Examinînd constituirea societăţii postmoderne, menţionăm că, în dezvoltarea civilizaţiei umane, deosebim trei perioade calitativ diferite: tradiţională, industrială sau modernă şi postmodernă sau de trecere la societatea informaţională.
Pentru perioada tradiţională e caracteristică asemenea tehnologie ca abacul, care a fost prima maşină de calcul, elaborată în jurul anilor 3000 î.e.n., ce prezenta un dispozitiv, confecţionat dintr-o placă acoperită cu praf de nisip şi prevăzută cu nişte canale paralele, în care se puneau petricele, ce indicau unităţile,zecile etc. În anul 1600, scoţianul John Napier descoperă modul de înmulţire şi împărţire, recurgînd la adunarea şi scăderea altor numere, numite logaritmi.
Trecerea de la perioda tradiţională la cea modernă a dezvoltării societăţii a fost marcată de realizarea unei revoluţii industriale, inclusiv în domeniul tehnicii de calcul. În această perioadă (în anul 1642), Blaise Pascal construieşte primul calculator numeric simplu, capabil să facă adunări şi scăderi, iar în anul 1650 e construită rigla de calcul a lui Robert Bissaker. După aceasta, a urmat construirea, în anul 1673, de către G.V. Leibniz, A unei maşini de calcul,ce putea nu numai să adune şi să scadă, dar şi să înmulţească, să împartă şi să extragă rădăcina pătrată. În anul 1800, francezul Joseph Marie Jacquerd inventează maşina automată cu cartele perforate: datele pot fi înscrise pe cartele,care pot fi utilizate pentru a crea serii de instrucţiuni, ce pot fi, în continuare, programate. În anul 1835, Ch. Babbage a proiectat o maşină de calcul prevăzută cu dispozitive de intrate şi ieşire. El folosea, în scopul păsrtării rezultatelor, cartele perforate. Era prevăzută o memorie (o magazie) şi un procesor (sau o moară). Babbage este considerat părintele calculatorului modern.
În anul 1850, matematicianul englez George Boole elaborează teoria sistemului binar, care a fost pusă la baza circuitelor calculatoarelor. Herman Hollerith, în anul 1880, construieşte prima maşină electromecanică cu cartele perforate. Leonardo Torres, în anul 1915, a combinat tehnicile de calcul electromagnetice cu principiile programării, a descris prima maşină ce poate lua decizii, demonstrînd calităţile ei, folosind-o la rezolvarea un probleme simple de şah.
Primele maşini electronice de calcul au apărut în anii ’30 ai secolului al XX-lea, iar în anii ’60 ai secolului al XX-lea, sunt construite maşinile electronice de calcul de generaţia a doua. În anul 1931, V.Busch a inventat un calculator numit analizator diferenţiat, ce era în stare să rezolve ecuaţii simple, iar D. Hartrec, în anul 1993, împreună cu A. Porter, au construit un calculator analogic, pe care D. Hartrec l-a folosit la rezolvarea problemelor fizicii atomice.
În anul 1936, K.Zuse a elaborat cîteva idei de bază ale calculatorului automat, iar în anul 1941, el a realizat calculatoare pe bază de reţele şi a dezvoltat un limbaj algoritmic.
În anul 1937, C.Shanon şi G.Stibitz, lucrînd separat au proiectat circuite de comutare electronice. În anul 1937-1940, G.Stibitz şi S.Williams construiesc un dispozitiv pentru transmiterea calculelor la distanţe mari, iar în 1939, John Atanasoff şi Cliford Berry creează primul calculator digital.
În anul 1942, H.Eiken, C.Lave, F.Hamilton şi B.Durtec au construit primul calculator mecanic universal, iar în anul 1944, H.Eiken creează calculatorul programabil pentru scopuri generale „Marc 1”.
În anul 1945, J.Neumann a dezvoltat conceptul de program memorat, prin care instrucţiunile pentru calculator puteau fi reţinute intern în formă numerică. Aceasta permitea ca în maşină să fie realizate alegeri logice şi ca , în timpul procesului, instrucţiunile să fie modificate de calculator. În anul 1946, a fost construit, de către J.Manchly şi P.Eckert, primul calculator complet electronic, numit ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator). Odată cu construirea calculatoarelor electronice a urmat o adevărată revoluţie în industria informaţională. Concomitent cu crearea primului calculator electronic ENIAC, au fost construite şi alte calculatoare , precum „Poppa”, construit în anul 1948, ce dispunea de un transfer condiţionat al controlului, şi EDSAC (Electronic Delay Storge Automatic Calculator), construit în anul 1949, ce realiza o memorie cu viteză mare, folosind numere binare ş.a. În anul 1948, J.Bardeen şi W.Shockely au elaborat tranzistorul, un computer electronic compact, care a folosit tubul electronic, care prin dimensiunile mici, fiabilitate şi nevoie redusă de energie, a pregătit drumul spre circuitele integrate şi apariţia erei microelectronicii.
În anul 1949, M.V.Wilkes realizează primul calculator electronic cu capacităţi de stocare. În acelaşi an, An.Wang elaborează memoriile cu miez magnetic, iar în anul 1950, A.Turning creează primul calculator digital programabil.
Prin aceasta se trece de la revoluţia industrială la revoluţia tehnico-ştiinţifică, iar în domeniul tehnicii de calcul începe revoluţia computerială, legată de noi realizări în domeniul microelectronicii. În consecinţă, se trece de la maşinile energetice, mecanice şi electromecanice ale revoluţiei industriale, la calculatoare, care, împreună cu programele informatice lărgesc capacităţile lor intelectuale. Se realizează o revoluţie tehnologică, ce schimbă caracterul forţelor de producţie din societate.
Revoluţia computerială, începută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, e impulsionată de realizări noi în domeniul microelectronicii. În anul 1951, s-a realizat primul amplificator cu semiconductori. Tot în acest an, Mauchly şi Eckert inventează primul calculator, folosit pentru comerţ.
În anul 1958, a fost realizat un tranzistor planic, iar în anul 1959, s-au realizat pachete de circuite, conţinînd două sau mai multe dispozitive tranzistoriale. Apare circuitul integral, realizat de J.Kitby. Se dezvoltă limbajele de programare: Basic, Pascal ş.a.
În anul 1963, apare primul minicomputer. În anul 1964, D.Engelbert inventează mouse-ul. Prin aceasta, microelectronica a avut o influenţă evidentă asupra ritmului de creştere a tehnicilor de producţie automatizată.
În anul 1967, a fost adoptat primul program pentru construirea şi folosirea calculatoarelor electronice în economia naţională a Uniunii Sovietice, iar în februarie 1980, la fabrica „Baker Perkins” din Marea Britanie, aproape jumătate din cele 10000 de modele, pe care le producea fabrica, reprezenta producţie asistată de calculator. Se realiza controlul automatizat al procesului de poducţie.
În anul 1971, s-a realizat primul microprocesor, iar în anul 1975, s-a asamblat un întreg calculator pe un singur panou. În anul 1976, a fost fabricat un calculator format din 20000 de tranzistori. S-a construit şi primul calculator domestic ALTAIR-8800 (prezentat în ianuarie 1975), ce depăşea performanţele ENIAC-ului, deoarece avea o memorie mai mare decît a lui de 20 de ori mai rapid.
În 1978, Philips Sony creează copmact-discul cardo, iar în anul 1993, are loc lansarea primului procesor Pentium, fiind urmat de lansarea, în continuare, a lui Pentium II, Pentium III ş.a.m.d.
La începutul deceniului 7, al secolului al XX-lea, a fost construit primul robot, prima maşină programabilă,capabilă să realizeze servicii diferite. Robotul avea braţe, mîini mecanice, ce puteau fi coordonate cu ajutorul instrucţiunilor date de microprocesoare sau calculatoare. Fiind înzestraţi cu dispozitive senzitive şi cu un mecanism de control, roboţii puteau modifica instrucţiunile iniţiale şi crea noi instrucţiuni. Prin întroducerea robotului în industria automobilelor, productivitatea producerii lor a crescut de cîteva ori. Ei pot realiza activităţi periculoase pentru oameni. În URSS, s-au creat şi roboţi mobili, ce se pot orienta într-un mediu dezordonat. Roboţii, ca dispozitive dotate cu programe informative, au devenit unelte revoluţionare ale omenirii.
Schimbări mari s-au realizat, de asemenea, şi în domeniul telecomunicaţiilor. Tragerea, în anul 1858, a primului cablu telefonic transatlantic euro-american a dus la crearea, în anul 1866, a primei linii telefonice intercontinentale, a primului sistem de comunicare de proporţii din istoria omenirii. Cu aceasta s-a realizat integrarea vocii cu datele într-un singur sistem.
A urmat şi combinarea dezvoltării tehnologiilor şi a comunicaţiilor, formarea reţelelor computeriale informaţionale, înţelegîndu-se prin reţele informatice ansamblul reţelelor de calculatoare şi aplicaţiile realizate de ele. După ce, în anul 1954, în Marea Britanie, a fost construit primul complex de calcul SEAC+DISEAC, ce conţineau două calculatoare diferite, interconectate astfel că fiecare dintre ele servea pentru celălalt ca unitate de intrare-ieşire a datelor, asigurîndu-se schimbul de informaţii dintre ele, putînd opera în comun pentru rezolvarea uneia şi aceleaşi probleme.
A urmat şi construirea de noi reţele. În anul 1955, au fost construite complexuri de calculatoare echivalente, ce aveau menirea realizării aceleaşi funcţii şi scopul îmbunătăţirii prelucrării informaţiei.
Mai tîrziu, s-au realizat şi diferite complexuri multicomputeriale, multiprocesoriale, supercalculatoare, creîndu-se şi sisteme de teleprelucrare a datelor.În anul 1957, în Uniunea Sovietică a fost lansat primul satelit al Pămîntului şi tot în acest an preşedintele SUA, D.Eisenhauer a semnat primul document despre crearea agenţiei ARPA (Advansed Research project Agency). Cu proiectul ştiinţific ARPANET, a apărut şi Internetul.
În anii ’70, ai secolului al XX-lea , odată cu apariţia Internetului, pe măsură ce computerul s-a transformat, din mijloc de automatizare, în mijloc de prelucrare a informţiei, are loc trecerea la revoluţia informaţională. Între revoluţia computerială şi cea informaţională există asemănări şi deosebiri. De exemplu, în ambele revoluţii e vorba despre creşterea intensităţii prelucrării informaţiei cu ajutorul mijloacelor tehnice informaţionale. Dar computerul, din mijloc de automatizare din perioada revoluţiei computeriale, devine mijloc de telecomunicaţii în perioada revoluţiei informaţionale. Reţeaua telecomunicaţională computerială este mai rapidă şi mai puternică, şi cu posibilităţi mai largi, decît ale telefonului şi telegrafului. Şi dacă, la revoluţia computerială, au participat sute de specialişti, numărul participanţilor la revoluţia informaţională este, deja,de milioane de oameni, care în, majoritatea lor, pînă acum nu s-au aşezat la computer, afară de folosirea lui în scopuri înguste, personale. Pentru lucru în Internet e necesar doar numai un set minimal de informaţii tehnice. Pe măsura informatizării şi Internetizării societăţii, oamenii, pe de o parte, tot mai mult, participă la procesul de producere, iar pe de alta, activitatea lor la locul de muncă, în măsură tot mai mare, devine consum de informaţie şi cunoştinţe, create de alţi oameni. Oamenii se folosesc de tehnologii informaţionale şi de comunicaţii tot mai performante. Se intensifică schimbul de informaţii între diverse ramuri ale economiei naţionale, între diferite ţări. Dezvoltarea societăţii, tot mai mult, depinde de dezvoltarea resurselor informaţionale, de cultura informaţională a membrilor societăţii, de nivelul pregătirii cadrelor corespunzătoare activităţii informaţionale în societate.
Odată cu apariţia noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a Internetului, apare şi societatea postmodernă.