În ceea ce priveşte funcţionarea Guvernului, semnalăm faptul că forma de lucru a acestuia, consacrată de Legea nr. 90/2001, este şedinţa, care are caracter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
Convocarea şi conducerea şedinţei se face de către primul ministru. Atunci când la şedinţe participă şi preşedintele, acestea sunt prezidate de şeful statului.
Credem că s-a vrut să se consacre, prin cele două noţiuni diferite, şi două instituţii diferite: conducerea este un atribut al şefului organului colegial, care este primul ministru, din care derivă şi altele, exemplu semnarea actelor emise de Guvern în şedinţa respectivă şi prezidarea care aparţine şefului statului, care este în acelaşi timp şi şef al executivului, ca şi Guvernul însuşi, care nu exclude conducerea şi nici nu schimbă natura juridică a şedinţelor la care participă.
La şedinţele de Guvern regăsim două categorii de participanţi:
- cei a căror participare este obligatorie: membrii Guvernului, Secretarul General al Guvernului, care participă de drept;
- cei care au fost invitaţi să participe, respectiv: secretarii de stat, alţi invitaţi a căror prezenţă se apreciază a fi necesară[1], Preşedintele.
Cvorumul de şedinţă este egal cu majoritatea cerută de lege pentru votarea actelor, fiind vorba despre jumătate plus unu din numărul membrilor Guvernului.
Legea impune ca dezbaterile din cadrul şedinţelor de Guvern, modul de adoptare a actelor acestuia precum şi al oricăror alte măsuri stabilite, să se înregistreze pe bandă magnetică şi să se consemneze în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.
Cât priveşte activitatea primului ministru, aceasta se prezintă ca o activitatea continuă[2], neîntreruptă, prin intermediul căreia acesta îşi realizează statutul de şef al Guvernului şi coordonator al activităţii celorlalţi membri ai acestuia.
[1] Articolul 25 (3) prevede că la şedinţele Guvernului pot să participe, în calitate de invitaţi, conducători ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorităţi administrative autonome, precum şi orice alte persoane a căror prezenţă se apreciază a fi utilă, la solicitarea primului-ministru.
[2] Ioan Santai, op. cit., p. 167.