Actuala Constituţie a României consacră un executiv bicefal sau dualist[1], în care unul dintre şefi este Preşedintele, iar celălalt Guvernul.
Forma de guvernământ în România, potrivit articolului 1 alin (2) din Constituţie, este republica, dispoziţiile constituţionale referitoare la forma de guvernământ făcând parte din categorie celor calificate prin articolul1 52, ca limite ale revizuirii.
Articolul 80, intitulat „rolul Preşedintelui”, stabileşte următoarele dimensiuni ale statutului constituţional al şefului de stat:
- a) Este unul dintre cei doi şefi ai executivului, alături de Guvern.
Spre deosebire de Guvern însă, rolul executiv al Preşedintelui este mai atenuat, primând celelalte dimensiuni ale statutului său.
- b) Este reprezentantul statului român, pe plan intern şi extern.
- c) Este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
În realizarea acestui rol, prin care garantează valori fundamentale ale poporului român[2], şeful statului are o serie de atribuţii prin intermediul cărora urmăreşte să se transpună în practică acest rol. Avem în vedere, în primul rând, atribuţiile în domeniul apărării, cea de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, atribuţiile în situaţii de stare de asediu etc.
- d) Rolul de a veghea la respectarea Constituţiei.
Articolul 80 (2) consacră această misiune constituţională a Preşedintelui, care trebuie înţeleasă în dimensiunea ei activă, nu pasivă.
- e) Funcţia de mediere între puterile statului şi între stat şi societate.
Articolul 80 alin (2) prevede că “Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.
Constatăm că legiuitorul constituant leagă funcţia de mediere între puterile statului şi între stat şi societate de exercitarea unui alt atribut al său, prin care preşedintele veghează la buna funcţionare a autorităţilor publice. În scopul realizării aceste misiuni, el exercită rolul de mediere.
Nu avem de-a face cu două funcţii distincte, ci cu una singură, mai exact cu două atribute ale aceleiaşi funcţii.
“Medierea realizată de Preşedintele României nu se opreşte la autorităţile statale, ci trebuie să meargă mai departe şi să tranşeze eventualele divergenţe care se pot manifesta între autorităţile publice şi diferite segmente ale structurii sociale de pe o poziţie de neutralitate (subl. ns.)[3].
[1] Ioan Vida, op. cit., p. 37.
[2] Genoveva Vrabie, op. cit., vol II, p. 272-276.
[3] Ioan Vida, op. cit., p. 40.