Pin It

Sfatul domnesc reprezintă cel de-al doilea organ cu rol fundamental (constituţional) în organizareaşi funcţionarea statelor medievale moldovenesc. Instituţia era compusă din boierii mari pe care Domnul îi consulta în problemele curente legate de conducerea statului, momentul apariţiei sale fiind legat organic de întemeierea celor două ţări române. De-a lungul secolelor XIV-XVII, componenţa Sfatului domnesc a variat. Iniţial, ponderea cea mai mare o deţineau boierii fără dregătorii, care erau convocaţi de Domn în calitatea lor de mari proprietari, în cursul secolului al XV-lea raportul se schimbă în favoarea boierilor cu dregătorii, pentru ca în cursul secolelor XVI-XVII boierii fără dregătorii să dispară cu desăvârşire din componenţa instituţiei. Dregătorii care intrau în componenţa Sfatului, în secoieie XVI-XVII sunt: marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistier, marele comis, marele paharnic, marele stolnic, marele clucer, marele îu'.îîr-i rr.irsie pitar. Atribuţiile politice. în plan intern, sfatul avea datoria de a-1 informa pe Domn asupra stării de spirit dinţară, mai ales a celei a boierimii. în plan extern. domnul! consulta Sfatul cu privire la încheierea tratatelor cutările vecine, precumşi la eventualele schimbări de politică în raport cu puterea suzerană. Semnificativ din acest punct de vedere este faptul că în momentul în care domnii români depuneau jurământ de vasalitate faţă de regii poloni sau maghiari, aceştia erau însoţiţi de membrii Sfatului domnesc, care depuneau un jurământ similar cu cel al Domnului. Sfatul domnesc este instituţia cu care, în mod obişnuit, Domnul se consulta atunci când împărţea dreptatea. Domnul apelând la membrilor Sfatului atunci când persoanei Domnului îi lipseau aceste cunoştinţe. Sfatul domnesc au era însă o instanţă de judecată în sine. Membri: s:: a:ar   aa "a, aa Domn în cercetareaşi judecarea pricinilor, exprimând o părereşi nu un vot, întrucât decizia finală aparţinea exclusiv Domnului. Consultarea Sfatului în astfel i. : aveaşi sensul unei justificări venite din partea Domnului faţă de reprezentanţii celorlalte stări privilegiate dinţară, evidenţiindu-se astfel prezenţa unei solidarităţi între principalii factori politici decizionali