Statul de drept și societatea civilă – noțiuni abstracte la prima vedere – sunt entități complementare, relația dintre acestea, simplificată la maxim, putînd fi comparată cu îmbrăcarea mănușii pe mînă. Ambele entități sunt produsele organizate ale unei comunități distincte de oameni, avînd ca scop realizarea interesului acestei comunități, definit de comun acord, pe baza principiului îndeplinirii Binelui comun. Interesantă este abordarea unor politologi potrivit cărora ”putem vorbi despre un stat de drept doar atunci cînd apare distincția clară între stat, pe de o parte, și societate civilă, pe de alta”. Remarcăm faptul că această distincție nu trebuie nicidecum să plaseze statul de drept și societatea civilă pe poziții de confruntare. Dimpotrivă, acestea trebuie să colaboreze, mai ales avînd în vedere că statul de drept este legitimat prin procese electorale la care participă reprezentanții societății în ansamblu, fie că fac sau nu parte din sectorul asociativ. Pornind de la această premiză, vom analiza cîteva dintre trăsăturile relației stat de drept – societate civilă (sector asociativ), din perspectiva realităților Republicii Moldova.
Statul de drept, bazat pe democrație constituțională, se spijină pe următoarele idei și mecanisme complementare:
- Mecanismul ”majoritatea decide; minoritatea se conformează deciziei majorității”;
- Principiul respectului față de minorități, în conformitate cu deciziile luate de comun acord cu majoritatea;
- Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
- Ideea de dreptate.
Apreciem viziunea potrivit căreia statul trebuie să fie garantul orînduirii, să adapteze în permanență regulile și structurile orînduirii la exigențele dezvoltării societății pentru a asigura o bună dezvoltare în spiritul dreptății și al ideii de bine comun.
Componentele orînduirii de care se face responsabil statul sunt regulile, structurile de stat și infrastructura. Este, de asemenea, necesar să facem distincție între administrația de stat și activitatea politică. Administrația trebuie să asigure respectarea legilor și funcționarea normală a instituțiilor de stat; oamenii politici responsabili de guvernare trebuie să aibă o viziune de dezvoltare a societății prin organizarea orînduirii și prin adaptarea acesteia la schimbările determinate de evoluția istoiei și a vieții sociale.
Societatea civilă întruneşte toate formele asociative, cu excepţia celor care administrează puterea de stat, care reprezintă diverse interese ale membrilor și susținătorilor acestora. Societatea civilă este un sistem de relaţii neguvernamentale şi sociale, ale instituţiilor publice, care exprimă diverse interese, nevoi şi valori ale societăţii şi care dau persoanei posibilitatea să-şi realizeze drepturile sale civile. Societatea civilă formează acel mediu social de convieţuire al persoanelor, unde are loc activitatea lor socială, care determină, în esenţă caracteristicile modului lor de viaţă. Sectorul asociativ s-a consolidat din ce în ce mai mult, în ultimii ani. Libertatea de expresie, de întrunire şi de acţiune de care beneficiază organizaţiile societăţii civile (OSC) demonstrează, per ansamblu, viabilitatea societăţii civile din Moldova. Este adevărat că mai persistă unele lacune legislative, dar activizarea maximă a cooperării dintre societatea civilă şi administraţia publică centrală şi locală le va înlătura în cel mai scurt timp. Concepţia precum că dezvoltarea societăţii civile depinde de o legislaţie cît mai permisivă este, în opinia noastră, greşită. Bineînţeles, legile trebuie să asigure buna funcţionare a organizaţiilor societăţii civile, dar acestea, la rîndul lor, trebuie să respecte anumite angajamente asumate de întreaga societate în vederea asigurării principiului Binelui Comun. Or, toate formele de asociere, fie ale puterii de stat, fie ale societăţii civile, trebuie să activeze doar în această direcţie.
Contribuţia societăţii civile la consolidarea statului de drept
În ultimii ani, relația dintre administrația publică și sectorul asociativ a fost consolidată prin adoptarea și punerea în aplicare a Strategiei dezvoltării societății civile în anii 2009 – 2011. Potrivit acesteia, organizaţiile societăţii civile (OSC) se afirmă tot mai vizibil ca partener plenipotenţiar în colaborarea cu autorităţile publice şi cu mediul de afaceri atît la nivel naţional, cît şi pe plan local. Situaţia este influenţată, pe de o parte, de profesionalismul, deschiderea şi implicarea activă a OSC din diverse domenii în soluţionarea problemelor cu care se confruntă statul, iar pe de altă parte, de necesitatea implementării standardelor europene care presupun o implicare activă a societăţii civile în procesul de luare a deciziilor.
Documentul, pe lîngă evocarea principiilor comune, stabilește prioritățile în cooperarea dintre autoritățile publice și societatea civilă. Acestea includ crearea unui cadru legal și fiscal favorabil dezvoltării durabile a sectorului asociativ, instituționalizarea cadrului de consultanță, monitorizare și evaluare a politicol publice, elaborarea unui cadru legal cu privire la voluntariat , etc. Cele mai multe prevederi ale Strategiei au fost îndeplinite, urmînd să se adopte un nou document care să consfințească colaborarea pentru anii următori. Putem exemplifica aici actualizarea Legii cu privire la asociațiile obștești sau recenta Lege cu privire la voluntariat .
Neavînd pretenția de a cîștiga lupta pentru putere politică, sectorul asociativ se poate concentra cu adevărat asupra problemelor reale ale comunității. În acest context, specialiștii ONG-urilor se dedică elaborării diverselor studii și analize a carențelor legislative, disfuncționalităților în sistemul politic, economic și social, prin care se contribuie direct la consolidarea statului de drept. Activitățile de instruire și de consultanță, schimburile de experiență, etc. contribuie la cultivarea participativității membrilor comunității la procesul de luare a deciziilor, iar, în consecință, la același scop de fortificare a statului de drept.
Este îmbucurător faptul că autoritățile dau dovadă, de cele mai multe ori, de deschidere față de inițiativele venite din partea sectorului asociativ, participînd la dezbateri și discuții cu privire la problemele identificate și încearcă să vină cu soluții sau să raporteze atitudini din interiorul aparatului administrativ, asigurînd, în același timp, și transparența procesului decizional. Astfel, fără a dispune de dreptul la inițiativă legislativă (deținut constituțional de către deputați, președinte și guvern), societatea civilă reușește să-și promoveze propunerile de îmbunătățire a cadrului legal din Republica Moldova la nivel oficial înregistrînd, de obicei, succese remarcabile.
Același fenomen se observă și la capitolul dezvoltare durabilă, unde sectorul asociativ implementează proiecte și strategii de lungă durată în beneficiul comunitar, stabilind parteneriate viabile cu autoritățile publice centrale și locale.
Valorificarea experienței altor state este, de asemenea, un aspect important al contribuției societății civile la consolidarea statului de drept. Vizitele de studiu îmbogățesc spectrul cognitiv și capacitățile de împărtășire a informațiilor, ceea ce formează un tablou complet al posibilităților de soluționare a problemelor existente.
Probleme cu care se confruntă societatea civilă
Societatea din Republica Moldova, în contextul unei tranziții problematice de la totalitarism spre stat de drept, pe fundalul pierderii memoriei istorice, nu a reușit în cei 20 de ani de independență să-și definească identitatea. De aceea, observațiile următoare nu incriminează sectorul asociativ, doar constată existența anumitor probleme cu rădăcini mult mai profunde care, considerăm noi, nu sunt apreciate la justa lor valoare.
- Multiplele dezbinări din mentalul colectiv dau naștere la o serie de disconcordanțe între reprezentanții sectorului asociativ care, la prima vedere, ar trebui să se orienteze spre aceleași scopuri și să împărtășească aceleași valori – de realizare a binelui comun al comunității. Membrii diverselor ONG-uri se pomenesc uneori, din păcate, în poziții de confruntare în chestiuni ideologice, în loc să dezbată cele mai oportune soluții la problemele cu care se confruntă comunitatea sau grupurile pe care le reprezintă. Bineînțeles, această situație există din cauza lipsei unei definiri concrete a identității colective, ceea ce angajează reprezentanții sectorului asociativ în polemici adesea inutile.
- Incapacitatea de cooperare și susținere reciprocă a instituțiilor care promovează mesaje similare este una din marile probleme ale sectorului asociativ din Moldova. Cu alte cuvinte, este vorba de o ”concurență neloială” care se transformă într-un soi de ”corporatism” în detrimentul atît al societății civile, cît și al mesajului promovat. Privit din perspectiva organizațiilor mici, tabloul este foarte descurajator, ele lovindu-se de o rețea de instituții bine dezvoltate în raport cu care nu se pot afirma pe deplin. Acest fenomen poate fi considerat unul dintre efectele negative ale dependenței financiare de surse externe.
- Dependența financiară a sectorului asociativ nu-i permite să aibă o dezvoltare durabilă fără riscuri. Deseori, unii reprezentanți ai societății civile pur și simplu parazitează pe granturi externe și își stabilesc agenda în funcție de programele de finanțare. Această situație îi provoacă la un fel concurență neloială, așa cum am arătat mai sus, și îi oprește de la o colaborare eficientă cu organizații mai mici/mai noi în vederea promovării unor mesaje similare.
- Un alt efect derivat al dependenței financiare este lipsa unor idei și programe de lungă durată, dată fiind mularea intereselor și activitățile în funcție de concursurile de granturi. De aici putem extrage o singură concluzie: societatea civilă este, deseori, lipsită de viziune de dezvoltare strategică a comunității, dar și o propriei organizații, confundînd scopurile strategice cu mijloacele de atingere a acestor scopuri. Or, rolul primordial al societăţii civile este anume de a formula principii de dezvoltare durabilă care să întărească viabilitatea comunităţii care o reprezintă.
- O problemă complexă este şi dubla perspectivă a relaţiei dintre sectorul asociativ şi administraţia publică. Pe de o parte, ea se vrea a fi una de complementaritate, iar pe de alta, este o relaţie de concurenţă (adesea mai mult distructivă, decît constructivă). Rădăcina acestei probleme vine tot din dezbinările de la nivelul mentalului colectiv, unde încă nu s-a revenit la starea de comuniune. Astfel, ne confruntăm cu situaţii cînd reprezentanţii autorităţilor evită sau chiar refuză colaborarea cu membrii sectorului asociativ, fie din neîncredere, fie din cauza că au ceva de ascuns, sau situaţii cînd societatea civilă, dincolo de a încerca să ofere un suport metodologic şi expertiză, are tendinţa de a plasa într-o lumină proastă autorităţile publice, fără nici un drept de apel.
Vedem, deci, că societatea civilă, în procesul de consolidare a statului de drept, se confruntă cu o serie de probleme „interne”, care necesită soluţionare. Devierea de la scopul de bază, cauzată fie de chestiuni identitare, fie de chestiuni de dependență financiară și concurență cu privire la cîștigarea granturilor, trebuie diminuată printr-o serie de acțiuni de consolidare a societății civile în vedere formulării unei viziuni de dezvoltare durabilă generală. Numai în așa mod relația administrație publică – sector asociativ poate fi de cooperare și concurență constructivă, în scopul atingerii binelui comun și interesului întregii comunități.