Administraţia publică este o parte componentă a sistemului politic, iar în forma sa iniţială formează un sistem aparte.
Sistemul administraţiei publice conţine următoarele elemente:
- Autorităţile administraţiei publice;
- Relaţiile dintre aceste autorităţi;
- Normele care reglementează activitatea lor şi relaţiile dintre ele.
De rînd cu elementele de bază, mai există şi elemente facultative:
Cultura administraţiei;
Programe şi proiecte de activitate;
Tehnologii administrative;
Modalităţi de pregătire şi perfecţionare a cadrelor.
Toate aceste elemente formează- Sistemul administraţiei publice, care constituie – Structura sau Organizarea administraţiei publice.
Organizarea (structura) administraţiei publice este stabilită prin acte normative şi în baza anumitor criterii.
La baza structurii administraţiei publice stau două criterii:
- Teritorial
- Funcţional
Aceste două criterii ale sistemului administrativ se completeaza reciproc.
Conform criteriului teritorial, administraţia publică se divizează în funcţie de raza teritorială de acţiune şi oamenii deserviţi de această administraţie.
Pornind de la acest criteriu, administraţia publică poate fi impărţită în: Administraţie publică centrală Administraţie publică locală
Administraţia publică centrală - prin organele sale, îşi exercită atribuţiile asupra întregului teritoriu al statului şi exprimă interesele tuturor locuitorilor lui.
Acest tip de administraţie se mai numeşte - administraţie de stat.
Administraţia publică locală- prin organele sale, îşi exercită atribuţiile doar asupra unei părţi din teritoriul ţării(unităţi administrativ-teritoriale).
Există unităţi administrativ-teritoriale:
primare sau de nivelul I;
intermediare sau de nivelul II.
În diferite ţări ele se numesc diferit:
la nivel primar: sate, comune, parohii, oraşe, municipii;
la nivel intermediar: district, regiuni, judeţe, ţinuturi, comitate, voievodate.
Conform Criteriului funcţional, administraţia publică se divizează după:
funcţiile exercitate;
competenţele, pe care le are în aceste unităţi administrativ-teritoriale.
Pornind de la acest criteriu, administraţia publică poate fi împărţită în:
Autorităţi cu competenţă generală;
Autorităţi cu competenţă specială sau de specialitate.
Autorităţi cu competenţă generală activează la nivel:
Central (Preşedenţia, Guvernul);
Local (Consiliul local, primăria)
sînt preocupate de toate domeniile vieţii comunităţii.
sînt abilitate cu dreptul de a decide asupra lor.
- Autorităţi cu competenţă specială sau de specialitate activează la nivel:
- Central (ministerele, agenţiile, serviciile, birourile naţionale).
- sfera lor de competenţă vizează un anumit domeniu, ramură: industrie, agricultură, învăţămînt, cultură, protecţie, telecomunicaţii;
- ele gestionează afacerile publice şi decid doar în domeniul în care sînt abilitate prin lege, sub conducerea organelor cu competenţă generală.
- Local (serviciile publice locale din unităţile administrativ-teritoriale).
Ex.: Secţia asistenţă socială, învăţămînt, Direcţia ocrotirii sănătăţii.
Astfel, vedem că structura funcţională a sistemului administraţiei publice este inseparabil legată de structura teritorială a acestuia, deoarece existenţa sa este de neconceput fără o bună organizare teritorială a statului.
Procedînd la organizarea administraţiei publice prin Constituţie şi legi, statul stabileşte:
- pe de o parte, organizarea administrativă a teritoriului,
- pe de alta parte, determină funcţiile autorităţilor publice în aceste unităţi administrativ-teritoriale.
O altă clasificare a organelor administraţiei publice ţine de împărţirea lor în organe:
- Unipersonale
- Colegiale
- Deliberative
- Executive
- Alese
- Numite
organe unipersonale- deciziile sînt adoptate de o singură persoană (ministru, director);
organe colegiale- deciziile se adoptă pe cale deliberativă prin discuţii, dezbateri, vot (Consiliul local, Colegiul ministerial);
organe deliberative- organe colegiale (Consiliul raional);
organe executive- pot fi colegiale sau unipersonale, care pun în aplicare şi organizează îndeplinirea deciziilor adoptate de organele deliberative;
organe alese- pot fi:
unipersonale;
colegiale;
deliberative;
executive;
desemnate prin vot a unui corp electoral (Consiliul municipal, Parlament);
organe numite- sînt desemnate de o autoritate ierarhic superioară abilitată cu această funcţie.
(directori de direcţii, miniştrii).
Concluzie: Sistemul administraţiei publice reprezintă- totalitatea autorităţilor publice de nivel central şi local, cu competenţă generală şi de specialitate, unipersonală sau colegială, alese sau numite, care au ca sarcină- executarea legilor şi satisfacerea intereselor generale ale comunităţii respective.