Procedura este prevăzută de Statutul Funcţionarilor Publici şi de HG nr. 121072003; ambele stipulează că sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei şi după audierea funcţionarului public considerat vinovat, sens în care în cadrul autorităţilor publice se constituie comisii de disciplină, competente să cerceteze faptele sesizate şi să propună o sancţiune, exceptând mustrarea care poate fi aplicată direct de către conducătorul autorităţii, la propunerea şefului compartimentului de resurse umane;
- Activitatea comisiei se bazează pe respectarea unor principii şi anume:
- prezumţia de nevinovăţie: funcţionarul public este considerat nevinovat atâta
timp cât vinovăţia nu a fost dovedită;
- garantarea dreptului la apărare: se recunoaşte dreptul de a fi audiat, de a
prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat de un apărător sau de un
reprezentant;
- celeritatea procedurii: obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei
cu respectarea procedurii disciplinare;
- contradictorialitatea: asigurarea posibilităţii, pentru funcţionarul public
incriminat, de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu
abaterea imputată cu care fost sesizată comisia;
- proporţionalitatea: trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii,
circumstanţele comiterii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
- legalitatea sancţiunii: comisia poate propune doar o sancţiune prevăzută de lege;
- unicitatea sancţiunii: pentru o abatere disciplinară nu poate fi aplicată decât o
singură sancţiune disciplinară
Cercetarea unei abateri presupune îndeplinirea următoarelor acte:
- a) audierea persoanei care a formulat sesizarea;
- b) audierea funcţionarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării;
- c) audierea oricăror alte persoane ale căror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului;
- d) culegerea informaţiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele
prevăzute de lege;
- e) administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor prezentate.
- Raportul comisiei de disciplină va conţine:descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină; motivele pentru care au fost înlăturate eventualele apărări formulate de funcţionar pe timpul cercetării disciplinare; temeiul legal în baza căruia este aplicată sancţiunea; termenul în care sancţiunea disciplinară poate contestată şi instanţa competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară poate fi contestat.
- Sancţiunea disciplinară se aplică prin actul administrativ de sancţionare al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, emis în cel mult 5 zile de la data primirii raportului comisiei şi se comunică în 15 zile de la data emiterii acestuia.