Statutul membrilor Guvernului României

După cum am mai arătat, articolul 102 (3) prevede că Guvernul este format din primul ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

1. Condiţii pentru funcţia de membru al Guvernului

1) Actuala Constituţie a României impune, în mod implicit, printre condiţiile impuse membrului Guvernului şi pe aceea de a avea drepturi electorale.

Legea organică nr. 90/2001, în articolul 2, arată că pot fi membri ai Guvernului persoanele care:

- au numai cetăţenia română şi domiciliul în România;

- se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;

- nu au suferit condamnări penale;

- nu se găsesc în cazurile de incompatibilitate prevăzute de articolul 4 (1).

2) O altă categorie de condiţii, impusă pentru funcţia de membru al Guvernului, este cea consacrată de articolului 16(3) din Constituţie, respectiv condiţia cetăţeniei române şi a domiciliului în România.

Această condiţie se regăseşte şi în art.2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului.

3) Condiţia ca persoana să nu fi suferit condamnări penale

Constatăm că legea impune interdicţia potrivit căreia membrul Guvernului să nu fi suferit nici o condamnare penală, indiferent de felul condamnării.

4) Condiţia ca persoana să nu se afle într-o situaţie de incompatibilitate prevăzută de articolul 4 (1) din Legea nr. 90/2001[1].

Articolul 105 din Constituţie şi articolul 2 din Legea nr. 90/2001 impune o a doua condiţie pentru a putea fi membru al Guvernului, şi anume inexistenţa unei stări de incompatibilitate.

Potrivit articolului 105 incompatibilităţile pot fi, din punctul de vedere al izvorului care le consacră, de două feluri:

1. a) incompatibilităţi de ordin constituţional;
2. b) incompatibilităţi de ordin legal

a)Incompatibilităţile de ordin constituţional

1. a) Potrivit articolului 105, incompatibilităţile de ordin constituţional privesc:

- funcţiile publice de autoritate, cu admiterea unei singure excepţii, cea de parlamentar.

- funcţiile de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţilor cu scop comercial.

Prin noţiunea de “funcţie publică de autoritate“ trebuie să înţelegem orice persoană care aparţine unui organ de conducere dintr-o autoritate publică, sau o structură a acesteia, precum şi membrii organelor alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (primari, consilieri locali sau judeţeni ).

1. b) Incompatibilităţile de ordin legal

Potrivit articolului 84 din Legea nr. 161/2003, Cartea I, Titlul IV, funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

1. a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;
2. b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
3. c) exercitarea funcţiei de preşedinte, vicepreşedinte, director general, administrator, membru al Consiliului de Administraţie ori de cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
4. d) funcţia de preşedinte sau de secretar al Adunărilor Generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale.
5. e) funcţia de reprezentant al statului la adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la litera c).
6. f) funcţia de manager sau membru al Consiliilor de Administraţie ale regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale;
7. g) calitatea de comerciant persoană fizică;
8. h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
9. i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Incompatibilităţile pentru funcţia de membru al Guvernului au suferit astfel unele modificări în timp, iar constatarea unei asemenea situaţii revine primului ministru. Legislaţia actuală este însă deficitară deoarece nu precizează care este procedura aplicabilă primului-ministru, respectiv cine este autorizat să constate faptul că acesta se află într-o stare de incompatibilitate descrisă de Legea nr. 161/2003.[2]

1. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
2. a) Potrivit articolului 106, coroborat cu articolele 85 şi 104, încetarea funcţiei de membru al Guvernului are loc prin:

- demisie, care intervine ca urmare a voinţei exclusive a titularului funcţiei, ceea ce atrage declanşarea procedurii pentru învestirea unui nou membru al Guvernului[3] ;

- revocarea este cea de-a doua modalitate prevăzută de lege, care intervine, potrivit articolului 85 (2), în caz de remaniere guvernamentală. Cum se arată în doctrină, revocarea intervine într-o situaţie normală şi nu are caracter de sancţiune, ea având o legitimitate politică[4] ;

- pierderea drepturilor electorale, care poate interveni ca sancţiune penală complementară (articolul 64 litera “a” din Codul penal), dar şi în cazul pierderii indirecte a acestor drepturi prin punerea sub interdicţie, intervenită ca urmare a pierderii discernământului ori ca urmare a stării de debilitate sau alienaţie mintală stabilite judecătoreşte (articolul 142 din Codul familiei) ;

- intervenţia unei stări de incompatibilitate, prevăzută expres de art. 105;

- decesul;

- alte cazuri stabilite prin lege.

1. b) Potrivit articolului 107 (2), încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai are loc în cazul în care acesta este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile, depăşirea acestui termen atrăgând încetarea funcţiei de membru al Guvernului. În perioada în care se află în imposibilitatea exercitării funcţiei, intervine interimatul, primul ministru urmând să aleagă un alt membru care să deţină funcţia de ministru interimar în locul celui aflat în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile.
2. c) Potrivit articolelor 113 şi 114, încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai poate avea loc în situaţia în care este adoptată o moţiune de cenzură, care atrage demiterea Guvernului în ansamblul său, deci încetarea calităţii de membri ai Guvernului pentru toţi cei care alcătuiesc organul executiv demis.
3. d) În conformitate cu articolul 16 (3) desprindem concluzia că încetarea funcţiei de membru al Guvernului mai poate interveni:

- în cazul pierderii cetăţeniei române;

- în cazul în care membrul Guvernului nu mai locuieşte în România.

În conformitate cu prevederile articolului 5 din Legea nr. 90/2001, încetarea funcţiei de membru al Guvernului are loc prin demisie, revocare, pierderea drepturilor electorale, intervenţia unei stări de incompatibilitate, decesul sau demiterea în condiţiile prevăzute de art. 8 (2)[5].

III. Suspendarea din funcţia de membru al Guvernului

Sediul materiei îl regăsim în articolul 109 (2) care consacră două tipuri de suspendare, respectiv suspendarea care poate fi dispusă de Preşedintele României, în cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului, şi suspendarea de drept, care intervine în cazul în care a fost trimis în judecată un membru al Guvernului.

Din punctul de vedere al naturii sale juridice, suspendarea nu reprezintă o modalitate de încetare a mandatului unor membri ai Guvernului, ci o întrerupere în exercitarea unui mandat, care poate în final să atragă încetarea acestuia, sau poate determina reluarea prerogativelor, în cazul în care se dovedeşte că acuzele aduse persoanelor în cauză sunt nefondate.

Se identifică două momente şi două tipuri de suspendare:

- în cazul în care s-a cerut urmărirea penală, poate interveni suspendarea dispusă de Preşedintele României.

- în cazul în care membrul de Guvern a fost trimis în judecată, intervine suspendarea de drept a acestuia, în temeiul textului constituţional care dispune că “Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie”.

 

[1] Regimul incompatibilităţilor a fost modificat prin Legea nr. 161/2003, Cartea I, Titlul IV, Cap. III, Secţiunea a III-a.

[2] Radu Carp, Limitele Constituţiei. Noi evoluţii normative şi mecanisme politice privind locul Guvernului în cadrul autorităţilor publice, art. cit., p. 30.

[3] Ioan Santai, op. cit., p. 161.

[4] Antonie Iorgovan, Tratat, op. cit., vol. I, ed. 4, p. 387.

[5] Este vorba despre cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte, ca fiind dobândită în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce atrage demiterea membrului respectiv al Guvernului de către Preşedintele României, la propunerea Primului ministru.