Administrație publică

1. Noţiuni introductive

Administraţia publică încheie cu persoanele fizice sau juridice con­tracte administrative care, pe baza acordului de voinţă, nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii.

Acestor contracte li se aplică reguli de drept public, dar şi de drept privat, clauzele contractuale fiind stabilite prin lege sau pe baza şi în execu­tarea legii de către administraţia publică.

Deci contractele administrative sînt actele juridice bilaterale pe care le încheie organele administraţiei publice cu cei administraţi, acte care cu­prind un acord de voinţă generator de drepturi şi obligaţii pentru părţile contractante.

1. Trăsăturile şi clasificarea contractelor administrative

Contractele administrative sînt folosite în ţările care aplică regimul ju­ridic administrativ ca parte a dreptului public.

Prin natura lor, contractele administrative sînt identice cu contractele de drept civil; deosebirea constă în regimul juridic care li se aplică.

O clasificare a contractelor administrative este absolut necesară pentru a putea sublinia particularităţile lor.

Clasificarea contractelor administrative se poate face după două criterii:

• Subiectele contractelor administrative:

• contracte încheiate între două autorităţi ale administraţiei publice (două persoane juridice de drept public);
• contracte încheiate între o persoană de drept public şi un particular (persoană fizică sau persoană juridică de drept privat). Una dintre părţi­le contractante are calitatea de organ al administraţiei publice, iar cealaltă parte contractantă este un particular care se situează în afara sistemului organelor administrative publice.
  • Contractul de concesiune.

Acest contract a fost definit ca o modalitate de realizare, fie a unei lu­crări publice, fie ca un mod de gestionare a unui serviciu public. Subiectele contractului de concesiune sînt: concedentul şi concesionarul.

Concedentul este partea contractuală care pune la dispoziţia concesio­narului lucrarea ce urmează a fi realizată sau serviciul public ce urmează a fi gestionat.

Concesionarul este partea contractuală care preia de la concedent lu­crările sau serviciile menţionate mai sus.

Concedentul poate fi numai:

• o regie autonomă, în cazul concesiunii de activităţi economice, servi­cii publice, unităţi de producţie;
• un organ al administraţiei publice.

Concesionarul poate fi orice persoană fizică sau juridică şi anume:

• societăţile comerciale (atît cele cu capital de stat, cît şi cele cu capital privat sau mixt);
• comercianţii persoane fizice;
• persoane fizice necomerciante, numai cele de naţionalitatea statului respectiv.

Contractul de concesiune este structurat în două părţi:

• partea reglementară, care dă expresie interesului general şi atrage apli­cabilitatea regimului de drept administrativ, iar, odată cîştigată licitaţia, con­cesionarul trebuie să o respecte în totalitate. Clauzele care formează această parte sînt cele privind condiţiile de exploatare a obiectului concesiunii;
• partea contractuală, care dă expresie intereselor private ale părţilor. Clauzele care o formează sînt cele privind preţul concesiunii, durata con­cesiunii, avantajele acordate concesionarului; clauzele contractuale atrag aplicarea regimului de drept privat.

Obiectul raportului juridic de concesiune o constituie drepturile şi obli­gaţiile părţilor:

♦ obligaţia concesionarului:

• de a îndeplini sarcinile stabilite;
• de a se supune oricînd controlului şi de a executa dispoziţiile acestuia;
• de a plăti preţul concesiunii (venitul regulat pe care concesionarul se obligă să-1 asigure concedentului, în schimbul exploatării obiectului con­cesiunii);
• de a respecta principiile fundamentale care stau la baza funcţionării serviciului public;
• dreptul concesionarului:
• de a fi remunerat ori de cîte ori este rupt echilibrul financiar al con­tractului;
• de a se remunera prin tarifele sau preţurile practicate faţă de terţii care utilizează serviciile ori produsele realizate de el, ca urmare a exploată­rii concesiunii;
• obligaţia concedentului;
• acordă ajutor financiar concesionarului;
• acordă un privilegiu de exploatare (un angajament, luat de concedent, de a nu favoriza concurenţa în detrimentul concesionarului);
• dreptul concedentului:
• de a modifica unilateral clauzele care fac obiectul părţii reglementare.

Contractul de închiriere are ca obiect închirierea unor bunuri care

aparţin organelor statului care administrează astfel de bunuri, în scopul folosirii lor de către persoane fizice sau juridice-parte din contract potrivit specificului bunului respectiv.

Contractul de locaţie a gestiunii are ca obiect locaţia gestiunii secţiilor uzinelor şi a altor subunităţi economice din structura lor. Aceste contracte se încheie de către regiile autonome sau societăţile comerciale cu persoane fizice şi juridice pe baza unor reglementări aprobate prin hotărîrea guver­nului.

Pentru a delimita contractele administrative, trebuie să distingem ur­mătoarele trăsături caracteristice ale lor:

• reprezintă un acord de voinţă între o autoritate a administraţiei publi­ce sau alt subiect de drept autorizat de o autoritate a administraţiei publice şi un particular;
• presupun efectuarea de lucrări, prestarea de servicii de către particu­lar în schimbul unei reglementări (caracter eneros);
• sînt destinate asigurării funcţionării aceluiaşi serviciu public, a cărui organizare reprezintă o obligaţie legală a autorităţii administraţiei publice contractante sau, după caz, punerii în valoare a aceluiaşi bun public;
• părţile trebuie să accepte unele clauze de natură reglementară stabili­te prin lege sau în baza legii prin hotărîrea guvernului;
• autoritatea administraţiei publice nu poate ceda interesele, drepturile sau obligaţiile sale decît altei autorităţi a administraţiei publice, în condi­ţiile legii, iar particularul le poate ceda oricărei persoane, dar numai cu aprobarea administraţiei publice;
• cînd interesul public o cere sau cînd particularul nu şi-a îndeplinit din culpă obligaţiile din contract ori cînd executarea apare prea împovără­toare pentru particular, autoritatea administraţiei publice poate modifica sau rezilia unilateral contractul, fără a mai recurge la justiţie;
• părţile prin clauză expresă sau prin simpla acceptare a clauzelor pre­stabilite au înţeles că se vor supune, inclusiv cu privire la soluţionarea liti­giilor, unui regim juridic de drept public;
• soluţionarea litigiilor este de competenţa instanţelor naţionale de contencios administrativ, dacă legea nu dispune de altele.

în regimul juridic administrativ aplicabil contractelor administrative mai reţinem necesitatea formelor scrise, pe care trebuie să o aibă aceste acte.