Administrație publică

Vom analiza, în cele ce urmează, două mari categorii de atribuţii, şi anume:

1. A) Atribuţii prevăzute de Constituţie

În această primă categorie intră:

1. a) exercitarea iniţiativei legislative;
2. b) negocierea tratatelor internaţionale – articolul 91 (1) care prevede că “Preşedintele încheie tratate internaţionale, negociate de Guvern...”;
3. c) propune Preşedintelui acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României în alte state (articolul 91 alin 2);
4. d) propune Preşedintelui înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice ale României (art. 91 alin 2 );
5. e) prezintă Parlamentului informaţiile şi documentele solicitate de cele două Camere şi de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor lor (articolul 111 alin 1);
6. f) participarea la şedinţele Parlamentului , la care “are acces” potrivit articolului 111 (2) sau, în mod obligatoriu, când li se solicită prezenţa;
7. g) sesizează Curtea Constituţională cu privire la aspectele de neconstituţionalitate pe care apreciază că le prezintă legile, înainte de a fi promulgate de către Preşedintele României (articolul 146 litera “a”)[1];
8. h) exercită o putere normativă primară, rod al delegării legislative, concretizată în capacitatea de a emite acte care înlocuiesc legile, respectiv Ordonanţele de Guvern (articolele 108 şi 115);
9. j) numeşte prefectul, potrivit articolului 123 (1) din Constituţie;
10. i) potrivit articolului 97 (2), în termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte, ia măsuri pentru a organiza alegeri pentru un nou Preşedinte;
11. j) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte expres această competenţă.
12. B) Funcţiile şi atribuţii prevăzute de legea cadru

Se impune mai întâi să facem diferenţa între funcţiile Guvernului şi atribuţiile acestuia.

În ceea ce priveşte funcţiile Guvernului, ele îşi află reglementarea în articolul 1 (5) şi este vorba despre următoarele funcţii:[2]

1. a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
2. b) funcţia de reglementare prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
3. c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
4. d) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;
5. e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

Articolul 11 din Legea nr. 90/2001 stabileşte următoarele atribuţii ale Guvernului:

1. a) exercită conducerea generală a administraţiei publice[3];
2. b) iniţiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;
3. c) adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor; ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgenţă potrivit articolului 115(4) din Constituţie;
4. d) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora;
5. e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;
6. f) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de activitate;
7. g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare;
8. h) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
9. i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop în care organizează şi înzestrează forţele armate;
10. j) asigură realizarea politicii externe a ţării şi, în acest cadru, integrarea României în structurile europene şi internaţionale;
11. k) negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român; negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental;
12. l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
13. m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
14. n) acordă şi retrage cetăţenia română, în condiţiile legii, aprobă renunţarea la cetăţenia română, în aceleaşi condiţii;
15. o) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
16. p) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale;
17. r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.

[1] Dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate anterior publicării aparţine Preşedintelui României, unuia din preşedinţii celor două Camere, Guvernului, Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie, unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 de senatori.

[2] Cristian Ionescu, Regimul politic în România, op. cit., p. 238.

[3] În opinia noastră, este de discutat dacă exercitarea conducerii generale a administraţiei publice reprezintă o atribuţie sau o funcţie a Guvernului. În opinia noastră, ea reprezintă o funcţie a Guvernului, deoarece presupune un fascicul de mijloace prin intermediul cărora se asigură conducerea generală a administraţiei publice. De altfel, chiar Legea nr. 90/2001 legitimează această teză, art. 28 alin.(1) prevăzând că “În realizarea funcţiei sale de conducere generală a administraţiei publice, Guvernul exercită controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din subordinea sa, precum şi asupra prefecţilor”. Remarcăm inconsecvenţa limbajului legii cadru, în articolul 11 vorbeşte despre atribuţia de conducere generală a administraţiei publice iar în articolul 28 vorbeşte despre funcţia de conducere generală a administraţiei publice.