Pin It

Conceptul de e - guvernare a apărut în prim-plan, la sfârşitul anilor 1990, şi a fost adoptat de către guvernele tuturor ţărilor avansate. Guvernul italian a publicat şi finanţat primul său plan de e-guvernare în anul 2000. Cu toate acestea, e - guvernarea a scăzut ca folosinţă atât în limbaj cât şi în agenda politică. Nimeni nu mai foloseşte conceptul de parcă obiectivele sale nu mai sunt de valoare sau au fost deja atinse. În realitate, tocmai la sfârşitul anilor 1990 răspândirea internetului a condus la descoperiri tehnologice care au consolidat posibilitatea de a oferi servicii nu doar angajaţilor unei agenţii guvernamentale, dar şi utilizatorilor din afara şi, în ochii susţinătorilor săi, acest lucru a însemnat că e-guvernarea a trebuit să meargă dincolo de prima fază a unei reţele de servicii ale agenţiilor individuale (aşa-numitele tranzacţii simple de agenţii). Ceea ce era necesar era o mai mare integrare a sistemelor informaţionale ale agenţiilor, deoarece cu

 

cât schimbul de date şi informaţii era mai mare, cu atât mai puţin ar fi fost necesară pentru cetăţeni interacţionarea cu aceste agenţii. Integrarea datelor şi serviciilor agenţiilor (un proces numit aplicaţie de cooperare) a fost un obiectiv clar de la început şi, astfel, condiţiile legislative, tehnice si tehnologice pentru a o aduce în discuţie precum şi serviciile  necesare de  infrastructură au fost  parţial dezvoltate.  Cu toate acestea, evenimentele din ultimii zece ani au arătat în mod clar că această evoluţie nu a avut loc în practică, toate agenţiile şi organismele guvernamentale (în special cele de la nivel local), continuă să gestioneze  propriile sisteme informatice într-un mod  necoordonat şi non- integrat. Principalele cauze nu sunt de natură economică (au fost puse la fonduri enorme dispoziţie şi prost cheltuite), dar reflectă lipsa guvernului central privind unele strategii sistematice pe termen scurt/lung, precum şi absenţa unui organism capabil să administreze procesele operaţionale tehnice complexe, organizatorice şi necesare pentru a asigura integrarea, precum şi implicaţiile economice ale acestora.

În special, din punct de vedere tehnologic, consolidarea ireversibilă a sistemelor distribuite şi virtualizarea a condus la intrarea pe piaţă în domeniul TIC a infrastructurii (IAAS),  platforma (PAAS)  şi servicii aplicative (SAAS), rezumate de noul termen de cloud computing . Această evoluţie face acum posibilă propunerea unor modele inovatoare şi soluţii noi pentru sistemele de informare ale agenţiilor publice. Cu toate acestea, este puţin probabil că motivele  pentru eşecul de a atinge obiectivele  de e - guvernare în Italia va dispărea în scurt timp.  Acest  eşec apare, în esenţă, din cauza incapacităţii politicilor naţionale şi locale pentru a dezvolta şi sprijini - chiar dacă într-un context  de  federalism  şi  descentralizare -  o  viziune  unitară şi  sistemică  aferente inovaţiilor legislative, organizatorice şi instituţionale, chiar implicate în utilizarea oportunităţilor tehnologice  actuale, şi  acest lucru se  datorează în  principal lipsei  de referinţă instituţională pentru administrarea inovării în domeniul TIC din administraţia publică.

Propunerile pe termen scurt vor fi inexorabil înghiţite de o gaură neagră astfel că este necesar să se identifice  nevoile  şi soluţiile pe termen lung. Acest  fapt aduce o perspectivă mai fascinantă, deoarece, într-un moment  în care ţara se îndreaptă spre o afectare descentralizată şi federalizată de competenţe, funcţii administrative, servicii şi resurse, succesul  sistemelor  distribuite  şi  răspândirea tehnologiilor  de  bandă largă sugerează un alt model care implică "distribuţia" resurselor virtuale, precum şi "concentrarea" resurselor fizice  reale. Sistemul  de furnizare a serviciilor publice este extrem de articulat şi, pe baza modelului instituţional existent,  acesta implică agenţii locale şi naţionale şi organisme, guverne municipale, provinciale şi regionale, autorităţi locale  de  sănătate, camere  de  comerţ  şi  aşa mai  departe, cărora le  sunt  atribuite responsabilităţi diverse  prin legi specifice.  Dar de ce nu este posibil  să se utilizeze sisteme distribuite şi tehnologii cloud computing pentru a le adapta în aşa fel încât să permită introducerea unui  model  diferit  pentru atribuirea drepturilor instituţionale şi administrative?

Responsabilităţile pentru gestionarea registrelor de naştere, deces şi căsătorie, care sunt în prezent atribuite municipalităţilor se referă de fapt la toate aspectele de securitate: autenticitatea datelor şi certificare, confidenţialitatea şi integritatea datelor, precum şi disponibilitatea datelor. Gestionarea computerizată a acestor servicii necesită competenţe complexe  tehnice şi organizatorice, care sunt greu de găsit în cele aproape 6000 de municipalităţi cu mai puţin de 5000 de locuitori, şi chiar şi în aproximativ 7500, cu mai puţin de 20.000 de locuitori (din totalul de aproximativ 8100 municipalităţi în Italia). Într-un model alternativ administrativ şi instituţiona, municipalităţilor le-ar putea fi date

 

pur şi  simplu  responsabilitatea de autentificare şi  certificare a datelor (cum  ar fi  în prezent, datele vor fi introduse şi modificate de către funcţionari, care ar certifica, de asemenea, datele utilizând un astfel de instrument ca o semnătură digitală, disponibilă deja de  zece  ani), în  timp  ce  responsabilitatea pentru controlul accesului, confidenţialitatea, precum şi integritatea datelor şi disponibilitate ar putea fi transferate unui un al treilea organism care să reprezinte toate municipalităţile. Şi acest lucru ar putea fi realizat fără a afecta aspectele aplicative care intră în domeniul "software ca serviciu" (SAAS), ceea ce ar da naştere cu siguranţă la un tip diferit de ostilitate. Nici nu este necesară justificarea economiilor din bani publici, care ar putea fi obţinute în acest mod numeric, sau o mai mare securitate a datelor operaţionale, care sunt strategice pentru funcţionarea ţării. Există numeroase alte exemple care ar putea fi date - atât de multe încât este posibil să se concluzioneze că  utilizarea TIC pentru a reorganiza sarcinile şi responsabilităţile complete ale organismelor publice, în special în contextul administraţiilor descentralizate şi un statului unitar federal, în aşa fel încât din punct de vedere geografic să evite diferenţele în ceea ce priveşte serviciile minime  la care au dreptul cetăţenii. În scopul punerii în aplicare a unei astfel de arhitecturi, este necesar că fiecare staţie de lucru în fiecare agenţie (în special la fiecare agenţie locală) să aibă o conexiune  de bandă suficient  de largă pentru o reţea externă (internet sau extranet), deoarece disponibilitatea de lăţimii de bandă adecvată este o condiţie prealabilă pentru orice formă de evoluţie.

 

  1. Infrasctructura TIC

Serviciile de platformă, de infrastructură, precum şi de aplicare sunt deja oferite

de cei mai importanţi jucători de pe piaţa TIC. În ceea ce priveşte utilizarea lor de către agenţiile administraţiei publice în cauză, este necesar să ne întrebăm dacă un stat poate fi independent, suveran şi sigur în cazul în care datele operaţionale, care sunt esenţiale pentru funcţionarea sa şi furnizarea serviciilor sale sunt într-adevăr "în nori ", şi, prin urmare, eventual, în afara graniţelor sale fizice.  Este clar că problema nu constă în modelul cloud computing, care pare a fi o evoluţie ireversibilă. Dacă ar fi fost pe larg adoptat de către agenţiile administraţiei publice, s-ar simplifica foarte mult sistemele de informare şi s-ar ajunge la o economie enormă de resurse. Problema constă în reglementarea furnizării de servicii de infrastructură şi platformă. Pe termen mediu/lung, dincolo de problema de conectivitate, ţara are nevoie de o strategie pentru a se asigura că agenţiile sale administrative au  o infrastructura TIC privată aflată fizic şi gestionată în Italia, care, în conformitate cu modelul cloud computing, este capabilă de a oferi atât servicii  de  infrastructură (conectivitate,  stocare şi  virtualizare) cât şi  de  securitate - servicii legate de platforma (exemplul registre de naştere, deces şi căsătorie). O analiză preliminară a serviciilor administraţiei publiceeste necesară, în scopul de a identifica modificările legislative care ar fi necesare pentru a permite modificările necesare. Ne stă în faţă un drum lung şi, eventual, vizionar, totuşi nu este un obiectiv  prea ambiţios deoarece evoluţia TIC pe termen lung ar putea avea chiar un efect vizibil asupra arhitecturii de ansamblu a administrării unei ţări în secolul 21.

 

  1. Planul de E-Guvernare 2012 Prezentare

 

Planul e-guvernare 2012  prezentat  de  Silvio  Berlusconi  şi  ministrul  Administraţiei Publice Renato  Brunetta oferă mai  multe  opţiuni  în  concordanţă cu  Strategia de  la Lisabona, acesta ia în considerare contextul crizei economice, abordează distanţa dintre

 

Italia şi ţările cele mai avansate din Europa. În acelaşi timp, planul presupune dezvoltarea instrumentelor construite în ultimii ani, utililizarea de  TIC noi, pentru a alinia Italia la ţările cu cele mai bune performanţe.

Proiectele înaintate de planul de e-guvernare 2012 sunt grupate în jurul a patru domenii de acţiune prioritare: domeniul sectorial, territorial, sistematic şi  international. Planul de e-guvernare 2012 va fi constant monitorizat iar  rezultatele vor fi publicate pe portal şi în rapoartele trimestriale de activitate. Proiectul doreşte o interacţiune în toate domeniile: învăţământ, instanţe, administraţie, sănătate, comerţ etc.

 

  1. E-guvernare – Italia în vârful clasamentului european

 

Cu ocazia Simpozionului mondial din Seul privind e-guvernarea, presedintele Digit PA Francesco Beltrame, a ilustrat progresul procesului de digitalizare a serviciilor italiene introduse ca parte a planului şi Gov- 2012. Printre principalele subiecte ale reuniunii – organizată de Ministerul Administraţiei Publice şi Securitate (MOPAS) Coreea de Sud – este evaluarea posibilităţilor de creştere şi consolidare a cooperării la nivel  mondial printr-un dialog între guverne regionale, organizaţii internaţionale şi actori din sectorul privat în  măsură să aducă o  contribuţie la reducerea decalajului digital. Intervenţia preşedintelui Beltrame a fost axată pe reforma administraţiei publice puternic susţinută de ministrul Renato Brunetta, subliniind, în special, Noul Cod de Administrare Digitală (Decretul legislativ nr. 235/2010) care va avea impact puternic asupra comportamentelor, practicile de guvernare şi calitatea serviciilor prestate. Comisia Europeană susţine că Italia este una dintre ţările cu cele mai bune rezultate în ceea ce priveşte e - guvernarea: în primul rând pentru disponibilitate şi în al doilea rând pentru calitatea şi inovarea serviciilor prioritare pentru cetăţeni şi întreprinderi. Disponibilitatea serviciilor prioritare electronice a ajuns la 100% (69% în 2009) Calitatea serviciilor este la cel mai înalt nivel pentru aproape toate cele 20 de servicii prioritare: în Suedia şi Portugalia, Italia, este de

99%, comparativ cu media UE27, care stabileşte procentul la aproximativ 89%.