Ciclul unei politici este şirul acestor stadii sau etape ale procesului de înfăptuire a politicii respective.
Vom analiza politicile publice apelând la următoarea schemă a ciclului unei politici:
În acest model, stabilirea agendei priveşte procesul prin care problemele ajung în atenţia publicului şi a instituţiilor guvernamentale; formularea politicilor priveşte procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluţionare a unei probleme aflate pe agendă; luarea deciziilor este procesul prin care instituţiile guvernamentale adoptă o anumită alternativă pentru soluţionarea unei probleme; implementarea este procesul prin care instituţiile guvernamentale aplică politica, fac trecerea de la decizie la practică; iar evaluarea este procesul prin care rezultatele politicilor sunt monitorizate şi evaluate, rezultatele sale putând consta în reconceptualizarea problemei şi a soluţiilor propuse. (A se vedea şi Howlett, Ramesh, 1995: p.11.)
Ciclul politicilor publice a primit şi alte conceptualizări. Iată două dintre ele:
- a) Stadiile ciclului politicilor, după Hogwood şi Gunn (1984; 2000):
(1) A decide să decizi (identificarea problemelor sau stabilirea agendei)
(2) A decide cum să decizi (sau filtrarea problemelor)
(3) Definirea problemelor
(4) Prognoza
(5) Stabilirea de obiective şi priorităţi
(6) Analiza opţiunilor
(7) Implementarea, monitorizarea şi controlul politicilor
(8) Evaluarea şi revizuirea
(9) Menţinerea, succesiunea şi încheierea politicilor.
- b) Stadiile ciclului politicilor, după Brewer (1974):
- Iniţierea politicii
- Estimarea alternativelor
- Selecţia opţiunii
- Implementarea politicii
- Evaluarea politicii
- Terminarea politicii.
Un exemplu de model al politicilor care nu este stadial e cel al cutiei negre, propus de Easton (1965). În acest model procesul politicilor este studiat în interrelaţiile dintre mediul în care se desfăşoară acesta: Easton ia în discuţie influenţele (inputurile) venite pe diverse canale (partide, mass-media, grupuri de interese); procesele din interiorul sistemului politic; convertirea acestor inputuri în rezultate.