Odată cu adoptarea Constituţiei din 1994, în art. 109 au fost stabilite principiile de bază ale administraţiei publice locale. Totodată în art. 112, legea supremă defineşte autorităţile săteşti şi orăşeneşti şi determină statutul lor. Constituţia stabileşte organizarea administrativ-teritorială şi determină principiile pe care se axează competenţele autorităţilor raionale. După adoptarea constituţiei principiile constituţionale sînt preluate şi dezvoltate în Legea nr. 310-XIII din 7 decembrie 1994 privind administraţia publică locală. În această lege au fost definite autorităţile publice locale din sate (comune), oraşe (municipii) şi raioane, precizate domeniile de activitate şi competenţele acestor autorităţi. Legea stabilea reglementări referitoare la administrarea bunurilor colectivităţilor locale, la colectarea veniturilor şi aprobarea cheltuielilor. Astfel, prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997, este ratificată Carta Europeană pentru Autoadministrarea Locală adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985. Acest act internaţional şi alte tratate stabilesc anumite cerinţe pentru statele-părţi şi le obligă să garanteze realizarea activităţii comunităţilor locale în spiritul cerinţelor principiilor internaţionale de asigurare a drepturilor omului. La 6 noiembrie 1998 este adoptată Legea nr. 186-XIV privind administraţia publică locală, care încearcă să răspundă prevederilor constituţionale şi standardelor europene. Prin această lege pentru prima dată sunt organizate prefecturile în fruntea cărora Guvernul numea cîte un prefect, care era reprezentantul Guvernului în teritoriu.