În sprijinul acţiunii sale, reclamantul are obligaţia de a depune copia actului pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii pârâte prin care i se comunică refuzul pretenţiei sale juridice.
Dacă nu a primit nici un, reclamantul va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică. Este obligatoriu ca reclamantul să depună la dosar înscrisurile ce fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile
În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
În momentul primirii cererii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act (sau refuz) este atacat să îi comunice de urgenţă acel act (sau motivaţia refuzului), împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
În situaţia în care autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
În continuare, vom analiza situaţiile juridice ce pot să apară ca urmare a aplicării textului legal, astfel:
- a) în cazul atacării actului administrativ tipic, reclamantul va depune, odată cu cererea introductivă de instanţă, copia actului administrativ atacat, copia recursului administrativ prealabil înregistrat la autoritatea publică, respectiv răspunsul nefavorabil la recursul administrativ. În cazul în care reclamantul nu prezintă instanţei răspunsul primit la recursul administrativ, autoritatea publică va trebui să facă această dovadă.
- b) în cazul contestării refuzului nejustificat explicit de soluţionare a unei cereri, reclamantul va depune, (chiar dacă legea omite să precizeze), copia cererii, pentru a se putea determina caracterul nejustificat al refuzului raportat la cererea iniţială şi refuzul propriu-zis, care poate fi doar un înscris, nu şi un răspuns verbal.
- c) în fine, în cazul refuzului nejustificat implicit (tăcerea administrativă), reclamantul depune copia cererii înregistrate la autoritatea publică, în funcţie de data acesteia putând fi determinată împrejurarea expirării termenului de răspuns.
- d) legea încearcă să favorizeze nejustificat Ministerul Public şi Avocatul Poporului, subiecte cu legitimare procesuală activă specială, exonerându-le de obligaţia ataşării copiei actului administrativ atacat, deşi, aceste entităţi au cunoştinţă de acest act.
- e) amenda judiciară. Legea contenciosului administrativ a căutat o soluţie de înfrângere a rezistenţei autorităţii publice în privinţa comunicării documentaţiei ce a stat la baza emiterii actului administrativ sau a refuzului nejustificat, care a avut acoperire în practică, spre deosebire de procedura din vechea lege, unde sumele erau derizorii.