Pin It

Această formă a răspunderii juridice este reglementată expres de Statutul funcţionarilor publici ( în art. 78 şi 79 ) şi în legi şi/sau statute speciale, pentru diverse categorii de funcţionari publici, uneori alături de răspunderea patrimonială, materială a acestora; întrucât în actuala formă nu se face nici o precizare cu privire la răspunderea patrimonială a funcţionarilor publici, în situaţiile în care aceştia, prin fapte proprii, aduc prejudicii autorităţii sau instituţiei la care sunt încadraţi, credem că  în situaţiile de acest gen se aplică regulile dreptului civil;

            - Sediul materiei pentru situaţia în care se plătesc despăgubiri pentru pagube unor terţe persoane, în calitate de comitent, se regăseşte în art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004;     

Caracteristicile răspunderii civile a funcţionarului public

Răspunderea civilă a funcţionarului public pentru prejudiciul adus autorităţii sau instituţiei la care este încadrat are trăsături comune cu răspunderea din dreptul muncii dar şi o serie de particularităţi:

            Persoana care a creat prejudiciul trebuie să fie un funcţionar public, prejudiciul să se fi produs cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea iar calitatea de funcţionar public să fi fost deţinută la data producerii prejudiciului;

            Răspunderea civilă a funcţionarului public este întotdeauna o răspundere individuală, nu solidară, cu excepţia situaţiei în care funcţionarul public cheamă în garanţie, potrivit Legii contenciosului administrativ, pe superiorul său ierarhic de la care a primit dispoziţia sau ordinul scris care aplicat a creat prejudiciul;

            Răspunderea civilă a funcţionarului public faţă de autoritatea sau instituţia publică în care este încadrat poate intervenii în trei situaţii:

                        - pentru pagube produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei

                          publice în care este încadrat, sau

                        - pentru nerestituirea în termen legal a sumelor care i-au fost acordate necuvenit;

                          (în această situaţie, vinovăţia nu se prezumă, ea trebuind să fie dovedită de către de

                          autoritatea sau instituţia publică în care este încadrat, cu excepţia funcţionarilor

                          publici care îndeplinesc atribuţii de gestiune);

                        - pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică în care este încadrat în

                          calitate de comitent, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi

                          irevocabile;

            Funcţionarul public, spre deosebire de salariatul obişnuit, care răspunde efectiv numai pentru prejudiciul material, răspunde şi pentru prejudiciul moral suferit de persoana care se consideră lezată prin acţiunea sau inacţiunea acestuia;

            Răspunderea civilă a funcţionarului public, în sensul prevăzut în Statutul funcţionarilor publici, poate fi cumulată cu răspunderea disciplinară, contravenţională şi/sau penală, după caz;

Repararea pagubelor produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice, precum şi recuperarea sumelor acordate necuvenit funcţionarului public se efectuează prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau dispoziţii de imputare, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată din partea funcţionarului implicat iar pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, direct pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile;

            Statutul funcţionarilor publici prevede termenul maxim până la care poate fi emis ordinul sau dispoziţia de imputare, acesta fiind de cel mult trei ani de la data producerii prejudiciului; de asemenea, în raport cu data constatării prejudiciului, acest ordin sau dispoziţie de imputare trebuie emis/ă în cel mult 30 de zile de la constatare; astfel, pentru a fi legal acel ordin sau dispoziţie, este necesară respectarea ambelor termene: de cel mult trei ani de la data comiterii prejudiciului şi de 30 de zile de la data constatării acestuia; constatarea pagubei se poate face pe toată perioada de trei ani, chiar şi în ultima zi a termenului, când trebuie emis/ă şi ordinul sau decizia de imputare;

            În situaţia în care autoritatea sau instituţia publică plăteşte despăgubiri pentru pagube produse unor terţe persoane, în calitate de comitent, potrivit art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, acţiunile în justiţie în materia contenciosului administrativ pot fi formulate direct împotriva funcţionarului public ori a autorităţii sau instituţiei publice pârâte care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvării cererii dacă se solicită plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat sau pentru întârziere; terţul păgubit poate alege între trei posibilităţi de acţionare: fie împotriva autorităţii, fie a funcţionarului, fie împotriva amândurora, pentru a răspunde solidar;