Din analiza textului legii contenciosului administrativ, deducem că reclamantul are trei posibilităţi de formulare a obiectului acţiunii, şi anume:
- de anulare, în tot sau în parte, a actului;
- de anulare a actului şi de obligare la plata unor despăgubiri;
- de obligare la plata unor despăgubiri.
Despăgubirile pot fi cerute atât pentru daunele materiale, cât şi pentru daunele morale. Dacă reclamantul nu a solicitat despăgubiri prin aceeaşi acţiune în care a solicitat anularea actului, el poate introduce cererea pentru despăgubiri la instanţa de contencios administrativ, în termen de un an de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască întinderea pagubei.
Legea permite un termen atât de larg numai în cazul în care se solicită despăgubiri, ca expresie a răspunderii solidare, atât a autorităţii, pentru lipsa de vigilenţă, cât şi a funcţionarului culpabil. Ca inovaţie, învederăm şi faptul că, persoana acţionată astfel în justiţie (funcţionarul) îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.