1.Legislaţia Republicii Moldova cu privire la partide politice:
studiu retrospectiv
Procesul de constituire şi optimizare a cadrului juridic preocupat de reglementarea sistemului pluripartidist din Republica Moldova a cuprins mai multe etape succesive. O primă etapă este cea cuprinsă între anii 1989-1991. Demararea procesului de restructurare de către conducerea comunistă de la Moscova a determinat apariţia unui şir de formaţiuni “obşteşti” pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Acesta este şi cazul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM). Creşterea numerică a asociaţilor “obşteşti” precum şi sporirea influenţei asupra maselor populare au impus organele de conducere ale RSSM să creeze o bază legislativă corespunzătoare noilor realităţi social-politice. În consecinţă la 25 august este semnat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti “Cu privire la modul provizoriu de înregistrare a asociaţilor obşteşti ale cetăţenilor în RSS Moldovenească”.[1] Acest document în premieră legifera pluralismul socio-politic în societatea moldovenească. Formaţiunile obşteşti aveau dreptul de a participa la viaţa politică, să înainteze candidaţi la alegeri etc. În consecinţă, au fost înregistrate 144 de asociaţii obşteşti ale cetăţenilor, dintre care 127 erau sociale, iar 17 social-politice.[2]
Următorul document juridic ce a influenţat procesul social-politic din RSSM, ca parte integrantă a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, a fost Legea URSS cu privire la alegerea deputaţilor poporului.[3] Acest act normativ de importanţă unională a preparat teren juridic pentru desfăşurarea alegerilor în Sovietul Suprem al URSS. O consecinţă logică şi legică a acestuia a fost Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu privire la alegerile de deputaţi ai poporului ai RSS Moldoveneşti.[4] Acest act normativ a stabilit cadrul juridic în vederea viitoarelor alegeri (1990) în Sovietul Suprem al RSSM. Respectiva lege legaliza existenţa a 380 de circumscripţii electorale uninominale (art.15). În consecinţă numărul de aleşi ai poporului era la fel de 380. Aceasta este o cifră destul de exagerată de altfel. Un articol care de asemenea merită să fie analizat este art.31. Aici este stipulat faptul că “dreptul de a propune candidaţi îl au colectivele de muncă (cel puţin 100 persoane), organele raionale, orăşeneşti şi mişcările obşteşti”. Astfel toate mişcările obşteşti inclusiv cele autoproclamate “social-politice”[5] aveau dreptul de a-şi promova candidaţii săi. Acest fapt nu înseamnă însă că în 1990 avem de afacere cu alegeri pe baza pluripartidistă. Lupta electorală se purta şi în continuare între comunişti şi oameni “fără de partid”.
Către anul 1990 se putea de observat că procesul de “restructurare” şi democratizare a sistemului comunist iese vertiginos de sub controlul partidului de guvernământ. În rezultat, la 10 mai 1990 este aprobată Legea “Cu privire la introducerea unor modificări în articolele 6,7,49 din Constituţia (Legea Fundamentală) a RSSM”[6]. În conformitate cu aceste modificări: a fost lichidat de jure rolul conducător al Partidului Comunist în societatea moldovenească (accentuăm de jure, fiindcă de facto el (PCM) îl pierduse anterior); pentru prima dată în cadrul unui act normativ, şi anume în Legea Fundamentală, este recunoscută în mod oficial existenţa “organizaţiilor obşteşti cu caracter politic” – partidele politice; se creează un cadru juridic, ce ar legaliza existenţa pluripartidismului.
Situaţia Partidului Comunist din Moldova s-a deteriorat complet ca rezultat al eşuării tentativei de lovitură de stat din august 1991 de la Moscova. În RSS Moldovenească, ca şi-n alte republici ale fostei URSS, lupta dusă pentru lichidarea situaţiei deosebite a Partidului Comunist s-a încheiat cu interzicerea respectivei structuri şi confiscarea patrimoniului.[7]
Odată cu dezintegrarea URSS, statul moldovenesc şi-a asumat sarcina de a garanta cetăţenilor săi existenţa într-un stat democratic. Primii paşi spre democraţie şi spre un stat de drept au fost: Declaraţia de suveranitate şi de independenţă, adoptarea Legii cu privire la cetăţenie, precum şi punerea în aplicare a Legii cu privire la partide şi alte organizaţii social-politice. Legea partidelor a fost adoptată la 17 septembrie 1991.[8] Ea a marcat începutul unei noi etape în evoluţia bazei legislative a pluripartidismului moldovenesc. Scopul legii este garantarea dreptului la asociere ca o parte inalienabilă a drepturilor omului şi cetăţeanului. Prin adoptarea legii statul a permis descentralizarea puterii şi distribuirea ei între forţele social politice.
În continuare vom face cunoştinţă cu principalele prevederi ale acestei legi pentru a ne face o reprezentare generală asupra momentelor pozitive şi negative ce pot fi detectate în conţinut. În art.1 a prezentei legi sunt enumerate trăsăturile definitorii care determină şi structurează individualitatea unei formaţiuni politice. Astfel, “partide şi alte organizaţii social-politice, în sensul prezentei legi, sunt asociaţii benevole ale cetăţenilor, …care contribuie la realizarea voinţei politice a unei anumite părţi ale populaţiei , …participă la elaborarea politicii republicii, la conducerea treburilor statului”. Prin art.2 se consacră dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la asociere în partide. Pentru a fi membru a unui partid este impus „cenzul” de 18 ani (art.2).
Cele mai multe probleme şi incertitudini ulterioare a provocat art.5 a Legii. Şi anume prevederile următoare: “Statutul partidului sau al organizaţiei social-politice se înregistrează în cazul în care acest partid face dovadă că are cel puţin 300 de membri, program şi organe de conducere alese”. Din start era cert faptul că numărul de 300 de membri impuşi de prezenta lege este infim de mic. Respectiv , înregistrarea devine un proces extrem de lejer. Ceea ce şi s-a produs în scurt timp după aprobarea Legii: după întrarea în vigoare a Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice, în republică activau 60 de formaţiuni politice.[9]
Art.15 este dedicat completamente drepturilor de care beneficiază partidele politice: să participe la alegeri pentru organele reprezentative ale puterii de stat, să dispună de iniţiativă legislativă în persoana organelor republicane, să dispună de mijloace de informare în masă proprii etc. În esenţă partidele politice din Republica Moldova dispun de toate drepturile general recunoscute formaţiunilor politice. Art.23 prevede cazurile de suspendare şi durata suspendării: activitatea partidului poate fi suspendată pe un termen de până la şase luni. În caz de încălcare repetată până la un an. Articolele 24 şi 25 se referă la cazurile de încetare a activităţii partidelor. Astfel sînt deduse două modalităţi: autodizolvarea, în conformitate cu statutul şi dizolvarea sancţionară, prin decizia Judecătoriei Supreme.
Importanţa şi valoarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice este incontestabilă. În primul rând Legea a reprezentat un fenomen generat. Adoptarea sa a fost “impusă” de evoluţia procesului democratic. Fiindcă de facto în Republica Moldova pluripartidismul face primii paşi la răscrucea anilor 1989-1990. Însă aceasta nu era suficient. Se impunea o reglementare juridică, o bază legislativă expresă ce ar permite instituţionalizarea propriu zisă a formaţiunilor social politice. Adoptarea legii a reprezentat o urmare logică şi firească a evenimentelor de la 1989 încoace. În al doilea rând legea ne apare în rolul de generator. Prin acest act normativ s-a creat cadrul juridic în interiorul căruia partidele politice urmau să-şi promoveze liber şi nestingherit ideile şi scopurile sale politice, în cazul în care aceste activităţi nu contravin Constituţiei şi prezentei legi.
Când vorbim despre valoarea incontestabilă a acestei legi nu trebuie să ne facem iluzia perfecţiunii sale. Este cert faptul că la orice început de cale se comit gafe şi greşeli. Important este ca ele să fie detectate şi modificate la timp. De altfel legea vizată a suferit numeroase modificări. Acesta este cazul Legii Republica Moldova pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice adoptată la 19 octombrie 1993.[10] Revizuirea a ţinut de aşa aspecte ca: finanţarea partidelor şi simbolica acestora, precum şi calitatea specifică de persoană juridică noncomercială a partidelor.[11]
În afară de aceste acte normative Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în perioada dată (1991-1994) un şir de alte acte legislative, care reglementează indirect relaţiile reciproce între partidele politice, condiţia lor juridică şi corelaţia partidelor politice cu alte instituţii ale sistemului politic. În acest context pot fi menţionate următoarele documente emise de legislativ: Legea cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, adoptată în toamna anului 1991[12] şi abrogarea Hotărârii Prezidiului Parlamentului prin care era interzisă activitatea Partidului Comunist ca formaţiune politică anticonstituţională.[13] Un alt act normativ ce indirect se referă la activitatea formaţiunilor social politice este Legea privind alegerea Parlamentului[14] precum şi Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind alegerile anticipate în Parlament.[15]
În Legea privind alegerea Parlamentului (art.6) se atenţionează că principalii actori ai companiei electorale sunt partidele, alianţele şi blocurile electorale. Pentru accederea în Parlament este fixat pragul electoral de 4% (art.6 alineatul 2). Durata mandatului de deputat va fi de patru ani şi nu de cinci ca în cazurile anterioare.
Etapa a treia (1994 - 2001) de evoluţie a cadrului juridic se caracterizează prin optimizarea bazei legislative a pluripartidismului. Instituţionalizarea partidelor politice intrând într-o nouă fază calitativă. Această etapă demarează prin validarea primelor alegeri parlamentare desfăşurate pe baza pluripartidistă în 1994.[16] Prin aceste alegeri s-a demonstrat că partidele politice devin componentele indispensabile ale procesului democratic.[17] Ca rezultat al alegerilor a fost realizată practic interacţiunea dintre partidele politice şi Parlamentul Republicii Moldova, legalizată reprezentanţa partidelor politice în Parlament, realizat şi legitimizat mecanismul constituirii democratice, pe bază de pluripartidism, a organului legislativ al ţării.[18] Asupra acestor concluzii ne indică şi noul Regulament al Parlamentului.[19]
Moment crucial în evoluţia statalităţii moldoveneşti la constituit adoptarea Constituţiei din 29 iulie 1994.[20] Acest document are şi un şir de referinţe şi la partidele politice. Constituţia Republicii Moldova include în sine un articol separat dedicat partidelor politice. Acesta este articolul 41 “Libertatea partidelor şi altor organizaţii social politice”. Printre menţiunile de bază ale acestui articol am putea specifica rolul partidelor şi altor organizaţii social politice în definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Considerăm că trebuie să fie apreciat faptul că în Constituţia Republicii Moldova partidelor şi alte organizaţii social politice le este dedicat un articol separat.
Un următor act normativ ce a jucat un rol important în legalizarea activităţii partidelor politice la nivelul puterii publice locale a fost Legea cu privire la alegerile locale.[21] Acest document s-a înscris perfect în şirul format de Legea cu privire la alegerile în Parlament şi Legea cu privire la alegerile Preşedintelui. Astfel s-a constituit o bază legislativă deplină ce are permite funcţionarea şi activitatea partidelor politice la alegerile de toate nivelurile.
Următoarele documente legislative care au afectat tangenţial existenţa formaţiunilor politice au fost noul Regulament al Parlamentului adoptat în aprilie 1996[22] şi Legea cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova.[23] În acelaşi an sunt operate şi un şir de modificări la Legea cu privire la partidele politice şi alte formaţiuni social politice din 17 septembrie 1991[24]. Modificările realizate au fost de natură cosmetică şi neesenţială. Ele ţin de schimbarea termenilor de Judecătoria Supremă prin Curtea Supremă de Justiţie (art.3,13,24,25,26).
Un document esenţial al timpului l-a reprezentat Codul Electoral.[25] El a marcat atât unificarea procedurii de alegeri la toate nivelurile funcţionării sistemului electoral cît şi interacţiunii dintre partidele politice şi organele puterii de stat. Prin art. 41 sunt menţionate structurile abilitate cu dreptul de a desemna candidaţi pentru alegeri: partidele şi alte organizaţii social politice înregistrate; blocurile electorale; cetăţenii Republicii Moldova care îşi înaintează propria candidatură. Este cert faptul că partidele politice sunt subiecţii activi principali ai tuturor campaniilor electorale.
La 30 septembrie 1998 este semnată Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice.[26]Adoptarea acestui act normativ a fost impusă de procesul de consolidare a pluripartidismului. Către anul 1998 s-a ajuns la o stare calitativă nouă care impune modificări şi stipulaţii noi. Cele mai importante modificări s-au operat în articolul 5: “statutul partidului s-au al altei organizaţii social politice se înregistrează” dacă: a) are cel puţin 5 mii de membri domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul 2, dar nu mai puţin de 150 în fiecare din unităţile menţionate şi, b) dacă are program şi organe de conducere alese.” S-a realizat modificarea necesară. Cifra de 300 a fost înlocuită cu 5000. În art.2 s-a stipulat necesitatea procedurii de reânregistrare. Procesul de reânregistrarea demarat prin prezenta lege avea drept scop consolidarea sistemului pluripartidist din Republica Moldova. Un moment important al consolidării îl reprezintă înregistrarea partidelor care ar dispune de o bază electorală în cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi din Republica Moldova. Sunt necesare nu nişte partide regionale, ci formaţiuni cu reprezentare la nivel republican. De aici şi acel novator: “150 de membri în fiecare din unităţile menţionate ”.
Către anul 1999 devenise cert faptul că nu doar legea privind partidele politice trebuie supuse modificărilor. Era necesar de a modifica şi Codul Electoral. Această necesitate a fost determinată de alegerile locale ce se apropiau. În consecinţă la 3 martie 1999 este semnat Decretul privind promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Codului Electoral.[27] În linii generale modificările ţin de reforma teritorială administrativă realizată la acel moment (înlocuirea cuvintelor „raion”, „raional” cu „judeţ”, „judeţean”). O următoarea lege privind modificarea şi completarea Codului Electoral s-a adoptat la 19 mai 1999[28]. Completările introduse au ţinut în mod special de contestarea alegerilor deja desfăşurate. Pentru partidele politice din Republica Moldova aceste modificări nu au fost importante.
În acelaşi timp este adoptată şi o Lege privind modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice.[29] În conformitate cu prevederile prezentei legi în art.5 alineatul 3 cifrele 150 vor fi substituite prin 600. În consecinţă se impune un număr mai mare de membri domiciliaţi în fiecare din unităţile teritorial administrative de nivelul doi. La 30 iulie 1999 este emis Decretul Preşedintelui pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Codului Electoral.[30] Stipulaţiile prezentei legi ating doar tangenţial activitatea partidelor politice (înlocuirea postului vacant de deputat).
Prin Legea din 3 februarie 2000[31] se modifică articolele 23-26 din Legea din 17 septembrie 1991. În aşa mod problemele şi divirgenţele ce ţin de suspendarea activităţii partidelor şi altor organizaţii social-politice, de încetare a activităţii lor, precum şi a dizolvării sancţionale vor fi judecate de Curtea Supremă de Justiţie.
La 6 aprilie 2000 Preşedintele semnează Decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice.[32]Specificul acestui act normativ constă în faptul că dacă până la moment toate prevederile legislative cu referinţă la partidele politice ţineau de condiţia juridică externă a partidelor, atunci acest document se referă la condiţia juridică internă a formaţiunilor social politice. Altfel fiind spus legea dată se referă la organizarea internă a partidelor: organizarea şi desfăşurarea conferinţelor şi congreselor de partid, existenţa subdiviziunilor de partid teritoriale şi calitatea de membru de partid.
Multitudinea de modificări operate în Legea partidelor a determinat adoptarea unui nou act normativ ce ar ţine cont de toate modificările şi completările anterioare. În aceste condiţii la 4 mai 2000 este publicată în Monitorul Oficial Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice în varianta modificată.[33] În varianta sa nouă Legea conţine 35 de articole faţă de 28 din varianta originală. Principalele modificări operate variantei iniţiale sunt: majorarea numărului minim de membri necesari pentru înregistrare (de la 300 la 5000) şi obligativitatea congreselor şi conferinţelor, introducerea taxei pentru înregistrare.
Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice în varianta 2000 a reprezentat în sine constatarea faptului că partidele politice şi pluripartidismul în Republica Moldova a realizat un salt calitativ. Ea a înglobat în sine toate modificările şi completările impuse de procesul politic din Republica Moldova pe parcursul ultimului deceniu.
Un următor document analizat va fi Legea pentru modificarea şi completarea Codului Electoral.[34] Prin Legea respectivă se introduc un şir de stipulaţii ce vor caracteriza evoluţia ulterioară a evenimentelor: introducerea a unei noi noţiuni – alegeri anticipate, ridicarea pragului electoral de la 4% la 6%, desemnarea candidaţilor pentru alegeri doar de către partidele înregistrate cu 2 ani înainte de alegerile date. Modificarea respectivă nu a avut totuşi sorţi de izbîndă, ea fiind atacată în faţa Curţii Constituţionale a cărei verdict a fost – “anticonstituţional”[35]. Deosebit de importante sunt modificările din art.86 şi 87. Articolul 86 alineatul 2 stabileşte că partidele şi blocurile electorale care au întrunit mai puţin de 6% din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară se exclud din operaţia de retribuire a mandatelor. Pentru candidaţii independenţi este stabilit pragul de 3%.
Mari schimbări ai calităţii sistemului politic moldovenesc au fost operate în iulie 2000. Procesul legislativ de transformare a Republicii Moldova într-un stat de tip parlamentar a demarat la 5 iulie 2000 prin adoptarea de către deputaţi a Legii cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova.[36] Aceste documente legislative aveau drept scop final edificarea unui cadru juridic specific unui stat parlamentar, dar ele influenţează indirect şi condiţia politică a partidelor. Modificările operate implică o mai mare responsabilitate din partea partidelor politice. Aceasta rezultă din faptul că Parlamentul în Republicii Moldova se asociază în special cu partidele politice.
Evenimentele ce s-au derulat după alegerile din februarie 2001au determinat un şir de schimbări în baza legislativă a statului nostru. Putem vorbi de o nouă fază a procesului de evoluţie a bazei legislative cu referinţă la partide politice în Republica Moldova. Au fost realizate unele modificări a legislaţiei în vigoare, deseori controversate şi chiar anticonstituţionale, care în ultima instanţă sunt orientate spre simplificarea spectrului politic moldovenesc. Un şir de măsuri de acest gen au atins şi legislaţia cu privire la partide. Un rol aparte în acest sens a jucat-o Legea pentru modificarea şi completarea Codului Electoral din 25 ianuarie 2002[37].
Principalul moment asupra căruia trebuie de insistat este modificarea articolului 86 din Codul Electoral, ce se referă ”stabilirea pragului de reprezentare”: pentru un partid, organizaţie social politică – 6%; pentru un bloc electoral format din două partide şi/sau organizaţii social politice – 9%; pentru un bloc electoral format din trei şi mai multe partide şi/sau organizaţii social politice – 12%.
De o rezonanţă deosebită s-a bucurat Legea Republicii Moldova pentru modificarea si completarea Legii nr.718-XII din 17 septembrie 1991 privind partidele si alte organizaţii social-politice din 13 decembrie 2002[38]. Acest act normativ (abrogat ulterior[39]) conţinea un şir de prevederi noi, printre care excelează ideea că partidele trebuie “să prezinte Ministerului Justiţiei anual, în perioada 1ianuarie - 1 martie, listele membrilor săi pentru reconfirmarea numărului lor minim...” Aceste prevederi au determinat critici vehemente din partea majorităţii partidelor din Republica Moldova. De analiza acestor prevederi ne vom preocupa în partea a doua a studiului. La acest capitol, însă, urmează să amintim decizia de revizuire a acestor stipulaţii[40] printr-o nouă Lege, care prevede, că “La articolul 18 alineatul 3 subalineatul 4, textul "în perioada 1ianuarie - 1 martie" se înlocuieşte cu textul "până la 1 decembrie".” De asemenea merită atenţie şi modificările operate în art. 32 alineatul 1, care sună în felul următor: “Curtea Suprema de Justiţie, in baza cererii Ministerului Justiţiei, va constata încetarea activităţii partidului sau a altei organizaţii social-politice şi va dispune procedura de lichidare a acesteia în cazul în care: partidul sau alta organizate social-politica nu a convocat nici un congres sau nici o conferinţa timp de 4 ani; partidul sau alta organizaţie social-politica nu a prezentat, în termenul prevăzut de lege, listele membrilor săi, reînnoite anual, pentru reconfirmarea numărului minim de membri stabilit de lege; la data verificării listelor membrilor partidului sau ai altei organizaţii social-politice, se constata ca numărul de membri a scăzut sub limita stabilita de prezenta lege pentru înregistrarea statutului.”Un ultim act normativ[41] al studiului nostru retrospectiv este Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Codului electoral din 13 februarie 2003, care se referă tangenţial la situaţia pluriparidismului din Moldova: “partidele, alte organizaţii social-politice si blocuri electorale pot propune câte o singura candidatură pentru funcţia de primar în fiecare circumscripţie electorală. O persoana nu poate candida în mai multe circumscripţii electorale de acelaşi nivel.”Prezentarea actelor normative, cu referinţă la structura şi calitatea sistemului de partide din Republica Moldova, elaborate şi adoptate în ultimii ani ne indică cu certitudine tendinţa de influenţare din exterior a procesului de consolidare a pluripartidismuui moldovenesc. În această ordine de idei considerăm oportun studiul separat al modalităţilor şi mecanismelor juridico-administrative de influenţare a procesului de consolidare a sistemului pluripartidist din Republica Moldova. 2.Mecanisme juridico-administrative de consolidare a sistemului pluripartidist din Republica MoldovaÎn esenţă putem deduce două căi principale de consolidare a pluripartidismului moldovenesc. O modalitate ţine de “selecţia naturală” care are loc pe parcursul evoluţiei sistemului de partide. La acest capitol este vorba despre acele partide politice şi acei lideri care au fost sancţionaţi de către electorat pe parcursul “examenelor electorale” şi care au conştientizat necesitatea de a abandona viaţa politică (Interfrontul, Blocul Social-Democrat „Speranţa”, Asociaţia Femeilor din Moldova etc.) Dar, acest proces de “selecţie naturală” şi de desfăşurare firească a evenimentelor este destul de lent. Mai mult ca atât, o bună parte a foştilor lideri politici din Republica Moldova cu greu abandonează pretenţiile lor himerice (V.Matei, A.Popuşoi, M.Ghimpu etc.).În acest sens se impune o a doua modalitate de consolidare a pluripartidismului moldovenesc, una “forţată şi impusă”: cea juridico-administrativă. La acest capitol se referă acele acţiuni care survin din exterior, din partea statului, prin intermediul pârghiilor juridice, cu scopul de a schimba calitatea sistemului de partide din Republica Moldova. În prima parte a studiului am ţinut să evaluăm latura cantitativă a acestui proces. În cele ce urmează să deducem aspectele calitative ale relaţiei: legislaţie - pluripartidism. În opinia autorilor putem distinge cel puţin trei modalităţi legislative de modificare a calităţii sistemului pluripartidist: 2.1.Modificarea sistemului electoralÎn Republica Moldova pentru desfăşurarea alegerilor parlamentare se utilizează sistemul Reprezentării Proporţionale (RP). După aproape un deceniu de utilizare (din 1994) a acestuia se aud voci tot mai insistente, din partea societăţii civile şi politice, de revizuire a sistemului RP. Această modalitate de scrutin fiind considerată chiar unul din ţapii ispăşitori responsabili de situaţia precară din republică, în pofida faptului că procesul electoral din Republica Moldova este considerat de instituţiile internaţionale specializate drept unul democratic şi onest[42]. Este dificil de a ne pronunţa asupra necesităţii revizuirii sistemului electoral existent în Republica Moldova, în special din cauza că scurta istorie politică a acestui stat nu ne permite să găsim momente de referinţă sau comparaţie cu perioada actuală.Din care cauză vom apela la practica internaţională. De altfel RP este cea mai utilizată modalitate de scrutin în cadrul alegerilor parlamentare în democraţiile lumii,[43] fiind calificată drept cea mai echitabilă. Se are în vedere faptul că în esenţă numărul de mandate corespunde forţei electorale a formaţiunilor politice. Făcând referinţă la relaţia „sistem electoral-sistem de partide”, este imposibil să nu amintim de “legile” lui M.Duverger expuse încă în 1945 la o conferinţă de la Universitatea din Bordeaux[44]. Esenţa legilor se reduce la ideea că RP determină fragmentarea şi diversificarea eşichierului politic, iar sistemul majoritar orientează spre bipartidism. Dar aceste postulate nu trebuie de ridicat la gradul de “axiomă”, fiindcă după cum a recunoscut însuşi Duverger ulterior “acţiunea sistemelor electorale poate fi comparată cu o frână sau un accelerator”[45]. Altfel spus, procedura electorală doar influenţează dar nu şi determină calitatea sistemului de partide. În cazul Republicii Moldova ar fi pur şi simplu ironic să credem că utilizarea unui sistem majoritar ar permite evoluţia pluripartidismului spre bipartidism. Până la urmă la baza calităţii sistemului de partide se află specificul situaţional-istoric, cultural şi social al ţării în cauză. Drept exemplu poate fi utilizat cazul Canadei şi a Indiei, unde nu s-a reuşit de instaurat bipartidism în pofida tradiţiei electorale engleze. Aceasta din cauza că în Canada există puternice tendinţe etnice centrifuge, care sparg gheaţa bipartidistă (cazul partidului din Quebeque), iar în India istoric s-a format sistemul de partide cu un partid dominant. Revenind la cazul Republicii Moldova subliniem teza că existenţa pluripartidismului este legitimată de prezenţa a cel puţin trei tendinţe doctrinare: liberale, naţionaliste şi socialiste. La acestea se poate adăuga şi ţărănismul.În acelaşi timp, accentuăm că este eronată ideea despre faptul că RP determină o fragmentarea excesivă a eşichierului politic naţional. Evoluţia procesului electoral autohton ne-a demonstrat că la fiecare “examen electoral” se prezentau bine 2-4 formaţiuni politice. Mai mult ca atât folosind indicii lui M.Laakso şi R.Taagepera[46] deducem că pentru Moldova ENVP (effective number of party votes) sau numărul efectiv de partide electorale a oscilat între: 1994 – 3,96; 1998 – 5,7; 2001 – 3,45. Iar ENPS (effective number of party seats) sau numărul efectiv de partide parlamentare este şi mai relevant: 1994 – 2,63; 1998 – 3,5; 2001 – 1,86. Indicii, din câte observăm, nu sunt nici pe departe exageraţi.Aceste cifre au fost obţinute în baza următoarelor formule:ENPV = 1/ Σ Vi2,unde Vi este procentul acumulat de partide pe parcursul maratonului electoral; ENPS = 1/ Σ Si2,unde Si este procentul mandatelor deţinute de partidele parlamentare.RP urmează să fie înlocuită, conform iniţiativei Alianţei Social Democrate din Moldova[47], cu sistemul electoral mixt (îmbinarea aspectelor de scrutin majoritar şi proporţional). Intenţia are drept suport ideatic teza social-democraţilor despre faptul că scrutinul mixt va crea o “punte” între alegători şi aleşi, va impulsiona colaborarea între acestea, contribuind la un grad mai ridicat de instituţionalizare a partidelor politice. Scrutinul mixt este unul relativ nou în ceea ce priveşte practica de utilizare. În practica internaţională cel mai durabil exemplu de utilizare este cazul Germaniei federale, care utilizează scrutinul mixt din 1949[48]. În rest, scrutinul mixt a început să fie folosit în special după 1990: Rusia (1993), Italia (1993), Japonia (1995) etc. Astfel putem deduce la moment două concluzii: pe de o parte numărul statelor ce utilizează scrutinul mixt este relativ redus, iar pe de altă parte trecerea la acest tip de scrutin este o tendinţă accentuată a ultimului deceniu.În cazul Republicii Moldova este dificil de a pronostica calitatea sistemului pluripartidist moldovenesc în condiţiile trecerii la scrutinul mixt. Cert, însă în opinia autorilor, este faptul că sistemul de partide autohton nu este pregătit pentru o astfel de încercare dificilă. Altfel spus este prematur de a trece la sistemul electoral mixt. Partidele politice din Republica Moldova, în particular, şi societatea moldovenească, în general, nefiind pregătite pentru o astfel de încercare, care presupune un grad înalt de instituţionalizare a partidelor politice şi o cultură politică paricipativă evoluată. 2.2.Modificarea legii partidelorLa acest capitol se înscrie în primul rând problema numărului minim de membri necesar pentru înregistrarea formaţiunilor politice. Iniţial (1991) acest număr era de 300. Un efect firesc a acestor prevederi a fost numărul mare de partide care se puteau înregistra cu lejeritate. Ulterior (1998) numărul a fost mărit considerabil de la 300 la 5000. Considerăm că această modificare trebuie analizată prin prisma categoriilor „efect imediat”, şi „efect de durată”. Astfel vorbind despre consecinţele imediate, observăm o micşorare a numărului de partide: dacă până în 1998 existau peste 50 de formaţiuni politice înregistrate[49], atunci procedura de reânregistrare a fost depăşită de doar 25 partide. Dar dacă ne referim la efectele de durată, strategice, observăm că ideea în linii generale s-a compromis, rezultatele fiind sub aşteptări. Majorarea numărului minim de membri nu a avut ca efect micşorarea substanţială a numărului de partide (către anul 2000 numărul de partide înregistrate a trecut peste 30).Altfel au gândit liderii creştin-democraţi, care au considerat necesară o nouă majorare, care în opinia lor va consolida sistemul de partide din Republica Moldova. Ne referim la iniţiativa Partidului Popular Creştin Democrat de a majora numărul de membri necesari înregistrării partidelor politice la 15 000. La prima vedere această procedură se înscrie perfect în logica consolidării pluripartidismului. Dar atenţie! Se merge pe o pistă greşită. Este evident că numărul de membri nu este un criteriu elocvent în tentativa de a determina forţa electorală a partidelor. Avem multiple exemple de acest gen în istoria politică a Republicii Moldova.[50]Un alt aspect ce trebuie analizat se referă la faptul că în opinia unor autori, are loc lezarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului de asociere liberă în partide (art.41 al Constituţiei Republicii Moldova). Dincolo de aceste opinii, experienţa internaţională ne indică asupra faptului că în multe state pentru înregistrarea partidelor se cere un număr minimal (1-5 persoane) de membri (este cazul Olandei, Germaniei, Austriei)[51]. Totuşi, din momentul în care partidele nu sunt nişte simple asociaţii care influenţează viaţa societăţii, ci formaţiuni social-politice care o dirijează şi exercită puterea politică într-un spaţiu social-uman, este necesară reprezentativitatea acestora. Principiul reprezentativităţii se referă pe de o parte la numărul minim de membri necesari (în cazul nostru 5000), iar pe de altă parte la repartizarea acestora în cel puţin jumătate din unităţile teritorial-administrative de gradul doi (minim 600). Autorii studiului sunt de acord cu cifrele existente la moment în legislaţie, considerându-le oportune procesului de consolidare a pluripartidismului moldovenesc.Un alt moment, cu referinţă la Legea partidelor, este procedura de reânregistrare care urmează să se desfăşoare anual. Iniţial se presupunea efectuarea acestea în termen de 2 luni (1 ianuarie - 1 martie), ulterior după numeroase critici s-a ajuns la fixarea doar a termenului limită (1 decembrie). Indiferent de aceste modificări situaţia în esenţă nu se schimbă. Suntem de părere că procedura de reânregistrare anuală este una de prisos, inutilă şi ineficientă. Ea va necesita multiple eforturi zadarnice, în special financiare. Dar calitatea sistemului de partide nu va fi influenţată. Mult mai eficientă ar fi de exemplu, practica Germaniei, unde există bariere în ceea ce priveşte participarea la alegeri şi nu în ceea ce ţine de înregistrare. Aşa de exemplu poate fi fixată o interdicţie partidelor ce nu au reuşit pe parcursul a două campanii electorale să acumuleze un anumit număr de voturi (de exemplu de la 1% la 3%) de a mai participa la scrutinele electorale ulterioare. În acest sens se va efectua o salubrizare mult mai eficientă şi puţin costisitoare a sistemului pluripartidist din Republica Moldova. 2.3.Modificarea Codului ElectoralÎn cadrul acestui compartiment vom analiza implicaţiile utilizării pragului electoral pentru calitatea sistemului de partide moldovenesc. Republica Moldova dispune de o istorie bogată în ceea ce priveşte practica folosirii pragului electoral. Iniţial el a fost de 4% pentru partidele politice (electorala 1994, 1998), ulterior a fost majorat la 6% (electorala 2001). În prezent avem o situaţie şi mai drastică: pentru un partid, organizaţie social politică – 6%; pentru un bloc electoral format din două partide şi/sau organizaţii social-politice – 9%; pentru un bloc electoral format din trei şi mai multe partide şi/sau organizaţii social politice – 12%.În practica internaţională utilizarea pragurilor electorale este justificată de necesitatea de a reduce gradul de fragmentare şi fărâmiţare a sistemului de partide. Acesta este un fenomen pe deplin firesc pentru sistemele de partide ce utilizează reprezentarea proporţională. Aici se include şi cazul Republicii Moldova, pentru care existenţa pragului electoral este pe deplin justificată. Altceva, însă este mărimea acestuia. După cum am menţionat anterior există o tendinţă de continuă creştere.Dacă să comparăm mărimea pragului electoral utilizat în Republica Moldova cu indicii din statele democratice[52] ale lumii ( ex. Franţa – 5%, Spania – 3%, Olanda – 1%, Israel – 1% etc.) se observă calitatea exagerată a acestuia. Ţinând cont de realităţile politice de natură tranzitorie ce caracterizează societatea moldovenească, autorii studiului consideră relativ justificate cifrele ce denotă mărimea pragului electoral autohton. În pofida faptului că barajul actual a fost vehement criticat, el a contribuit decisiv (alături de evenimentele de la 25 februarie 2001) la procesul de fuzionare a partidelor politice din Republica Moldova. În acest sens este elocvent indicele Rae[53] (Douglas Rae), care indică gradul de fragmentare a Parlamentului. Pentru Republica Moldova avem următorii indicatori: 1994 – 0,62, 1998 – 0,71, 2001 – 0,46. Calcularea acestor indici s-a realizat în baza formulei:1- Σ Si2,unde Si este procentul mandatelor parlamentare acumulate de partid.Se observă o scădere a gradului de fragmentare a Parlamentului după majorarea pragului electoral.[54] Pragul electoral actual a lovit în special, în practica des utilizată anterior de creare a blocurilor electorale. Această procedură, dăunătoare de altfel, defavoriza partidele care se prezentau individual la alegeri. Suntem de părere că în conformitate cu practica democratică internaţională, justificată ar fi coalizarea post-electorală, şi nu cea electorală. Pe parcursul procesului electoral partidele în mod individual trebuie să demonstreze consistenţa pretenţiilor şi aspiraţiilor la putere. În concluzie, considerăm necesară păstrarea temporară a pragului electoral existent, până la consolidarea şi stabilizarea sistemului de partide moldovenesc. Ulterior aceste cifre vor fi micşorate ca valoare.În finalul studiului putem deduce următoarele concluzii:1. Pluripartidismul moldovenesc dispune de o bază juridică suficient de solidă care-i permite o evoluţie relativ stabilă şi democratică;2. Mecanismele juridico-administrative sunt în stare să catalizeze procesul de consolidare a sistemului de partide din Republica Moldova.
[1] Decretul Prezidiului Sovietului suprem al RSSM “Cu privire la modul provizoriu de înregistrare a asociaţilor obşteşti ale cetăţenilor în RSS Moldovenească", nr.3459, 25 august 1989. // Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM, 1989, nr.8, art. 204.
[2] Arhiva curentă a Republicii Moldova, 1991.
[3] Legea URSS cu privire la alegerea deputaţilor poporului ai Uniunii RSS. // Veştile Sovietului Suprem al URSS, 1988, nr.49, art.729.
[4] Legea RSS Moldoveneşti “Cu privire la alegerile de deputaţi ai poporului ai RSSM”. // Veştile Sovetului Suprem şi ale Guvernului RSSM, 1989, nr.11, art.270.
[5] vezi: Programul, statutul, rezoluţiile Congresului de Constituire a Frontului Popular din Moldova. // Argedava. – Chişinău, 1989, p.3.
[6] Legea RSS Moldoveneşti “Cu privire la introducerea unor modificări în articolele 6,7,49 din Constituţia (Legea Fundamentală) a RSSM”, nr. 10-XII, 10 mai 1990. // Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSSM 1990, nr.5, art. 86.
[7] Decretul Preşedintelui Republicii Moldova “Privind suspendarea activităţii structurilor organizatorice ale partidelor politice, organizaţiilor obşteşti şi mişcărilor de masă în organele de stat, instituţiile şi organizaţiile republicii” nr.164, 22 august 1991. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1991, nr. 11,12, art.133.
[8] Legea cu privire la partidele politice şi alte organizaţii social–politice, nr.718, 17 septembrie 1991. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1991, nr.11-12, art.106.
[9] vezi: Moraru V. Afirmarea partidelor politice şi contextul mediatic. // Pluripartidismul în Moldova: esenţa şi specificul formării. / Captes. – Chişinău, 2000, p.93-103.
[10] Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr.1615-XII, 19 octombrie 1993. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr.10, art. 292.
[11] vezi: Dimitriev R. Reglementarea juridică a pluripartidismului şi elementele capacităţii de drept antreprenorial. // Pluripartidismul în Moldova: esenţa şi specificul formării. / Captes. - Chişinău, 2000, p.52-57.
[12] Legea privind alegerile preşedintelui Republicii Moldova, nr.720-XII, 18 septembrie 1991. // Legi şi Hotărîri, adoptate la sesiunile Parlamentului Republicii Moldova. / USM. – Chişinău, 2000.
[13] Hotărârea cu privire la Partidul Comunist din Republica Moldova nr.1595-XII, 7 septembrie 1993.
[14] Legea privind alegerea Parlamentului, nr.1609-XII. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr.10, art.289.
[15] Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind alegerile anticipate în Parlament, nr.1608-XII. // Monitorul Oficial, 1993, nr.10 (1), art.294.
[16] După cum am menţionat deja, alegerile din 1990 de jure nu au fost alegeri pluripartidiste. În pofida faptului că Frontul Popular, “Unitatea-Edinstvo”, “Găgăuz Halkî” au elaborat platforme electorale proprii, aceste erau totuşi platforme electorale ale formaţiunilor sociale nefiind caracteristice formaţiunilor politice. În afară de aceasta ele nu deviau de la cursul politic comunist, nu negau puterea Partidului Comunist.
[17]vezi: Moşneaga V., Rusnac Gh. Republica Moldova: alegerile parlamentare (1994) şi geografia politică a electoratului. / USM. – Chişinău, 1997.
[18] vezi: Moşneaga V. Rusnac Gh., Pluripartidismul în Moldova: etapele şi tendinţele de bază ale consolidării. // Pluripartidismul în Moldova: esenţa şi specificul formării. / Captes. – Chişinău, 2000, p.103 –115.
[19] Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului Parlamentului, nr.10, 31 martie 1994. // Monitorul Oficial, 1994, nr.4 art.85.
[20] Constituţia Republicii Moldova. Adoptată la 29 iulie 1994. // Moldpresa - Chişinău, 1994.
[21] Legea Republicii Moldova cu privire la alegerile locale, nr.308, 7 decembrie1994. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.1, art.48.
[22] Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova, nr.797-XII, 2 aprilie 1996. // Parlamentul Republicii Moldova. – Chişinău, 1996.
[23] Legea privind alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, nr.833, 16 mai 1996. // Parlamentul Republicii Moldova. – Chişinău, 1996.
[24] Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.40-41, art.367.
[25] Decretul privind promulgarea Codului Electoral din 8 decembrie 1997. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.81, art.258.
[26] Legea pentru modificarea şi completarea legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.100-102, art. 613.
[27] Legea privind modificarea Codului electoral din 4 februarie 1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.22-23, art.93.
[28] Legea privind modificarea Codului electoral din 14 mai 1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.50-52, art.236.
[29] Legea privind modificarea completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.53-54, art.247.
[30] Decretul Preşedintelui pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Codului Electoral. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.87–89, art. 426,427.
[31] Legea privind modificarea completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.19,20.
[32] Decretul privind promulgarea Legii cu privire la modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.39-41, art.283, 284.
[33] Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice republicată. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.53, art.340.
[34] Legea pentru modificarea Codului Electoral. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.130-132, art.921
[35] Hotărârea Curţii Constituţionale. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.133-136.
[36] Legea cu privire la modificarea Constituţiei Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.88-90, art.661.
[37] Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Codului Electoral nr. 796-XV, 25 ianuarie 2002. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.20.
[38] Legea Republicii Moldova pentru modificarea si completarea Legii nr.718-XII din 17 septembrie 1991 privind partidele si alte organizaţii social-politice, nr.1534-XV, 13 decembrie 2002. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.185-189.
[39] http://www.docs.md/Asp/frames.asp?Lang=ROM
[40] Legea Republicii Moldova pentru modificarea si completarea Legii nr.718-XII din 17 septembrie 1991 privind partidele si alte organizaţii social-politice, nr.64-XV, 27 februarie 2003. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.46-47.
[41] Legea Republicii Moldova pentru modificarea si completarea Codului electoral, nr. 31-XV, 13 februarie 2003. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.27-29.
[42]vezi: Boţan I. Subminarea integrităţii procesului electoral. // www.e-democracy.md/ comments/political/20030117/
[43] Сморгунов Л.В. Современная сравнительная политология. - Москва, 2002, с.343.
[44] Ibidem, c.351.
[45]Martin P. Sistemele electorale şi modurile de scrutin. - Bucureşti, 1997. p.116
[46] vezi: Lijphart A. Modele ale democraţiei. Polirom. - Iaşi, 2000, p.79-114.
[47]vezi: Boţan I. Subminarea integrităţii procesului electoral. // www.e-democracy.md/ comments/political/20030117/
[48] vezi: Сморгунов Л.В. ор.cit. p.343-351.
[49] vezi: Boţan I. Modificarea legii partidelor. // http://www.e-democracy.md/comments/ political/20021021/
[50] Este cazul alegerilor parlamentare din 1994, când Mişcarea pentru egalitatea în drepturi “Unitate - Edinstvo” s-a prezentat cu 390 de membri, acumulând 22%; iar Asociaţia Femeilor din Moldova cu 10.000 de membri au acumulat 2,89%.
[51] Partide. Alegeri. Compromisuri. // ADEPT. – Chişinău, 2002, p.18.
[52] Cморгунов Л.В. op. cit., p.351.
[53] Ibidem, p.326.
[54] Spre comparaţie în Finlanda acest indice este de – 0,67; pentru Germania avem 0,6; iar pentru SUA – 0,49.