Statele membre ale Consiliului Europei: Considerînd ca ţelul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsa între membrii săi pentru a ocroti şi pentru a promova idealurile şi principiile care reprezintă patrimoniul lor comun; Considerînd că dreptul cetăţenilor de a participa la gestiunea treburilor obşteşti face parte din principiile democratice comune ale tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.
Convinşi că acest drept poate fi exercitat în modul cel mai direct la nivelul local; Convinşi că existenţa de colectivităţi locale împuternicite cu responsabilităţi efective permite o administraţie în acelaţi timp eficace şi apropiată de cetăţean; Conştienţi de faptul că apărarea şi întărirea puterii locale în diferitele ţări ale Europei reprezintă o contribuţie importantă la edificarea unei Europe fondate pe principiile democraţiei si ale decentralizării puterii; Principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi pe cît posibil, în Constituţie.
Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. Acest drept este exercitat de consilii, sau adunari compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal şi putînd dispune de organe executive responsabile in faţa lor.
Colectivităţile locale dispun în cadrul legii de toată latitudinea de a lua iniţiativa pentru orice chestiune care nu este exclusă din cîmpul competenţelor lor sau care este atribuită unei alte autorităţi. Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie de-o manieră generală, să revină de preferinţă acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie. Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale colectivităţile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea o permite.
Colectivităţile locale trebuie să poată defini ele însele structurile administrative interne cu care ele înţeleg să se doteze, în vederea adaptării lor la nevoile lor specifice şi cu scopul de a permite o gestiune eficace. Statutul personalului colectivităţilor locale trebuie să permită o recrutare de calitate fondată pe principiile de merit şi de competenţă, în acest scop el trebuie să reunească condiţiile adecvate de formare, de remunerare şi de perspectivă de carieră.
Statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor. El trebuie să permită compensaţia financiară adecvată a cheltuielilor cauzate în exerciţiul mandatului lor şi dacă este cazul, compensaţia financiară a cîştigurilor pierdute sau o remuneraţie a muncii îndeplinite şi o asigurare socială corespunzătoare. Funcţiile şi activităţile incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi fixate decît prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale. Orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de constituţie sau de lege. Orice control administrativ al acţiunii colectivităţilor locale nu trebuie în mod normal să aibă în vedere decît a asigura respectul legalităţii şi a principiilor constituţionale.
Controlul administrativ poate, totuşi, să cuprindă un control de oportunitate exercitat de autorităţile de nivel superior în ceea ce priveşte sarcinile a căror execuţie este delegată colectivităţilor locale. Controlul administrativ al colectivităţilor locale trebuie să fie exercitat respectînd raportul între amploarea intervenţiei autorităţii care exercită controlul şi importanţa intereselor pe care ea înţelege a le proteja. Colectivităţile locale au dreptul în cadrul politicii economice nationale la resurse proprii suficiente de care ele pot dispune în mod liber în exerciţiul competenţelor lor. Resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să fie proporţionale cu competenţele de Constituţie sau de lege.
O parte cel puţin din resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie să provină din redeventele şi din impozitele locale pentru care ele au puterea a le fixa rata în limitele legii. Colectivităţile locale trebuie să fie consultate de o manieră apropriată asupra modalităţilor de atribuire a resurselor redistribuite ce la revin. Pe cît posibil, subvenţiile acordate colectivităţilor locale nu trebuie să fie destinate finanţării unor proiecte specifice. În scopul finanţării cheltuielilor lor de investiţii, colectivităţile locale trebuie să aibă acces, în conformitate cu legea, la piaţa naţională de capitaluri.