O particularitate a sistemului politic şi administrativ german este organizarea statală federală, ca o reminiscenţă a stătuleţelor (principatelor) independente din Evul Mediu. în epoca modernă continuă farîmiţarea teritorială, flecare stătuleţ avînd un conducător local independent care exercita o conducere autoritară. Războaiele napoleoniene au grăbit unificarea Germaniei produsă în 1871 în cadrul Prusiei, iar prăbuşirea Imperiului Habsburgic în 1918 a avui ca urmare constituirea Germaniei ca stat independent eu o formă de guvernămînt republicană. Toate aceste procese au avut o influenţă directă asupra formării sistemului de administraţie, care s-a constituit treptat şi care a căpătat ulterior denumirea de sistem mixt (german) de administraţie.
Sistemul mixt (german) de administraţie îşi are originea în reformele administrative efectuate In Prusia de către baronul Lorenz von Stein cu îcepere din anul 1807. Esenţa acestei reforme consta în promovarea şi dezvoltarea sistemului de autoadministrate a comunităţilor locale. Aceasta presupunea existenţa în comunele urbane, alături de un organ reprezentativ, şi a unui organ executiv colegial, care se numea magistrat, în frunte cu un burgomistru, care era concomitent şi preşedinte al organului reprezentativ.
Această abordare, în linii generale, s-a păstrat şi pînă în ziua de astăzi. Conform doctrinei germane actuale, organele federale şi organele landurilor (16 la număr) nu sînt unicele organe ale administraţiei de stat. Funcţii şi sarcini statale îndeplinesc şi organele de autoadministrare din comune, districte şi circumscripţii.
Din aceasta derivă şi sistemul de relaţii dintre autorităţile administraţiei publice de diferite niveluri. Astfel, autorităţile publice federale exercită controlul legal şi supravegherea administrativă privind aplicarea legii de către autorităţile publice din landuri. în acelaşi timp, landurile, conform Constituţiei federale, se bucură de autonomie în domeniul acti-vităţii legislative, executive şi judecătoreşti.
Comunele, districtele şi circumscripţiile sînt plasate sub tutela autorilor publice ale landurilor. De rînd cu aceasta, autorităţile landurilor acordă autonomie comunelor, districtelor şi circumscripţiilor în conformate cu legea.
Pornind de la structura federala a statului, se mai evidenţiază o particularitate a sistemului german de administraţie, şi anume organizarea administraţiei nu este uniformă pentru toate landurile. Aceasta se tntîmplă din cauza că în Germania nu există o lege federală privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. O astfel de lege are fiecare land în parte, care ţine seama de specificul şi tradiţiile comunităţilor locale din landul respectiv. Aceasta are drept rezultat existenţa mai multor modele de organizare administrativă a comunelor, cum ar fi modelul Consiliului din Germania de Nord, modelul burgomistrului din Germania de Sud, modelul magistratului.
Un astfel de sistem de administraţie corespunde doctrinei dualiste, în conformitate cu care organele municipale în exercitarea administraţiei depăşesc dimensiunile intereselor locale şi respectiv, acţionează ca instrumente ale administraţiei de stat, este caracteristic pentru Austria, Japonia şi pentru alte ţări.