Administrație publică

1. După categoria organului de la care emană:
2. a) acte care emană de la organe ale administraţiei publice centrale (Guvernul, ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale);
   1. acte care emană de la alte organe de stat (regii autonome, societăţii comerciale cu capital integral sau majoritar de stat);
   2. acte care emană de la autorităţile administraţiei publice locale (hotă- rîri, decizii, dispoziţii, ordine);
   3. acte care emană în baza împuternicirilor date de lege ori de la orga­ne ale administraţiei publice, ori de la persoane private, aşa-numitele acte administrative prin delegaţie.
      2. După competenţa materială a organului emitent:
         1. acte de administraţie generală (ale organelor centrale);
         2. acte de administraţie specială (ale organelor locale).
      3. După criteriul efectelor juridice, pe care le produc asupra subiec­ţilor:

1. a) Acte normative ce conţin reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată la un număr determinat de subiecţi. Ele au diverse denumiri: hotărîri, ordine, instrucţiuni, regulamente, decizii etc. Normele pe care le conţin pot fi:
   1. onerative (care obligă la o anumită prestaţie)
   2. prohibitive (care interzic o anumită acţiune);
   3. permisive (care lasă la atitudinea celor interesaţi de a face sau nu anumite acţiuni).
   4. b) Acte individuale ce se caracterizează prin faptul că manifestarea de voinţă a organului competent creează, modifică sau stinge drepturi sau obligaţiuni în sarcina uneia sau a mai multor persoane dinainte determi­nate.

în funcţie de conţinutul lor, actele administrative individuale se gru­pează în patru categorii:

• acte prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii determinate pentru subiec­tele cărora se adresează (exemple: actul de atribuire a unui teren în vederea construirii unei locuinţe proprietate personală conferă titularului un drept bine definit şi determinat; actul prin care se stabileşte obligaţia administra­tiv-financiară a unei persoane de a plăti impozitul pe venit). Aceste acte pot fi denumite generic autorizaţii care, la rîndul lor, sînt împărţite în:
• autorizaţii libere;
• autorizaţii impuse;
• acte individuale, care conferă un statut personal beneficiarului, adică un complex de drepturi şi obligaţii care nu pot fi concretizate în act (exem­ple: diplome şcolare, decizii de pensionare, carnete de conducere auto etc.). Toate aceste acte presupun o activitate anterioară a persoanelor în favoarea cărora se eliberează. Organul administrativ nu face altceva decît să constate îndeplinirea condiţiilor legale şi de aceea nu are drept de apreciere asupra oportunităţii emiterii lor;
• actele administrative de sancţionare care conţin constrîngerea de stat sub forma sancţiunii, avînd şi un regim juridic diferit de cel al majorităţii actelor administrative, întrucît aceste acte de sancţionare sînt irevocabile; ele presupun, întotdeauna, o constatare prealabilă a situaţiei de fapt şi o apreciere asupra vinovăţiei contravenientului, consemnate într-un înscris (proces-verbal);
• acte administrative jurisdicţionale ce se caracterizează prin următoa­rele:
• soluţionează litigii;
• este un act juridic în speţă, un act de garantare a executării concrete a legii;
• are o funcţie complexă şi o stabilitate mai mare decît actele adminis­trative obişnuite, bucurîndu-se de autoritatea de lucru judecat;
• are o procedură specială la emiterea lor pentru că participarea păr­ţilor şi contradictorialitatea în dezbateri precede emiterea actului; la emi­terea acestor acte de jurisdicţie este necesară o motivare a actului juridic respectiv; acest act are o parte de motivare în fapt şi în drept, care premer- ge deciziei propriu-zisă ce sancţionează încălcarea normei juridice, soluţi- onînd litigiul respectiv.

4. După criteriul numărului manifestărilor de voinţă, pe care le în­corporează:
   1. actele administrative, care conţin o singură manifestare de voinţă (unilaterale);
   2. actele administrative, care conţin două sau mai multe manifestări de voinţă.

Pentru actele administrative complexe este caracteristic faptul că în absenţa celeilalte sau a celorlalte manifestări de voinţă actul administrativ este inexistent.

Asemenea acte complexe sînt actele emise în comun de mai multe or­gane ale administraţiei. Ele au două importante consecinţe practice:

• un asemenea act nu poate fi revocat sau anulat printr-un act ce ar conţine manifestarea de voinţă numai a unuia sau a unora dintre organe­le care au participat la elaborare, revocarea sau anularea se va face numai printr-un act cuprinzînd manifestările de voinţă ale tuturor organelor ce au elaborat în comun actul anterior ori într-un act al organului superior tuturor;
• acţiunea de justiţie (dacă actul complex este individual) se va îndrep­ta împotriva organelor participante la elaborarea lui.

Clasificarea actelor administrative ne dă posibilitatea de a distinge mai multe tipuri de acte administrative şi în cadrul unora dintre aceste tipuri, diferite categorii de acte administrative, în raport cu care se nuanţează re­gimul juridic administrativ şi se capătă aspecte de particularitate.