Pin It
  1. I. PREZENTAREA pe scurt a CONCEPTULUI DE “POLITICA PUBLICA”

 

Nivelul de dezvoltare al unei societați este stâns legat de angajamentul membrilor sai ca orice individ sa beneficieze de instrumente elementare de dezvoltare și de supraviețuire. Transpunerea in practica a acestor angajamente cu privire la bunastarea membrilor societatii se realizeaza prin intermediul politicilor publice[1]

Termenul de „politică publică” a pătruns în studiile de specialitate şi în limbajul curent din România destul de târziu (la sfârşitul anilor ’90) şi există în continuare numeroase ambiguităţi la nivelul simţului comun asupra sferei de cuprindere a acestei noţiuni. O posibilă explicaţie ar putea fi aceea că termenul a fost împrumutat din limba engleză –policy –, dar nu există o traducere specifică în limba română, alta decât aceea de politică. Or, în mod tradiţional, politica înseamnă cu precădere activitatea partidelor politice, a instituţiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament,Guvern şi aparatele proprii de lucru ale acestora), declaraţii politice, campanii electorale etc., de aici şi tentaţia de contaminare la nivel terminologic

     Politica publică reprezintă „manifestările şi orientările definite ale autorităţilor statului , ca puteri publice, centrale sau locale, pentru domenii sau activităţi esenţiale ce se desfăşoară fie la nivel naţional, fie la niveluri teritorial-administrative” ; altfel spus „decizii politice în favoarea unei anumite stări dorite, inclusiv opţiunile în favoarea anumitor mijloace considerate af fi adecvate atingerii obiectivelor proiectate”(L.G. Popescu, 2005)

            O politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice[2].

               Stricto sensu, politica publică  reprezintă o cale de actiune in acord cu un interes public, un proces in care societatea (prin intermediul unui reprezentant ales) ia decizii privind alocarea resurselor cu o atitudine strict orientata catre realizarea unui scop. Politica publică este o cale de acţiune care nu se confunda cu intentiile ori declaratiile de intentie cu privire la realizarea unui scop sau cu procesul politic -  prin care se intelege procesul de organizare a efortului individual pentru a realiza un scop colectiv, ori de a realiza un obiectiv pe care indivizii sau grupurile de interese il gasesc dificil de realizat prin resurse proprii.[3]

 

 

  1. Institutia initiatoare „AGENŢIA NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI din cadrul MINISTERULui ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR”

 

Prezentare ANFP

Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP) a fost înfiintata prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu scopul de a asigura managementul functiilor publice si cel al functionarilor publici.

ANFP functioneaza în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, conform OUG nr. 24/2007, cu modificarile si completarile ulterioare,  privind stabilirea unor masuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale.

Atributiile principale ale ANFP se regasesc în Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici  cu modificarile si completarile ulterioare, iar activitatea ANFP este reglementata de prevederile Hotarârii de Guvern nr. 1000/2006 cu modificarile si completarile ulterioare[4].

Conducerea Agentiei este asigurata de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepresedinte cu rang de subsecretar de stat, numiti prin decizia primului ministru, la propunerea ministrului Administratiei si Internelor.


Atributiile principale ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sunt:

  • elaborarea cadrului legislativ privind functia si functionarii publici;
  • monitorizarea si controlul aplicarii reglementarilor in domeniu;
  • gestionarea programelor privind functia publica, prin intermediul carora se realizeaza managementul functiei si functionarilor publici;
  • colaborarea cu alte institutii din tara si din strainatate, in vederea perfectionarii pregatirii profesionale a functionarilor publici;
  • centralizarea nevoilor de instruire ale functionarilor publici si colaborarea cu Institutul National de Administratie pentru stabilirea tematicii programelor de pregatire profesionala a functionarilor publici;
  • administrarea bazei de date cuprinzand evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici

 

 

 

III. Prezentarea politicii publice „formarea profesionala a functionarilor publici din Romania”

 

3.1 Introducere

 

Crearea unui sistem modern si transparent de administratie publica constituie una din prioritatile Guvernului Romaniei.In acest scop, in ultimii ani au fost mobilizate resurse interne si externe necesare dezvoltarii acestui sector, a fost creat un cadru legislativ si institutional, adaptat cerintelor procesului de integrare a Romaniei in structurile Uniunii Europene.Elaborarea strategiei de formare continua a functionarilor publici decurge din necesitatea eficientizarii administratiei publice, a functionarii acesteia intr-un md transparent si cu costuri cat mai scazute.Toate aceste schimbari se vor realiza in buna masura prin profesionalizarea personalului care-si desfosoara activitatea in acest domeniu.

În contextul reformei administraţiei publice româneşti, formarea continuă devine un pilon al acesteia, constituind un proces fundamental, determinant al accelerării şi succesului reformei. Chiar dacă nu sunt implicate direct în elaborarea şi implementarea strategiei de formare continuă a funcţionarilor publici, instituţiile Uniunii Europene şi alte organisme internaţionale au, în acest proces, statutul unui actor important care, prin programele specifice de pregătire şi construcţie instituţională, oferă suportul pentru transferul de cunoştinţe şi know-how necesare fundamentării şi asigurării standardelor europene de formare a funcţionarilor publici.

 

3.2 Identificarea  problemei

 

            Principalele probleme identificate sunt:

  • Lipsa unei strategii unitare de formare a funcţionarilor publici şi a personalului angajat din administraţia publică centrală şi locală;
  • Lipsa, în administraţia publică, a unei analize structurate a necesităţilor de formare şi a unor criterii de stabilire a priorităţilor în acest domeniu;
  • Lipsa unei reţele a furnizorilor de formare în domeniul administraţiei publice;
  • Neadaptarea suficientă a conţinutului programelor existente la cerinţele şi standardele practicate în ţările Uniunii Europene;
  • Inexistenţa unor planuri de învăţământ adaptate pentru pregătirea, la diferite niveluri, a personalului din administraţia publică;
  • Finanţarea insuficientă a participării personalului din administraţia publică la diferitele programe de formare;
  • Insuficienta precizare a atribuţiilor Departamentelor de resurse umane din cadrul instituţiilor administraţiei publice privind formarea continuă a personalului propriu;
  • Inexistenţa unei corelări între procesul de formare a funcţionarilor publici şi dezvoltarea carierei acestora;
  • Existenţa unor importante diferenţe organizaţionale şi operaţionale între furnizorii de formare continuă.

Scopul politicii de “formare profesionala a functionarilor publici din Romania” este de a crea un corp profesionist de functionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic prin implementarea unui cadru legislativ unitar si coerent si dezvoltarea coeziunilor strategiilor de management al resurselor umane si instruire profesionala.

 

 

3.3 Obiective

 

Obiectiv general: Crearea şi dezvoltarea unui sistem de formare pentru administraţia publică, capabil să asigure premisele reformei sistemului  administrativ, în general, şi ale funcţiei publice, în special

Obiective specifice:

 

1)Definirea sistemului de formare pentru administraţia publică prin:

  1. stabilirea şi delimitarea componentelor sistemului de formare
  2. identificarea capacitatii actuale reale a pietei serviciilor de formare pentru administratia publica si a pozitiei diferitilor furnizori pe aceasta piata
  3. definirea regulilor specifice ce urmeaza a guverna sistemul de formare
  4. identificarea potentialelor instrumente de gestiune a sistemului de formare pentru administratia publica

 

2)Cresterea si dezvoltarea instrumentelor de gestiune a sistemului de formare pentru administratia publica

  1. eborarea si aprobarea documentelor de fundamentare a initiativei
  2. elaborarea si aprobarea instrumentelor de fundamentare a initiativei – cadrul normativ si cadrul strategic privind sistemul de formare
  3. identificarea sau , dupa caz, redefinirea competentelor in implementarea, monitorizarea, evaluare si reglarea periodica a sistemului de formare.
  4. informarea tuturor factorilor implicati referitor la functionarea noului sistem si responsabilizarea acestora privind implementarea si respectarea regulilor.

 

 

 

3) Uniformizarea percepţiei beneficiarilor asupra pieţei de formare pentru administraţia publică:

  1. dezvoltarea şi implementarea unei campanii de promovare a sistemului de formare, ca parte din sistemul de management al funcţiei  publice;
  2. crearea, dezvoltarea şi implementarea de instrumente şi proceduri specifice în vederea generării unei creşteri reale a potenţialului de  dezvoltare a pieţei serviciilor de formare pentru administraţia publică;
  3. formarea responsabililor cu dezvoltarea resurselor umane din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice în vederea asigurării  parcurgerii echilibrate a întregului ciclu al achiziţionării serviciilor de formare

 

 

 

 

 

3.4 Formulare de propuneri

 

Propunerile privind îmbunătăţirea situaţiei existente la nivelul formării continue a

funcţionarilor publici, au în vedere:

 

  • Stabilirea clară a competenţelor şi responsabilităţilor principalilor actori implicaţi în procesul de formare;
  • Îmbunătăţirea legislaţiei secundare referitoare la formarea continuă a funcţionarilor publici;
  • Crearea unei reţele la nivel naţional care să includă principalii furnizori de formare continuă;
  • Valorificarea potenţialului reprezentat de resursele universităţilor, facultăţilor, centrelor de formare în administraţia publică;
  • Colaborarea cu instituţii de specialitate din ţările Uniunii Europene şi afilierea la reţelele europene de formare continuă;
  • Crearea unor standarde privind procesul de formare, proiectare şi elaborare a planurilor de învăţământ;
  • Dezvoltarea unui corp profesionist de formatori în cadrul centrelor de formare şi creşterea implicării celor mai buni experţi în domeniu, în procesul de formare;
  • Creşterea rolului direcţiilor de resurse umane în formarea continuă prin stabilirea clară a atribuţiilor acestora referitoare la managementul resurselor umane;
  • Crearea unui grup la nivel interministerial pentru a stabili metodologiile de verificare a standardelor activităţilor de formare.

 

 

 

 

 

 

 

 

3.5 Legitimarea propunerilor

 

Cadrul legal al procesului de formare continuă în România

Oferta de formare continuă a funcţionarilor publici în România trebuie să ţină seama de

prevederile cadrului legislativ şi normativ în vigoare reprezentat, mai ales, de următoarele

reglementări:

  • Legea învăţământului nr. 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare;
  • O.G. nr. 15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European

din România, cu modificările şi completările ulterioare;

  • Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi

completările ulterioare;

  • O.G. nr. 81/2001 privind înfiinţarea şi organizarea Institutului Naţional de

Administraţie, modificată prin O.G. 74/2003;

  • O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor;
  • H.G. nr. 710/2002 privind funcţionarea Institutului Naţional de Administraţie;
  • Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea

demnităţii publice, a funcţiei publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea

corupţiei;

  • Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală;
  • Memorandumul intitulat: Măsurile privind întărirea capacităţii administrative şi

pregătirea resurselor umane în domeniul integrării europene.

 

 

3.6 Implementarea strategiei

 

Ministerul Administraţiei şi Internelor asigură coordonarea procesului de implementare a strategiei de formare a funcţionarilor publici, urmărind integrarea acesteia în procesul general de reformă a administraţiei publice româneşti.

Institutul Naţional de Administraţie va operaţionaliza implementarea strategiei de formare a funcţionarilor publici, va realiza rapoartele periodice de analiză a stadiului formării continue şi va promova metodele şi procedurile de actualizare a acesteia şi de desfăşurare a formării la standardele corespunzătoare.

Totodată, INA va proiecta portofoliul anual de programe şi va definitiva, anual, un plan

naţional de formare a funcţionarilor publici care va integra planurile de formare ale

autorităţilor publice centrale şi locale.

Fiind responsabilă cu managementul funcţiei publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va elabora legislaţia secundară, necesară pentru crearea unei cadru legal corespunzător politicii de formare a funcţionarilor publici, va participa la evaluarea programelor de formare şi va actualiza periodic nevoile de formare

În elaborarea planurilor de învăţământ, destinate formării la toate nivelurile, Institutul

Naţional de Administraţie trebuie să colaboreze strâns cu ceilalţi actori implicaţi în procesul de formare (centrele regionale de formare; ministerele, prin şcolile lor de formare, şi mediul academic).

Ca instituţii beneficiare ale formării funcţionarilor publici, ministerele vor fi responsabile de elaborarea planurilor de formare proprii, care să ţină cont de necesităţile individuale ale angajaţilor şi de specificităţile domeniilor lor de activitate, având în vedere priorităţile stabilite la nivel naţional prin strategia de formare continuă.

La nivel local, formarea funcţionarilor publici va fi realizată, în principal, de către centrele regionale de formare continuă şi reţelele regionale, pe baza unor planuri de formare elaborate de instituţiile administraţiei publice locale, în strânsă concordanţă cu strategia naţională de formare

 

 

 

3.7 Monitorizarea implementării strategiei de formare continuă a funcţionarilor

publici

 

 

            În cadrul procesului de monitorizare privind atingerea obiectivelor şi priorităţilor strategiei şi de identificare a corecţiilor necesar a fi efectuate pe parcurs, următoarele instituţii vor avea atribuţii diferenţiate, corespunzător nivelului de organizare al acestora:

 

  • Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin UCRAP, pentru urmărirea implementării

acestei strategii la nivel naţional şi pentru asigurarea caracterului unitar al standardelor

de formare utilizate;

  • Institutul Naţional de Administraţie pentru urmărirea implementării strategiei la

nivelul centrelor regionale de formare continuă;

  • Agenţia Naţională a funcţionarilor Publici pentru urmărirea asigurării unui

management corespunzător al funcţiei publice privind formarea, în concordanţă cu

prevederile strategiei;

  • Ministerele şi celelalte instituţii centrale pentru urmărirea implementării politicilor de

formare şi a modului în care sunt determinate necesităţile de pregătire şi/sau

perfecţionare în vederea creşterii performanţelor personalului din administraţie;

  • Autorităţile locale pentru urmărirea stabilirii corecte a necesitaţilor de pregătire şi/sau

perfecţionare de la nivelul lor de competenţă

 

 

[1] Florin Bondar , Politici publice si administratie publica, Editura Polirom Bucuresti 2007, p. 20

[2] Miroiu, A., Introducere în analiza politicilor publice, Editura Paideia, Bucureşti, 2001, p. 9

 

[3] Luminita Gabriela Popescu, Politici Europene, Suport de curs SNSPA p.20

[4] http://www.ina.gov.ro/PaginaContinut.aspx?Id=251