În această sintagmă, includem toate autorităţile care sunt învestite cu prerogative de putere publică şi care au misiunea constituţională şi legală de a realiza administraţie publică, adică de a executa legea şi de a presta servicii publice, în limitele legii.
Considerăm că organul administraţiei publice reprezintă acea categorie de organ public sau de organ autorizat de un organ public, prin care se realizează activităţi din sfera administraţiei publice, prin executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele legii.
Am inclus în cadrul organelor administraţiei publice atât structuri de natură publică, supuse regimului de putere publică, dar şi structuri de natură privată, cărora nu le este străin regimul de putere publică, pentru că au fost autorizate de un organ public şi pentru că îşi desfăşoară activitatea sub “paza” unui asemenea organ.
În literatura de specialitate se apreciază, cu temei, că noţiunea de organ administrativ are patru elemente constitutive, respectiv un personal, mijloace financiare şi materiale, care constituie patrimoniul său, o anumită competenţă şi personalitate juridică, aceasta permiţându-i să acţioneze în scopul pentru care a fost creat.[1]
[1] EMIL BĂLAN- Instituţii administrative, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 67.