In cursul istoriei libertatea a fost percepută mai mult la nivel de naţiune – independenta. Libertatea individului nu avea acelaşi sens cum îl are în prezent, de la revoluţia franceză din secolul al XVIII-lea. In democraţiile contemporane, libertatea individului are o poziţie importantă, de fapt scopul democraţiei este de a oferi libertate tuturor indivizilor din cadrul societăţii.
Evident, acest lucru este imposibil de realizat, fiind o utopie. In cadrul unei societăţi un individ nu poate avea libertate totală – prin care să nu fie constrâns sub nici o forma. Singura situaţie în care s-ar putea realiza libertatea totală a unui individ este cazul in care aceasta persoana s-ar afla complet izolată, sa zicem pe o insulă; dar atunci el este limitat de graniţele naturale ale insulei si nu are o liberate totală. Nici pe o altă planetă, doar pentru el, având un nivel tehnologic inimaginabil in prezent, nu ar avea libertate totală. De fapt, in plan fizic omului îi e imposibil să fie complet liber deoarece este limitat chiar de condiţia fizică – un corp neglijabil în timp si spaţiu. Si atunci, conceptului de libertate i se poate atribui o semnificaţie universală? Si atunci, libertatea nu e decât o iluzie?
In democraţie, cel mai înalt nivel de libertate obţinut este libera iniţiativă. Asta înseamnă că ai libertatea de a lua orice decizie, cu condiţia sa nu influenţezi in nici un fel libera iniţiativă a celorlalţi membri ai societăţi. O libertate mai accentuată nu se poate obţine in cadrul unei societăţi pentru toţi membrii ei.
Cum o societate democratica autentica se bazează pe drepturile omului si libertatea individului (în viziunea democratica), individul se bucura de o serie de drepturi. Alături de drepturile omului – scrise în 1789 – care reprezintă nucleul democraţiei, stau libertatea cuvântului, libera asociere, libertatea presei.
Totuşi, libertatea este percepută diferit de la un individ la altul, în funcţie de nivelul cultural din care face parte. S-ar putea spune că omul nu-si doreşte libertate, doreşte sa fie condus, si nu accepta toate responsa-bilităţile pe care altfel le-ar avea. El vrea doar iluzia libertăţii – care este oferita de democraţie. Dovada o constituie chiar societatea ierarhica ce ne înconjoară – în toate domeniile. Daca s-ar putea crea o societate cu un nivel maxim de libertate, indivizii ei ar fi în perfecta egalitate, nu ar exista lideri sau trepte sociale – si totuşi opusul anarhiei. Evident, aceasta nu ar fi o societate democratică, unde totuşi majoritatea decide. Direcţia în care se îndreaptă societatea democratică este cea in care se încearcă sa se ofere unei minorităţi (care tinde spre un individ) condiţiile de care are spre a se afirma ca o minoritate (nu se încearcă uniformizarea societăţii).
Libertatea poate fi atinsă de om, chiar si în prezent. Dar această libertate nu este una fizică. De fapt este singura ce poate fi atinsa de om. Aceasta este libertatea din sine, din universul interior.
Libertatea devine o obsesie pentru lumea moderna putem spune ca se naste un cult al libertatii. Dupa parerea mea libertatea este prevazuta ca fiind o valoare fara de care nu se poate (sine qua non). S-a nascut ideea ca principala datorie a unui guvern este sa asigure oamenilor libertatea. Libertatea este conditia necesara pentru tot ceea ce ne dorim, o viata dusa in captivitate nu este o viata normala.
Ex: inainte de 1989 oamenii nu aveau libertate politica, odata cu anul revolutiei oamenii au inceput sa aiba o mai mare libertate din toate punctele de vedere.
Burke nu a negat niciodata importanta libertatii dar nu trebuie uitat ca oamenii pe langa libertate doresc si ordine, siguranta, eficacitate. Un regim politic nu trebuie sa dea numai libertate, libertatea nu este totul.
Isaiah-Berlin face distinctia intre libertatea negativa si libertatea pozitiva:
- Libertatea negativa - un om este liber atunci cand nu este constrans
- Libertatea pozitiva – un om este liber atunci cand poate realiza ceea ce doreste, cand este autonom sa realizeze ceea ce vrea sa realizeze
Putem spune ca libertatea pozitiva tine de resurse, gandirea de dreapta este favorabila mai curand oamenilor care au resurse materiale pe cand gandirea de stanga este favorabila celor lipsiti de resurse si accentueaza foarte mult asupra ideii. „ Nu ajunge sa fii liber trebuie sa mai ai si resurse materiale”
Doctrina liberara promoveaza libertatea negativa, ca toate doctrinele individualiste ce privesc societatea prin prisma libertatilor individuale. Ideea liberala spune ca datoria noastra este sa asiguram fiecarui cetatean libertatea negativa. Libertatea pozitiva este libertatea care depinde de resursele fiecaruia.
Doctrinele de stanga propun urmatorul rationament:
- Orice aspiratie catre libertate vizeaza in ultima instanta realizarea scopurilor fiecaruia, libertatea pozitiva este capacitatea de a te realiza ca Libertatea negativa este un mijloc pt a atinge libertatea pozitiva.
- Libertatea autentica este totusi libertatea pozitiva
- Libertatea negativa neinsotita de libertatea pozitiva este doar ceva formal
Cand o societate le asigura oamenilor doar libertatea negativa spunem ca le asigura doar o libertate de forma in conceptia gandirii de stanga.
Exista diferite tipuri de nevoi ale oamenilor cu privire la libertate, orice societate trebuie sa raspunda la asteptarile oamenilor pe care ii guverneaza. In conceptia anarhistica orice constrangere este nelegitima.
John Sheart Mill a avut naivitatea sa creada ca a putut sa rezolve problema libertatii
- Fiecare om are in jurul lui un spatiu de actiune in care poate sa faca orice fara a-i deranja pe altii
- Dincolo, unde incep spatiile altor oameni, intra in interactiune, cand prin ceea ce face e periculos pentru el, nu are voie nimeni sa il opreasca,dar atunci cand faci rau altuia e datoria statului sa te opreasca
Statul sa asigure cat mai multa liberate individului pana cand acesta va considera ca are maximul de libertate, sa nu fie nevoit sa reflecteze asupra libertatii altora