Pin It

Termenul de e-Democraţie provine de la cuvintele: electronic şi democraţie. Ideea

de democraţie electronică s-a născut în jurul aniilor optzeci, în Statele Unite, împreună cu o fază lungă de experimentare şi proiecte pilot care au angajat diferite combinaţii de mass-media, în scopul de a reconecta conducătorii cu cei conduşi. În mai multe etape, e - democraţia a cerut o mai mare şi mai directă participare a politicii publice, prin utilizarea noilor mijloacelor media ai momentului: democraţia asistată prin radio (convorbire prin apel-uri), telefon  (teleconferinţe),  televizor  (cablu)  şi,  în  final,  calculatoare şi  alte mijloace media digitale.

E - Democraţia este o combinaţie a cuvintelor electronică şi democraţie. Democraţia electronică directă este o formă ademocraţiei directe.

TIC  este utilizat ca un termen general pentru toate tipurile de tehnologii care permit utilizatorilor să creeze, să acceseze şi să manipuleze  informaţiile. TIC  este o combinaţie de tehnologie informatică şi tehnologie a comunicaţiilor.

E-democraţia se referă la utilizarea tehnologiilor informaţionale şi a tehnologiilor de comunicare şi strategii în procesele politice şi de guvernare. Printre actorii acestor sectoare democratice se numără guverne, oficiali aleşi, mass-media, organizaţii politice, şi cetăţeni/alegători.

E-democraţia are ca  scop  participarea cetăţenească mai  activă  motivată  de 

Internet, de  comunicaţii  mobile,  precum  şi  alte tehnologii  într-o democraţie reprezentativă modernă, precum şi prin intermediul unor forme  mai participative sau directe de implicare a cetăţenilor în provocările publice.

Platformele din sectorul public şi privat oferă accesul cetăţenilor la informaţiile

necesare.

Pentru a dezvolta aceste portaluri şi platforme din sectorul public, guvernele au posibilitatea de a dezvolta pe plan intern şi de a gestiona, de a externalizeza sau semna un contract de finanţare. Acest model  de autofinanţare creează portaluri care plătesc pentru ele însele, prin cotizaţii pentru anumite tranzacţii e -guvernare.

Crearea de  reţele  sociale  este  un  domeniu  în  curs  de  dezvoltare  pentru  e- democraţie, precum şi pentru evoluţiile tehnologice aferente, cum ar fi reţeaua semantică. Acestea sunt văzute  ca importante pietre de temelie în maturizarea conceptului de e- democraţie.

Guvernul şi agenţii săi au, de asemenea, posibilitatea de a monitoriza satisfacţia cetăţenilor cu serviciile care le primesc. Prin ListServs, mesaje pe mobil, micro-servicii de blogging şi bloguri, guvernul şi agenţiile guvernamentale pot furniza informaţii cetăţenilor care împărtăşesc interese şi preocupări comune. Unii reprezentanţi ai guvernului, de asemenea, încep să folosească Twitter un site prin care să poată să îşi informeze mai bine cetăţenii.

 

  1. Aspecte practice

O serie de aspecte practice înconjoară e-democraţia. În mass-media, pe internet, şi

în conştiinţa populară, există un punct de vedere puternic şi, în general, necontestat că Internetul este noul leagăn electronic al democraţiei. Sursa originală a acestui punct de vedere este, probabil, discursul relativ nelimitat găsit în grupurile de discuţii pe Internet, liste de discuţii, bloguri, wiki-uri şi situri de chat.

Internetul are în prezent mai multe atribute care să încurajeze gândirea conform căreia internetul este un mediu democratic. O parte dintre aceste atribute pot fi urmărite în principiile de proiectare care au fost  stabilite la începutul evoluţiei  sale. Lipsa de control centralizat le sugerează mulor oameni că cenzura sau controlul de altă natură vor fi contracarate. Alte atribute sunt un rezultat al designului social, sprijinul puternic liberal pentru libertatea de exprimare, cultura de împărtăşire care a pătruns în aproape toate aspectele legate de utilizarea internetului, şi interdicţia categorică privind utilizarea sa în scopuri comerciale de către National Science Foundation, de exemplu.

Printre aspectele practice pe care le implică e-democraţia se numără: participarea efectivă; egalitatea de vot în stadiul de decizie; înţelegere lămurită, controlul programului de zi; şi caracterul atotcuprinzător.

 

 

 

 

  1. Rolul cetăţenilor

 

  1. Rolul cetăţeanului

 

Internetul oferă o structură distinctă de oportunităţi care are rolul de a reînnoi interesul pentru  angajamentul  civic   şi   participare.  Angajamentul   civic   poate  include   trei dimensiuni distincte: cunoştinţe politice (ceea ce oamenii învaţa despre afacerile publice), încrederea politică (orientarea publicului pentru sprijinirea sistemului  politic), şi participarea politică (activităţi convenţionale concepute pentru a influenţa guvernul în luarea deciziilor).

Informaţiile disponibile pe Internet permit cetăţenilor să devină mai informaţi despre problemele guvernamentale şi politice, precum şi interactivitatea de mediu care permite noi forme de comunicare cu oficialii guvernului, anume aleşi şi/sau funcţionari publici.  Postarea de  informaţii  de  contact,  legislaţie,  proiecte,  precum  şi  politicile guvernamentale aduce transparenţa în discuţie, care să permită participarea informată atât online, cât şi offline.

Internetul este privit ca o platformă şi mediu de livrare pentru instrumente care ajută la eliminarea unor constrângeri la distanţă, în democraţia reprezentativă. De asemenea, Internetul are o  capacitate mult  mai  mare de  calcul, permiţând criptarea puternică şi gestionarea bazei de date, ceea ce este important în accesul la informaţii şi schimbul de informaţii, democraţie deliberativă şi de prevenire a fraudelor electorale.

Utilizarea Internetului ca un instrument al campaniilor politice a devenit o alternativă mai ieftină şi mai convenabilă pentru mulţi politicieni, în comparaţie cu bătaia la uşă sau prin telefon. Candidaţii încep să folosească site-urile de reţele sociale pentru a ajunge la publicul mai tânăr, creând potenţiali susţinători pentru campanii. Poşta electronică şi blogurile politice, de asemenea, au avut un impact major, în campanile on- line. Vizualizările sunt exprimate prin adăugarea comentariilor pe blog-uri politice sau pe pagini web. Grupurile de mediu sau cele sociale consideră internetul un mecanism care să crească gradul de conştientizare a problemelor lor, în comparaţie cu mijloacele tradiţionale de comunicare, cum  ar fi  televiziunea sau ziarele, care necesită investiţii financiare mari. Datorită tuturor acestor factori, Internetul are potenţialul de a prelua anumite produse mass-media tradiţionale de comunicare politică, cum ar fi  telefonul, televiziunea, ziarele şi radioul. Societatea civilă a trecut treptat în lumea online.

Există mai multe forme de asociere în societatea civică. Conceptul „grup de interes” se referă la mai multe organizaţii formale, care, fie se concentrează pe anumite grupuri sociale şi sectoare economice, cum ar fi sindicatele şi asociaţiile profesionale şi de afaceri, sau pe probleme mai specifice,  cum  ar fi  avortul, controlul armelor, sau mediul înconjurător. Alte grupuri de interese au structuri organizatorice tradiţionale bine stabilite şi reguli formale de aderare, iar scopul lor principal este de a influenţa guvernul şi procesul politic.

Internetul poate servi mai multe funcţii pentru toate aceste organizaţii, ca influenţarea    reprezentanţilor aleşi, funcţionarilor publici, şi a elitelor politice; colaborarea în în reţea cu asociaţiile şi organizaţiile conexe; mobilizarea organizatorilor, activiştilor şi membrilor utilizând alerte de acţiune, buletine de ştiri, şi email-uri, strângerea de fonduri şi recrutarea suporterilor, precum şi comunicarea mesajului lor publicului prin intermediul tradiţionalei mass-media.

 

  1. Beneficii şi dezavantaje

Tehnologiile   informaţiei   şi   comunicaţiilor  nu   sunt   nici   democratice,  nici nedemocratice, ele sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop, şi nu sunt normative prin natura lor. Ele  sunt  instrumente  care pot  fi  dislocate pentru a atinge anumite obiective (obiective contradictorii, cum ar fi controlul  de constrângere sau participarea care pot fi încurajate prin tehnologii digitale). Cu toate acestea, anumite cadre instituţionale  pot   susţine   sau  împiedica   utilizarea  mijloacelor  electronice  pentru beneficiul proceselor democratice. Riscurile şi oportunităţile digitalizării proceselor democratice depind  prin urmare, într-o mare măsură de  condiţiile specifice  cadrului instituţional al modelului democratic ales (care este în principal prevăzut în Constituţie, inclusiv  tipul  de  contract  social  de  bază,  aspecte  specifice  ale  statului  de  drept, 

democraţiei reprezentative sau democraţia directă , etc).

Tehnologiile contemporane, cum ar fi listele de discuţii electronice, peer - to - peer, software-ul de colaborare, wiki-urile,  forumurile de pe internet şi bloguri, sunt indicii cu privire la anumite soluţii posibile pentru unele aspecte ale e-democraţiei.

O altă sursă valoroasă este USA.gov  - site-ul oficial al guvernului Statelor Unite. Site-ul este direct legat de fiecare agenţie federală şi de stat. Informaţiile de ştiri actuale şi reglementările guvernului SUA  furnizate de site-ul web este valoroase pentru toţi cetăţenii,  şi  non  -  cetăţeni.  Acestea  sunt  doar câteva  exemple  de  e  –  influenţa  a guvernului prin internet.

Democraţia electronică implică de asemenea, avantajul a creşte prezenţa la vot a tinerilor la alegeri şi  pentru creşterea gradului de  conştientizare în  rândul tinerilor. Utilizarea mecanismelor  de  participare electronice politice  pot  apărea mai  familiare tinerilor şi, ca urmare, se câştigă o participare mai mare de tineri care în caz contrar le-ar fi incomod să voteze folosind metode mai tradiţionale. Democraţia electronică poate ajuta la  îmbunătăţirea participării democratice,  reducerea analfabetismului civic  şi  apatia alegătorilor şi  a devenit  un  activ  util  pentru discuţii  politice,  educaţie, dezbateri şi participare.

Unele obiecţii tradiţionale faţă de democraţia directă se aplică e-democraţiei, cum ar fi potenţialul de guvernare care tinde spre populism şi demagogie. Obiecţii mai practice există nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte decalajul digital dintre cei ce au acces la mass-media în cadrul e- democraţiei (telefoane mobile şi conexiuni la internet), şi cei fără acces.

În plus, există încă cei care sunt sceptici faţă de impactul pe care îl poate avea participarea on-line.  Deşi  proiectele  guvernamentale furnizează  informaţii, analfabetismul IT şi decalajul digital sunt motive de a descuraja participarea. Progresul politicii pe Internet poate descuraja potentialii non - utilizatorii să se adapteze noilor tehnologii.

 

 

 

  1. Democraţia electronică directă

Democraţia  electronică  directă  (EDD),   este   cea  mai   puternică  formă  de democraţie directă, în care oamenii sunt implicaţi în funcţia legislativă. Mulţi susţinători ai acestei democraţii cred că pentru această noţiune sunt importante îmbunătăţirile tehnologice pentru procesul deliberativ. Democraţia electronică directă este uneori menţionată şi sub alte nume, cum ar fi guvernanţa open source şi guvernarea colaborativă. EDD este un sistem care nu este deplin implementat în guvernarea politică din lume deşi au apărut multe iniţiative de formare.