- O serie de legi speciale în vigoare prevăd proceduri de recursuri administrative în situaţii de excepţie, dintre care ne vom opri asupra următoarelor:
- a) Legea 248/2005 privind regimul paşapoartelor reglementează o procedură prealabilă de contestare a refuzului de eliberare, suspendării sau retragerii dreptului de folosire a paşaportului iar persoana nemulţumită poate face contestaţie la organul ierarhic superior celui care a dispus măsura în termen de 30 de zile de la data comunicării, aceasta se soluţionează în 30 de zile, urmând ca cel nemulţumit să se adreseze instanţei de contencios administrativ competente.
- b) În temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2002 privind telecomunicaţiile, operatorii publici şi furnizorii de servicii de telecomunicaţii răspund faţă de utilizatori pentru daunele efective cauzate de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a serviciilor de telecomunicaţii iar termenul de introducere a reclamaţiei este de 6 luni, calculat din ziua prestării serviciului, iar termenul de soluţionare de către operator este de cel mult 3 luni de la înregistrarea ei. Chemarea în judecată a operatorilor publici sau furnizorilor este posibilă în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la reclamaţie sau la expirarea termenului de soluţionarea a acestuia.
- c) Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 40/2005 privind achiziţiile publice, calea de atac pe cale administrativă a actelor şi deciziilor ilegale în materia achiziţiilor publice poartă denumirea de contestaţie. De lege lata, procedura prealabilă este obligatorie şi condiţionează primirea acţiunii de contencios administrativ, în consecinţă reclamantul decăzut din dreptul de a face contestaţia este decăzut şi din dreptul de a introduce acţiunea.
În ceea ce priveşte termenul de introducere a recursului administrativ, Ordonanţa de Urgenţă nr. 40/2005 distinge între mai multe ipoteze:
- 5 zile lucrătoare de la data publicării unui anunţ de participare sau de la data primirii oricărui document scris transmis de către autoritatea contractantă, cu excepţia comunicării privind rezultatul aplicării procedurii;
- 7 zile lucrătoare din momentul luării la cunoştinţă în orice mod dovedit, a unui act ori a unei decizii a autorităţii contractante;
- 10 zile de la data primirii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.
Termenul de răspuns la contestaţie este de 10 zile lucrătoare din momentul înaintării ei. În cazul în care se depun mai multe contestaţii împotriva aceleiaşi decizii, soluţionarea acestora se va face în mod unitar.
- d) Potrivit Legii nr. 337/2005 privind protecţia topografiei circuitelor integrate, hotărârea de respingere a cererii de înregistrare a topografiei poate fi contestată pe cale administrativă, în termen de 3 luni de la data comunicării ei. Contestaţia se soluţionează în termen de 2 luni de la data înregistrării, şi poate fi apoi atacată in justiţie.
- e) Legea nr. 105/2004 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil prevede : „contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile”.
- f) Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, stipulează că refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi, ori instituţii publice pentru aplicarea legii, constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. Împotriva refuzului se poate depune reclamaţie în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată. Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat
- g) Legea nr. 225 pe 2004 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, stipulează că reclamaţiile şi contestaţiile privind onorariile se soluţionează de Consiliul Baroului. În toate situaţiile, deciziile Consiliului Baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanentă, a cărei soluţii este definitivă. În plus, avocatul nemulţumit poate ataca deciziile la Consiliul Baroului iar deciziile date de Consiliu, la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România.