Doctrina a impus teza potrivit căreia, dreptul de proprietate privată reprezintă dreptul care aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, persoanelor fizice şi juridice, asupra unor bunuri mobile sau imobile, faţă de care se exercită posesia, folosinţa sau dispoziţia, prin putere şi interes privat, în condiţiile legii.
Potrivit prevederilor art. 136, alin. 5, din Constituţie, proprietatea privată este inviolabilă, iar conform art. 44, alin. 2, din legea fundamentală acest drept este garantat şi ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular.
Fac obiectul dreptului de proprietate privată a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale următoarele bunuri: averile vacante şi fără stăpân, terenurile din componenţa patrimoniului agenţilor economici de stat, maşinile, utilajele, atelierele de industrie mică, construcţiile care deservesc agenţii economici, plantaţii etc.