Literatura veche de specialitate privind această societate informaţională scrisă de
japonezul Tadao Umesao, canadianul Marshall Mc Luhan şi americanul Alvin Toffler au preluat această abordare atunci când au studiat societatea informaţională, cu scopul de a formula un sistem coerent.
Abordarea din perspectiva teoriei civilizaţiei preia întreaga disciplină a istoriei sociale prezentând societatea informaţională ca un produs final al procesului intelectual şi nu ca subiectul ei efectiv.
Contextul teoriei dezvoltării – nivel meso
Manuel Castells reuşeşte să depăşească raţionamentul tradiţional oferind o bază
compactă pe mai multe nivele creând legătură între economic, politic şi teoria culturală.
Zeci de fenomene noi şi fundamentale pot fi găsite în această teorie la nivel meso, caracteristica lor comună fiind că acestea funcţionează toate la un nivel extrem de abstract atunci când se discută probleme de transformare în subsistemele sociale individuale, economia de reţea, noi fenomene sociale şi comunitare, evoluţia erei digitale, caracteristici ale noilor mijloace mass-media şi mediul, modelul de putere şi de comunicare a noii ordini mondiale, evoluţia cyber ştiinţei.
Aceste probleme sunt legate de diverse grupuri "problemă", există probleme legate de inegalităţile de informare, cel mai adesea discutate în formă de analiză a decalajului digital; întrebări referitoare la cultura informaţiei, care abordează discipline importante, de la pedagogie la psihologie, există interpretarea multidisciplinară privind procesele de informaţie dintre cetăţeni şi autorităţi; precum şi aspectele juridice şi legale generate de producţia şi consumul de bunuri intelectuale.
Practică şi reflecţie – nivel micro
Aspectul practic al acestui nivel se revelează în forma sa cea mai pură acolo unde
intervenţia directă este o condiţie necesară pentru a găsirea unor informaţii noi. În cazul agenţilor economici, aceasta înseamnă dezvoltarea de produse şi inovare. În sfera publică, apare ca strategia de informaţii, un plan politic de informaţii, ca o nouă practică de control social şi economic concentrându-se pe aspectele legate de societatea informaţională. Strategii de informare, cum sunt programe care vizează construirea societăţii informaţionale, au adăugat o serie de ştiinţe contextuale în arsenalul lor, şi ca un rezultat al acestei libertăţi a informaţiilor şi a confidenţialităţii, acestea au câştigat o importanţă mai mare decât înainte.