Litigiile de contencios administrativ au ca obiect fie un act administrativ unilateral, emis în aplicarea sau, după caz, în organizarea aplicării legii, fie un act administrativ bilateral (contract administrativ) prin care, în limitele legii, se prestează activităţi de interes public. Observăm că, litigiul de contencios administrativ, indiferent de categorie, pune în cauză autoritatea publică, interesul public, care sunt în conflict cu un drept subiectiv sau numai cu un interes legitim personal.
Conflictul care are ca obiect actul administrativ este un conflict care nu vizează numai drepturile şi interesele legitime ale părţilor, ca subiecte de drept privat, ci şi modul de exercitare a competenţei de către autorităţile publice, ca subiecte de drept public.
Conflictele ce au ca obiect un act administrativ (tipic, atipic sau asimilat) este întotdeauna un conflict şi de ordine publică, ceea ce reclamă, cu necesitate, celeritate în soluţionare.
Procedura de urgenţă comportă mai multe aspecte. În primul rând, procedura de citare a părţilor este, pentru unele litigii, „accelerată”, termenul fiind prescurtat la 48 de ore, citarea făcându-se printr-un agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaţiilor scrise.
Instanţa trebuie să manifeste o exigenţă sporită în legătură cu exercitarea unor drepturi procesuale, cum ar fi: amânările nejustificate pentru lipsa de apărare, cererile de intervenţie, administrarea probelor.
Instanţa are la îndemână puterea coercitivă a amenzilor judiciare, al căror cuantum a fost majorat şi reaşezat pe alte baze, aplicabile în cazurile în care autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările cerute.
Celeritatea nu este doar impusă de instanţă părţilor din dosar dar este impusă însăşi instanţei, care are obligaţia redactării şi motivării hotărârilor în acelaşi regim de urgenţă, în cel mult 5 zile de la pronunţare.