Salarizarea funcţionarilor publici se stabileşte în condiţiile prezentei legi şi Legii nr.355 din 23.12.2005 “Cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar”, În afară de aceasta în diferite cazuri se folosesc prevederile Legii salarizării nr. 847 din 14.02.2002, Hotărîrii Guvernului nr.915 din 19.12.1994 “Cu privire la modul de acordare a recompensei materiale specialiştilor confirmaţi
(aleşi) în componenţa Consiliului de administraţie al întreprinderii de stat” şi ale altor Legi şi acte normative cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.
Funcţionarul public este stimulat pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public. Stimularea funcţionarului public poate fi sub formă de premiu, mulţumire, diplomă de onoare. Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public poate fi decorat cu distincţii de stat.
Stimulările se aplică de către persoana sau organul care are competenţă legală de numire în funcţie printr-un act administrativ. Stimulările se înscriu în carnetul de muncă şi în dosarul personal al funcţionarului public.
Vechimea în serviciul public include perioadele de exercitare a funcţiilor publice în autorităţile publice menţionate în Lege. În sensul prezentei legi, vechimea în serviciul public se calculează cumulativ, indiferent de întreruperile pe care le-a avut funcţionarul public în serviciul public. În vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova pînă la punerea în aplicare a prezentei legi.
În calitate de garanţii sociale Legea stabileşte acordarea ajutoarelor materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea, beneficierea de pensie în condiţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, indemnizaţii unice conform prevederilor prezentei Legi şi Codului Muncii.
După împlinirea vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcţionarul public poate fi numit, la decizia conducătorului, pe o perioadă determinată, dar nu mai mare de 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei.
Concediul de odihnă anual a funcţionarului public are o durată de 35 de zile calendaristice. În cazul în care vechimea în serviciul public depăşeşte 5, 10 şi 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 3, 5 şi, respectiv, 7 zile calendaristice. Adăugator, funcţionarului public i se poate acorda un concediu neplătit, cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice în decursul unui an.
Concediul anua plătit cît şi concediul neplătit se acordă în modul stabilit de legislaţie.
Funcţionarul public poate beneficia şi de alte tipuri de concedii conform legislaţiei.