Experienta demonstreaza ca cei care se afla la guvernare inteleg conceptul reformei in sistemul administratiei publice numai prin adoptarea unor noi acte normative, prin inlocuirea acelor invechite, in opinia lor, sau prin amendarea acestora in functie de gusturile juridice ale consultantilor de care dispun. Este evident ca acest mod de abordare a unui proces decizional demonstreaza un mod arhaic si ineficient de a produce politici eficiente si nici nu creste credibilitatea actului de guvernare. Din pacate acest lucru s-a intamplat si in cazul primelor proiecte de reforma din 1991, 1994, 1998, atunci cand au fost inserate regulile si principiile de baza ale administratiei publice locale, fara a racorda contextul legislativ la principiile si normele consfintite in Constitutie, si chiar uitand sa armonizeze restul legislatiei cu mecanismele si regulamentele care sa intareasca autonomia fiscala si descentralizarea proprietatii municipale.
Primele eforturi legate de proiectarea si implementarea reformei sistemului administratiei publice locale s-au facut chiar din primele zile dupa Declaratia de independenta a Republicii Moldova. Cu toate acestea, desi s-au perindat patru Parlamente si opt Guverne, din acel moment de gratie al anului 1991 si pana in prezent autoritatile publice locale se gasesc inca intr-o stare de profunda incertitudine, fara garantii juridice si resurse economice suficiente pentru misiunile pe care le indeplinesc si fara ca standardele europene, care au fost acceptate de catre autoritatile nationale ale tarii noastre la ratificarea Cartei Europene: Exercitiul Autonom al Puterii Locale, sa fi penetrat in structura si esenta functionarii lor.
Cu multi ani in urma, identificasem trei etape de dezvoltare a reformei sistemului de administrare publica locala in Moldova, perioade in care s-au facut eforturi si incercari serioase in vederea stabilirii unui model de autonomie locala la nivel comunal si judetean. Ar trebui sa observam in acest sens ca abia in cea de-a treia etapa, legata de aparitia judetelor si incheierea conturului structural al reformei administrativ-teritoriale, s-a reusit implementarea resorturilor teritoriale ale unui sistem care se legitima prin principiul autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice. Astazi, Republica Moldova a intrat fulgerator intr-o noua etapa de reconsiderare a reformei, o etapa care se caracterizeaza printr-o deruta conceptuala, lachelism fata de modelele vetuste ale unei vechi oligarhii de partid si tentativele de camuflare al unor planuri eronate stiintific sub diverse pretexte si ratiuni de ordin politic. Asa deci ceea ce s-a intamplat dupa 2001 nu a oferit mari surprize. Partidul de guvernamint s-a grabit sa-si ia revansa fata de umilintele indurate in perioada in care se gasea in opozitie, anuntand ca va schimba din temelie ceea ce considera ca s-a legiferat in sistemul administratiei publice fara concursul sau. Deci acele aspecte imbunatatite prin reforma administrativ- teritoriala din 1999 sau chiar progresele facute in domeniul autonomiei locale se afla acum in pericol.
Una dintre aceste masuri se refera la revenirea la vechea impartire administrativ-teritoriala in raioane. Masura dovedeste o clara lipsa de viziune a initiatorilor sai acum cand majoritatea statelor europene si in special cele occidentale gasesc rezultatele dezvoltarii regionale a fi eficiente atat din punct de vedere economic, cat si administrativ. O impartire in unitati teritorial-administrative mici si slabe din punct de vedere financiar reprezinta dovada tendintei de intarire a controlului autoritatilor centrale asupra celor locale, o centralizare in adevaratul sens al cuvantului. Masurile nou anuntate in domeniul administratiei publice locale lovesc in acelasi timp in autonomia comunitatilor din Republica Moldova si astfel in democratia locala oricum destul de firava. Procesul de descentralizare fiscala este dus doar pana la jumatate, deci inca nu permite autoritatilor locale sa se bazeze pe un buget stabil si predictibil in acelasi timp. Din acest motiv stadiul investitiilor publice, esentiale pentru dezvoltarea locala nu este foarte avansat. Accesul la alte metode de suplimentare a veniturilor proprii cum sunt imprumuturile este, de asemenea, foarte restrans. Nu exista o coordonare intre descentralizarea serviciilor publice si descentralizarea financiara, astfel autoritatile publice locale intampina mari greutati in a-si administra comunitatile si a oferi servicii de calitate cetatenilor sai.
Ar trebui sa mentionam ca in actuala sa formula, reforma administrativ-teritoriala este mai degraba impotriva decat in favoarea unui nou model de administrare. Acest negativism al modelului propus de guvern se manifesta prin lichidarea unor institutii validate in ultimii ani, cum ar fi institutiile Prefectului si cele ale Consiliilor judetene, precum si a altor instrumente care au servit baza consolidarii autonomiei guvernelor locale.
Aceste actiuni reprezinta tentative de a reabilita vechiul sistem administrativ de comanda, prin implementarea unor metode si practici perimate, destinate pentru regimul de dictatura. Lipsa de informare serioasa a intregului proces de reformare si absenta experientei profesionale a functionarilor publici, care au dus la ineficacitatea politicii administrative in acest sens.
In calitate de stat suveran si independent, organizat in baza relatiilor economiei de piata si a pluralismului politic, statul nostru desigur nu mai poate fi guvernat dupa retetele vechiului regim sovietic. Republica Moldova de astazi trebuie sa raspunda nevoilor curente, dar si celor de viitor, nevoi inedite si complexe, in raport cu care trebuie sa se adapteze, sa se transforme si sa se perfectioneze. In acest context statul nostru are nevoie de politici publice clar definite si strategii de dezvoltare proiectate sa serveasca unor dinamici sociale si institutionale complexe, iar aceasta este posibil doar prin dezvoltarea administratiei publice prin intarirea autonomiei colectivitatilor locale si coborarea centrelor decizionale spre nivelurile de baza, precum si o judicioasa dimensionare a unitatilor administrativ-teritoriale.
Administratia publica isi indeplineste functiile in cadrul unui proces amplu de gestionare a resurselor, obiectivelor si functiilor pe care societatea le considera importante. Acest proces implica organizarea detaliata a capacitatilor organizatorice din mai multe sectoare ale sistemului politic si economic, ceea ce inseamna ca efortul de a planifica reforma din administratia publica locala nu este un registru al intentiilor, ci o abordare sistematica a proceselor majore care interactioneaza si solicita imbunatatire datorita situatiei curente din acest domeniu si tendintelor generale in dezvoltarea administratiei publice locale. Este important de a sublinia diferenta care trebuie sa existe intre initiativa de planificare a reformei si aparatul operational de luare a deciziilor, pastrarea autonomiei lor poate feri autoritatile centrale de excesiva improvizare in tratarea directiilor strategice de dezvoltare ale administratiei publice locale.
Armonizarea legislatiei interne din Republica Moldova cu prevederile continute in Carta Europeana privind autonomia locala si legislatia comunitara a Uniunii Europene, impun niste conditii deosebit de grele asupra activitatilor legislative si de coordonare a organismelor din administratia publica locala. Din aceste considerente, reforma administratiei publice locale trebuie sa se focalizeze pe urmatoarele schimbari:
- ajustarea capacitatii profesionale de planificare si luare a deciziilor, de cunoastere a procesului decizional si legislativ in conformitate cu regulile si normele existente in democratiile dezvoltate;
- oferirea unor informatii mai bune si mai pertinente asupra obiectivelor si principiilor schimbarilor legislative, imbunatatind comunicarea cu publicul asupra acestui proces, implicand cercurile profesionale, de cercetare, business si corporative, in scopul de a
Reformarea administratiei publice in Republica Moldova
creste calitatea proiectelor si de a consolida solidaritatea cetatenilor in raport cu politicile statului;
- cresterea calitatii activitatilor de pregatire a proiectelor de lege sub aspect material si tehnico-legislativ, determinind responsabilitatea pentru evaluarea profesionala si impactul legilor propuse, definind conditiile necesare pentru implementarea lor;
- orientarea spre pregatire de legislatie noua, fata de practicile mai vechi de amendare a legilor si producerea de amendamente partiale sau incomplet coordonate cu restul legislatiei;
- cresterea gradului de coordonare orizontala si verticala a procesului de planificare a reformei in cadrul guvernului, imbunatatirea procesului de pregatire a avizelor legislative din partea ministerelor si a altor autoritati centrale, ceea ce va solicita o schimbare radicala asupra procesului de planificare a reformei, eliminand eforturile nerealiste pe termen scurt si sporind conditiile profesionale cerute din partea functionarilor publici, din partea departamentelor
Reforma din administratia publica locala este un proces complex si axat pe mai multe dimensiuni, implicand relatia pe care o are acest domeniu cu o sumedenie de actori: cetateni, societatea civila, sectorul privat, actorii politici, autoritatile de stat si organismele europene.
Din aceste considerente, reforma trebuie sa fie structurata si administrata coerent, ca un program unitar, tinand cont de interesele si relatiile specifice cu fiecare dintre acesti actori nationali si internationali. In aceste sens guvernul trebuie sa utilizeze in mod adecvat instrumentele formale de schimbare in administratia publica locala, adica legislatia, hotararile de guvern, planurile de actiune si implementarea, reorganizarile, anularea unor functii ineficiente, formarea de noi institutii, alaturi de alte instrumente, neformale care ar avea scopul de stimulare a interesului public, de a initia si favoriza sentimentul de cooperare in vederea identificarii de noi idei si de imbunatatire a performantelor, stabilirea unor indicatori de calitate in domeniul administratiei publice locale. In virtutea importantei deosebite pe care acest proces il are pentru calitatea guvernarii, in ansamblul sau, reforma trebuie sa fie gestionata de guvern, iar ministrii trebuie sa poarte responsabilitate pentru performantele pe care le vor atinge. Este necesar ca reforma sa fie privita ca un ansamblu de programe individuale, structurate in proiecte tehnice, avand propriile responsabilitati, obiective si rezultate controlabile, pentru care vor fi alocate fondurile necesare. Fiecare program sau proiect planificat in cadrul acestei initiative de reforma trebuie sa aiba propriul sau manager ale carui drepturi si obligatii trebuie sa fie clar definite.
Pentru proiectarea reformei este necesar sa fie selectati cei mai competenti experti in domeniu avand drept obiective functionale anumite atributii cum ar fi:
- Pregatirea conceptului de reforma, strategia, planul de actiune si bugetele
- Analiza problemelor si
- Coordonarea generala a activitatilor si masurilor legate de
- Monitorizarea si evaluarea progreselor
- Diseminarea informatiei legata de aceasta reforma si mobilizarea sustinerii
- Organizarea schimburilor de experienta si utilizarea experientei europene ca
- Coordonarea asistentei tehnice si consultarilor internationale in sprijinul
- Implementarea acestui proces in administratia
Este firesc ca in tranzitia economica si politica spre o societate libera si democratica, aceste schimbari de structuri administrative sa fie supuse unor puncte de vedere contradictorii. Este firesc ca probleme similare de ordin institutional cu un caracter conflictuant si contradictoriu sa apara chiar si in tarile politic stabile. Nu exista un sistem ideal de administratie, bun de copiat pentru toate tarile.
Problema este de alta natura, este necesar de cautat caracteristicile unui sistem de administratie publica locala, care sa se potriveasca specificului social si cultural, traditiilor administrative si politice specifice, dar imbinandu-le cu standarde internationale de referinta si autoritate.
Bibliografie:
- POPA VICTOR; MUNTEANU IGOR, De la centralism spre descentralizare, Bucuresti, Editura Cartier,
- CASAGRANDE CLAUDE, Schita de recomandare despre situatia democratiei locale si regionale in Moldova.
- POPESCU CORNELIU-LIVIU, Autonomia locala si integrarea europeana, Bucuresti, Editura ALL BECK,
- MOCANU VICTOR, Descentralizarea serviciilor publice, concepte si practici, Chisinau, Editura TISH,