Pin It

 Dezvoltarea societăţii postmoderne, în mare măsură, e condiţionată de dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a Internetului.

Menţionăm că la reţeaua ARPANET au apărut şi alte reţele. Astfel, în anul 1996, cu susţinerea agenţiei ARPA a Departamentului Apărării al SUA, s-au transmis informaţii printr-un canal de comunicare a două calculatoare, unul în statul Massachusetts şi altul în statul California, iar 7 ani mai tîrziu, la reţeaua industrială ARPA, s-au conectat universităţile  Marii Britanii şi ale Norvegiei, fapt care această reţea a devenit inernaţională. Pe la mijlocul anilor ’60, ai secolului al XX-lea , a fost construită reţeaua de comutare cu mesaje, numită AUTODIN 1. În anul 1968, a fost pusă în funcţiune experimentală reţeaua  NPL (National  Phizic Laboratory), care a însemnat prima reţea de comunicare de pachete, rămînînd o reţea de laborator. În anul 1969, au apărut primele tranşe  ale reţelelor ARPANET (firma Bolt, Beranec and Newman, SUA), SITA (Societe Intenrationale de Telecomnication Aeronautique, SUA) TYMNET (firma TYMSHARE, SUA) şi CIBERNET (firma  CDC, SUA).

Mai tîrziu, au fost construite şi alte reţele, precum: RETD (1971, CTNE, Spania), CICLAES/CIGALE (INRIA, Franţa, 1973), TELENET (Telenet communication, 1973, SUA), care a evoluat în SPRINT (EPSS Marea Britanie, 1974), EIN (European Information Network, 1975), EDS (Germania, 1975), DATAPAC  (Canada, 1977), TRANSPAC (Franţa, 1978), EURONET (1982,  Europa), NSF (National Science Fondation, 1986, SUA) ş.a.

 Ministerul Energeticii al SUA, la început, a creat reţeaua MFE NET, în scopul cercetărilor sintezei termonucleare cu reţinere magnetică. În continuare, specialiştii din domeniul fizicii cu energii înalte au obţinut reţeaua NEPNET, iar astrofizicienii de la NASA au obţinut, la rîndul lor, reţeaua SPAN. A fost elaborată şi reţeaua CS NET, care reunea specialiştii în domeniul inforamticii din cercurile academice şi industriale. Au apărut şi reţelele USF NET şi BIT NET. În sectorul comercial, a fost creată reţeaua DEC NET. Programele IA NET (Marea Britanie, 1984) şi NSF NET (SUA, 1985) aveau intenţia de a deservi tot ce se referea la sistemul învăţămîntului superior. În anul 1986, conducerea NSF NET a trasat sarcina formării unei infrastructuri globale de reţea pentru deservirea cercurilor largi academice şi de investigaţie. S-a hotărît  ca NSP  să fie alipită la infrastructura ierarhică organizaţională a Internetului, ce exista sub egida DARPA. Magistralele NSF NET au existat 8 ani, perioadă în care magistrala a crescut de la 6 pînă la 21 de noduri. Numărul reţelelor din Internet a depăşit 50 mln, dintre care aproape 29 mln erau situate pe teritoriul SUA, iar celelalte în toate părţile lumii, şi chiar în spaţiul cosmic.În anul 1987, Internetul a apărut şi în Uniunea Sovietică. În ultimii 15 ani, puterea calculatoarelor a crescut de aproape 10.000 de ori, iar preţul fiecărui computer a scăzut de 100.000 de ori. Viteza de calcul se măreşte cu un ordin (de 10 ori) în fiecare 5 ani:de la 1000 instrucţiuni pe secundă în anul 1975 – la 10 instrucţiuni pe secundă în ultimii ani. Avîntul reţelelor NSF NET şi mărimea finanţării acestui program a dus la faptul că, în anul 1990, ARPANET  a fost descompletată definitiv.

E necesar de menţionat că Internetul a început  cu proiectul ştiinţific militar ARPANET, dar s-a dezvoltat în comunităţile de cercetări universitare cu tradiţii academice, cu publicarea deschisă a ideilor şi rezultatelor. Dar ciclul academic obişnuit s-a dovedit a fi insuficient de rapid pentru sistemul dinamic de idei necesare pentru crearea reţelelor. A apărut necesitatea  ca aceste idei să fie discutate  şi de alţi specialişti de reţea. Caracterul deschis al documentelor RTC a contribuit la creşterea Internetului şi apariţia poştei electronice. Astăzi, în ierarhia IETF, există 75 de grupe tematice, ce abordează diferite aspecte a Internetului. Proiectele de pachet ale reţelelor radio şi de satelit şi alte programe de cercetare ale DARPA în domeniul informaticii s-au dezvoltat în condiţiile colaborării multor cercetători.

Grupa de lucru de reţea a  ARPA NET a fost, în continuare, transformată în grupă de lucru în cadrul Internetului. S-a coordonat lucru cu o serie de ţări europene, care participă la proiectul „Pachet Satelit”. În anul 1992, numărul sistemelor în Internet a depăşit cifra de 1 mln. În 1993, la reţea a fost conectată Casa Albă din Washington.

Folosirea tot mai largă a tehnologiilor informaţionale e stimulată şi de formarea proprietăţii asupra informaţiei şi a cunoştinţelor, nemijlocit legate de acei ce le produc. Se stabileşte un nou tip de libertate asupra informaţiei şi cunoştinţelor, care-s inseparabile de om. Reţeaua Internet a crescut rapid: de la 15 mii staţii (calculatoare, terminale), cît avea ea în 1986 – la 2.1 mln staţii, la care a ajuns în anul 1993, şi la peste 30 mln staţii construite în 1997, rata creşterii fiind de 1 mln în fiecare lună.  La  Internet sunt incluse  aproape 100 mii reţele ale diferitelor instituţii  şi întreprinderi de peste 180 de ţări. Piaţa americană a tehnologiilor informaţionale avansate, în anul 2000, a constituit 700 mlrd $, în Japonia – 300 mlrd $. Internetizarea, în continuare, a societăţii a dus la faptul că, în ultimul timp, numărul utilizatorilor Internet de casă a întrecut o jumătate de miliard de oameni. La Internet, sunt uniţi 8 % din locuitorii planetei. În prezent, una din cele mai  internetizate  ţări este considerată Marea Britanie, de unde vin cel mai des informaţii despre aplicarea  tehnologiilor înaintate de reţea şi despre investirea a noi Internet-dispozitive. Numărul utilizatorilor din Europa, Orientul Apropiat, Africa, în ultimii ani, a crescut cu 4,7% şi a devenit de 134,7 mln oameni. În reţeaua asiatico-pacifică ele au crescut cu 5,5%, întrecînd cifra de 110 mln oameni.

În industria tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii, în frunte, se află SUA cu 34%, urmată de Europa – cu 30 la sută, Japonia – 15% şi celelalte ţări – 21%. Nivelul răspîndirii calculatoarelor personale în casele europenilor variază de la 11% la 65%, iar difuzarea Internetului variază de la 3% la 51%. Pentru cei cu venituri sub 500 euro, răspîndirea este de 10 % - pentru calculatoarele personale şi de 3% - pentru Internet. Pentru cei cu venituri de peste 4000 euro, propagarea  este de 76% - pentru calculatoare personale şi de 47% - pentru Internet.  Zonele rurale au un nivel semnificativ mai redus de răspîndire a calculatoarelor personale şi a Internetului, decît cele urbane sau metropolitane. Şi cu cît preţul de acces la calculatoare este mai mare, cu atît este mai redusă utilzarea acestora . De aceea reducerea preţurilor prin creşterea capacităţii constituie o prioritate pentru toate ţările, inclusiv pentru Republica Moldova.

Conform ultimilor analize, fiecare al cincilea american consideră că Internetul este cel mai bun mijloc de comunicare de masă. Internetului îi face concurenţă numai televiziunea, pentru care, în fond, a votat populaţia în vîrstă – 46%. Tinerii între 12 şi 34 ani s-au pronunţat, de fapt, pentru Internet, în timp ce în favoarea televiziunii au votat numai 26%. Dar, în ultimul timp, tempoul de creştere a utilizatorilor Internetului în ţările dezvoltate scade şi creşterea de bază o asigură ţările în curs de dezvoltare. Creşte sectorul Internetului casnic în ţările Americii Latine. În cel de-al doilea an, al mileniului trei, numărul utilizatorilor din America Latină a constituit 10 mln utilizatori, iar conform prognozelor,  la terminarea celui de-al cincilea an al mileniului trei, numărul includerilor casnice în Internet erau preconizate să crească în aceste ţări, pînă la 30 mln, astfel, în această regiune, accesul la reţea este, deja, la fiecare a patra familie.

Actualmente, accesul la Internet îl deţin, deja, 7% dintre americani, iar timpul, în medie, petrecut de utilizatori în reţea, se apropie de o oră pe zi. Aceasta creează condiţii pentru lucru la distanţă. Experţii din Institutul European al serviciilor de angajare au calculat că, în anul 2010, în Europa, 2,7mln oameni vor lucra la distanţă, mulţi fiind cei care, deja, efectuează un anumit lucru la computerul de la domiciliu, precum acei care lucrează simultan în cîteva firme. În anul 2000, numărul lor a fost, deja, de 3,7 mln, iar către anul 2010, vor fi 14 mln de astfel de lucrători. De asemenea, lucrătorilor la distanţă li se vor alătura mulţi specialişti, ce acordă serviciile lor prin telecomunicaţii. Numărul lor va creşte pînă la 6,58 mln oameni. Dacă, de exemplu, preşedintele SUA, Bill Clinton, a anunţat, nu demult, despre internetizarea, în fond, a SUA, apoi scopul informatizării ţării, în continuare, a devenit întroducerea Internetului cu viteze înalte, care trebuia să revigoreze economia naţională a ţării. În SUA şi Canada, sunt 39% utilizatori ai Internetului din totalitatea utilizatorilor Internetului din lume, din ei 191,7 mln oameni fiind utilizatori casnici. În Japonia, deja, are loc testarea tehnologiilor, care vor permite conectarea rapidă la Internet prin satelit, ce se află pe orbita în jurul Pămîntului.

În prezent, există chiar şi Internet- zburător.  La bordul avionului Boeing, se acordă, în timpul zborului,  acces accelerat la Internet. Dezvoltarea societăţii postmoderne necesită, astăzi, în lume, dezvoltarea prioritară a ramurilor scientofage ale economiei naţionale, a ştiinţilor fundamentale şi aplicative, a întregului complex al informaticii, incluzînd producţia, infrastructura şi piaţa informaţională. Astfel, după cum menţionează I. Bolun, astăzi, funcţionează sute de mii de reţele, legate reciproc, ce formează un ciberspaţiu comun. Au fost construite noi reţele, precum reţelele X.25 (una din aceste reţele, reţeaua Transpac din Franţa, s-a dovedit a fi destul de numeroasă), cît şi reţelele ISDN, una din ele fiind Reţeaua Numerică cu Servicii Integrate (Integrated Services Data Network). Prima reţea comercială de acest tip a fost construită în Franţa în anul 1987. Au fost construite şi reţelele Relee de Sadvi (Frame Relay), care-i mai simplă şi  mai puţin costisitoare decît X.25. Standardele pentru aceste reţele, începute  în anul 1986 şi publicate în anul 1991, s-au implementat în SUA şi Europa în anul 1994. Au fost construite şi reţelele Modului de Transfer Asincron-ATM (Akynhcronous Transfer Mode), standardele pentru ele, începute în anul 1988 şi finalizate în anul 1993, cît şi reţeaua Serviciului de Date  de Multimegabiţi cu Comutare (Switched Multemegabit Date Service), ce reprezintă o treaptă de trecere la reţelele ATM. În perioada 1998-2002, au fost create şi reţele locale, de exemplu, reţeaua locală de tip 10 Gigabit Ethernet (10 Gb E) şi reţelele locale fără  fir WPAN (Wreless Personal Area Network).Se folosesc reţele de arie de stocare- SAN (Storage Aria Network), astfel că, peste cîţiva ani, 30% din populaţia planetei noastre va avea acces la Internet. În ultimii 33 ani de la punerea în funcţiune a primei reţele industriale ARPA (1969), a avut loc o  dezvoltare rapidă a reţelei informatice. Au crescut: productivitatea unui calculator de 5 * 10 ori (anual, de 1,6 ori); rata de transfer date a unui canal – de 0,2 * 10 ori (anual, de 4,5 ori); numărul de staţii în reţea- de 50 *10 ori (anual, de 1,71 ori); numărul de utilizatori ai reţelei – de

6 *10 ori (anual, de 1,6 ori), ajungînd ca, în anul 2002, în reţea, să funcţioneze aproape 200 mln staţii, iar de serviciile Internetului, către 1.02.2003 să se folosească 630 mln oameni, crescînd de milioane de ori, iar posibilităţile de creştere a lor, în viitorul rămînînd destul de mari.

La începutul anilor  ’90 ai sec. al XX-lea, a început folosirea industrială activă a Internetului, trecerea la construirea reţelelor  întreprinderilor pa baza transportului Internet la apariţia comerţului electronic. În anul 1995, Internetul a devenit întreprindere comercială. A crescut şi industria distracţiilor, difuzarea videofilmelor, jocurilor computeriale interactive. Toate acestea au dus la mărirea bruscă a numărului  nodurilor în reţele. Dezvoltarea rapidă şi comercializarea reţelelor mondiale au dus la schimbări esenţiale în business. Odată cu apariţia Internet- companiilor, firmele tradiţionale, de asemeni, au intrat în Reţeaua Păianjenului Mondial.

Concomitent cu dezvoltarea reţelelor informatice, a avut loc şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi comunicative. E cunoscut faptul că Reţeaua  Internet e considerată succesoarea a reţelei  ARPA, a cărei primă tranşă a fost pusă în funcţiune în anul 1969, dar a fost formată şi din multe alte reţele. Ea a fost influenţată şi de tehnologiile apărute în alte reţele. În anul 1974,  în agenţia ARPA, redenumită DARPA (Defence ARPA), a fost înaintat planul Proiect de Cooperare  Reţele ( Internetig  Project). În acest an, au fost elaborate protocoale TCP/IP ( Transmision Central Protocol/Internet Protocol), care, în anul 1985, au fost folosite în reţeauă NSF NET,  au coexistat cu protocolul iniţial al ARPA, numit NCP (Network Control Program), lansat pentru interconectare şi folosire de către mediul universitar şi de cercetare. Protocolul TCP/IP a fost aplicat în reţeaua ARPA, SNA, SAA, DNA, reprezentînd baza logică a Internetului. Acest model e evoluat în Internet. În anul 1978, în sistemul de operare UNIX, a fost implementată prima aplicaţie de reţea UUCP (Unix-to-Unix Co Py), iar în 1979, reţeaua virtuală-serviciu de ştiri USE NET. În mediu universitar, se dezvoltă reţelele de comutare de pachete CS NET (Computer & Sciense NETwork), BIT NET (Because It’s Time Network) etc. În 1983, din reţeaua ARPA este separată reţeaua de orientare militară MILNET, finalizîndu-se şi trecerea reţelelor interconectate cu ARPA la familia de  protocol –TCP/IP.

Trecînd  la tehnologii cifrice, mijloacele tradiţionale, treptat, se unesc cu mijloacele de transmitere a datelor, iar ultimele se grupează tot mai strîns în jurul Internetului. Internetul pentru utilizatorii care se ocupă cu tehnologiile de telecomunicaţii a devenit cea mai largă uniune de computere şi reţele care interacţionează între ele. Protocolul IP a fost destinat transmiterii informaţiei între computerele incluse în reţea. Protocolul TCP stabileşte anumite îmbinări între diferite laturi de reţea, constituite în procesul transmiterii datelor există şi modelul de interconectare  pentru sisteme deschise – OSI (Open Sistem Interconnectial). Un serviciu important în reţeaua  Internet este şi Poşta electronică (Electronic E –mail), implementat în anul 1997, ce uneşte şi diferite tipuri de conectarea de pachete, cum este, de exemplu, reţeaua NPL, reprezentînd prima reţea de comunicare de pachete, construită în anul 1968 în Marea Britanie, rămînînd însă o reţea de laborator. În decembrie 1969, a fost pusă în funţiune încă trei reţele de comunicare – SATA, CYBERNET şi TYM NET. Prima tranşă a reţelei NSF, bazată pe tehnologia TCP/IP a fost pusă în funcţiune în anul 1986. Cu suportul fundaţiei NSF şi al guvernului SUA, în anul 1992, a fost creată reţeaua  VBNS ( Verry Hight Speed Backbone Network Service).  Astfel, după cum menţionează I. Bolun, printre protocoalele TCP/IP, putem deosebi: 4 protocoale la nivel  Interreţea; 2 protocoale TCP/IP de nivel Transport; 10 protocoale oficiale şi 6 neoficiale de nivel Aplicaţie. Au fost  construite şi reţele locale de diferite generaţii. Prima reţea locală de tip Ethernet, ce prezintă o tehnologie magistrală, bazată pe tehnica de acces la mediu GSM/CD, a fost construită, în anul 1973, în SUA, fiind  lansată pe piaţa în anul 1978. Reţelele locale din generaţia a doua au fost de tip FDDI (Fiber Distributed Data Interface), Fast Ethernet, CDDI (Cooper Distributed Data Interface),  TCNS (Thomas Conrad Network Systems), 100 VG Any LAN. Iar reţelele  locale de generaţia a treia, construite în anul 1992, sunt reprezentate de reţelele de tip local: ATN, FF OL ( FDDI  Folloco On Lan) şi FCS  (Fibre Channel Standard); Gigabit Ethernet şi Gigabit Taven Ring ş.a. Au fost create reţelele locale de tip 10 Gigabit Ethernet (10 Gb E), reţelele locale fără fir – WLAN (Wireless Local Area  Network) şi reţelele locale fără fir, personale – WPAN ( Wireless Personal Area Network). Versiunea IPV6  a fost obţinută în iulie 1994, în urma unirii IP şi  PIP în SIPP, setul de bază al ei fiind realizat în septembrie anul 1995. Folosirea, cît mai pe larg, a Internetului, ca reţea de emisie ce înlocuieşte radioul şi televiziunea a dus la schimbarea caracterului informaţiei transmise. În condiţiile colaborării multor cercetători,  s-au dezvoltat proiectele de pachet ale reţelelor  radio şi de satelit şi altor programe. Simultan cu tehnologiile prin cablu de includere în Internet, s-au folosit şi anumite tehnologii fără fir. A fost folosită şi tehnologia DSI ( Digital Silscriber Line), bazată pe folosirea distribuitorilor  liniilor de telefoane, folosite pentru legătura telefonică obişnuită; vocea şi datele se transmiteau prin cablu, dar în diferite diapazoane de  frecvenţă şi nu se deranjează reciproc.

În aprilie 2000, La Sankt-Petersburg, s-a  terminat prima etapă a construcţiei noilor reţele cu privire la accesul la Internet, cu aplicarea  tehnologiei  ADSL, una din cele mai noi tehnologii  de acces la Internet, elaborată la început anilor ’90, special pentru utilizatorii de la domiciliu, pentru a  transmite simultan vocea şi datele pe linia telefonică  obişnuită. Telegraful din  Sankt-Petersburg, în anul 2000, şi-a anunţat intenţia de lărgire a canalului său de ieşire în Internet de 4 ori. Au fost elaborate şi tehnologiile XDSL, care au permis transmiterea vocii şi datelor cifrate pe reţelele telefonice existente prin cablu. În Rusia, au fost create tehnologii cu denumirea HPNA, care au permis crearea, în limitele clădirii, a unei reţele locale pentru transmiterea  datelor şi asigurarea accesului la Internet pe baza liniilor telefonice obişnuite. În anul 1996, s-a început lucrul asupra unei tehnologii contextual-orientate, a tehnologiei  XML, care a reprezentat un mijloc de descriere şi documentare mai puternică decît HTLM, iar  în anul  1998, a apărut primul standard XML (tehnologia  XML contemporană pretinde statutul de limbă „canonică” a sistemelor informaţionale). Folosirea în comun a tehnologiilor XML şi Java poate duce la crearea unor anexe independente de maşini, ce pot duce la folosirea  formatului universal de date la schimbul de informaţii.

 În continuare, în Franţa, a fost inaugurată reţeaua Transpac, care este una din primele reţele X.25. Tot în Franţa, în anul 1987, a fost construită o reţea numerică de Servicii Integrate- ISDN (Integret Services Data Network) comercială, numită NUMERIS, avînd ca scop integrarea serviciilor de transmitere a informaţiilor ( vocea, date, imagini etc.). De asemenea, în anul 1987, a fost propusă tehnologia de reţea- Relee de Sadvi (FrameRelay), mai simplu şi mai puţin costisitoare decît X.25, orientată la conexiune,care obţine serviciul de circuite virtuale permanente- PVC (Permenet Virtual Circuit) şi srviciul de circuite virtuale comutate- SVC ( Switchet Virtual Circuit), implementate în anul 1986, respectiv- 1994. După reţelele Frame Relay, au fost implementate şi reţelele de Date de Multimegabite cu Comutare- SMDS (Swichet Multimegabit Date Service). Creşterea traficului în Internet a generat apariţia tehnologiei, numită modul de transfer Asincron- ATM (Asignchcronas Transfer Mode), finalizat în anul 1993 şi HFC ( Hybrid Fibec Coaxia) ş.a. Au fost elaborate şi instrumentări speciale de căutare a informaţiilor: Gapher (1991),  Archie, WAIS, WWW (1995) ş.a.

Tehnologiile fără fir pot fi împărţite în 2 grupe mari-sisteme de acces: 1)staţionare şi 2)mobile. Sistemele dispun de tehnologii, ce folosesc canalele de transmitere a datelor prin satelit. La 1.12.2000, a început exploatarea comercială a tehnologiilor NTV-Internet, orientate la utilizatori casnici şi la cei corporativi, pentru care Internetul prin satelit este o alternativă a canalului ales. La  Sankt-Petersburg, a fost instalată şi acţionează reţeaua prin satelit pe baza standardului VSAT (Very Smail Aperture Terminal), în care traficul se transmite direct între terminale. La Internetul prin satelit iese, de asemenea Japonia, sistemul căreia a elaborat pe baza satelitului geostaţionar ICSAT-UA, lansat în februarie anul 1999. Se folosesc şi tehnologii fără fir, precum Radio ET, cît şi tehnologii care folosesc pentru telecomunicaţii canalul infraroşu, tehnologii ale modulării directe DSSS ( Direct Sequence Spread Spectrum), ce au o viteză de transmitere înaltă.

Prin descompletarea ARPA NET-ului, în locul TSP/IP au venit alte protocoale ale reţelelor computeriale globale, IP devenind serviciul  dominant de transmitere a datelor în  infrastructura informaţională globală. Lucrul activ de modernizarea a protocolului, de elaborare a noi protocoale, asociate cu ele, a început în anul 1992. S-a trecut la noi versiuni ale protocoalelor IP-Ipv4 şi Ipv6. Prin aceasta,  Internet- tehnologiile puteau fi folosite şi la rezolvarea  problemelor comunicative în sfera politică şi cea a businessului. A fost elaborată şi versiunea Ipv7, cît şi asemenea variante de protocol IP, ca TUBA, ENCA, PS, SIP şi PIP. Tehnologiile de prima generaţie, de tipul ARC NET, lansate pe piaţa în anul 1977, au fost dezvoltate, apărînd noi versiuni, precum FDDI (Fiber Destribuited Data Iterfaced), Fast Enthernet, TCNS (Thomson Conrad Networking System), cît şi DQDB (Distribuited  Quene Duol Bus).

Dezvoltarea  ulterioară ne oferă  noi anexe ale Internet-telefoniei, iar ceva mai tîrziu ne va furniza şi Internet-televiziune. Tehnologiile IP-telefonii, deja, la ora actuală desfiinţează hotarul dintre două sisteme de telecomunicaţii  răspîndite – telefonul şi Internetul, permiţînd transmiterea vocii şi a datelor. În anul 2000, au benificiat de telefoane mobile 1/3 din locuitorii UE şi din locuitortii SUA.  În SUA, la mijlocul anilor ’90, ai sec. XX-lea, se executau prin telefon 24% din afacerile bancare. Fiind create, contînd pe exploatare în sfera comercială, aceste tehnologii, în cazul conexărilor „telefon-computer” şi „computer-telefon”, se folosesc, deocamdată, în calitate de experiment.

Pe măsură ce se dezvoltă reţelele, cresc şi economiile în reţea, iar existenţa „Noii economii” duce tot mai mult la creşterea  beneficiilor potenţiale, constituirea  unei societăţi postmoderne mai dezvoltate, la crearea unei pieţe mai largi cu venituri mai mari şi cu un potenţial sporit de creştere economică şi de bunăstare. Internetul mobil va deveni, în viitorul apropiat, una din forţele motrice ale pieţei viitoare, ale „Noi economii”. Dacă în sistemele timpurii de legături mobile se foloseau tehnologiile analoage NMT, ce puteu fi folosite pentru includerea în reţea, viitorul legăturilor mobile aparţine tehnologiilor cifrice, din care una este GSM. Acest standard al telecomunicaţiilor mobile cifrice a început să se elaboreze în anul 1985. În el, semnalul se transmite în mod cifric. Pentru legătura telefonică a GSM-ului cu computerul nu e nevoie de modem. Astăzi, icluderea rapidă a dispozitivelor mobile la Internet e asigurată de tehnologiile comunicaţiilor mobile, ce iau în locul standardului GSM. Asfel sunt tehnologiile  GPRS, CDMA, UMTS ş.a., a căror includere deplină va schimba rolul computerilor de buzunar actuale aceste dispozitive, fiind permanent în Internet, vor lărgi esenţial utilitatea lor practică. Industria telecomunicaţiilor mobile, în mod tendenţios,a cucerit întreaga lume. În aproape 10 ani, „mobili” au devenit peste  700 mln oameni. Însuşi Internetul devine mobil, iar numărul utilizatorilor, care au acces la instalaţiile mobile, depăşeşte cifra de 600 mln.

Dezvoltarea Internetului mobil a fost  condiţionat de 2 factori principali. Primul e legat de trecerea companiilor de telecomunicaţii la noi standarde de legături, apariţia reţelelor de  a „ treia generaţie” şi perfecţionarea comunicaţiilor pînă la aşa-numită generaţie 2,5, ce puteau transmite date prin

pachet şi cu viteze înalte de conexare. Cel de al doilea este dezvoltarea terminalelor. Telefonul mobil permite conexare la reţelele accelerate fără fir. Noile terminale de reţea de generaţia a treia, dotate cu video-camere, permit transmiterea şi recepţionarea video-imaginilor.

Pînă nu demult viteza unirii la ieşirea din Internet cu telefonul mobil a fost destul de joasă. În acest scop, operatorii mari ai GSM din Moscova şi Sankt- Petersburg au aplicat noi standarde  în scopul măririi vitezei transmiterii informaţiei la reţelele GSM. Operatorii moscoviţi au pus accent pe tehnologia GPRS (General  Pachet Radio Service).  Pentru transmiterea pachetelor de date pe canalul radio,  ce reprezintă un nou sistem de transmitere a pachetelor de date pentru standardul GSM., primele servicii comerciale ale căruia au fost realizate în anul 2000. Acum se folosesc tehnologii  de generaţia mai nouă. Operatorii din Sankt-Petersburg a utilizat tehnologia  HSCSD (High Speed Circuit Sivitched Data), pentru transmiterea cu viteze înalte a datelor cu comutarea canalelor.

Transmiterea în pachet a datelor o foloseşte şi tehnologia CDMA (Code Division Multiple Acces), ce este,  pe deplin, cifrată pentru legătură mobilă.  Extinderea reţelelor CDMA a asigurat trecerea treptată la reţeaua de generaţia a treia. Au trecut testările şi W-CDMA, ce reprezintă o combinaţie între telefonul mobil şi blocul vizual, telefon benefic pentru lucru în noile reţele fără fir de generaţia a treia.

Computerele personale de buzunar PDA (Personal Digital Assinetant) permit posesorilor lor să iasă în Internet, iar posesorii lor, ce dispun de protocolul WAP (Wireless Application Protocol), au posibilitatea de a ieşi în reţea fără computer. Acest protocol a permis crearea Internetului mobil, ce reprezintă o nouă ramură a reţelei globale. Versiunea 1.0 a apărut la 30.04.1998. Mai  tîrziu au apărut versiunile 1.1; 1.2; 2.1 (05.2001); 2.0 (31.06.2001). Acest protocol e destinat accesului la Internet  de la telefonul mobil.

Următoarea direcţie importantă este şi legătura prin satelit, care, în continuare, se întegrează cu GSM; dacă abonatul nimereşte în zona de accesare a GSM, telefonul, în mod automat, se conectează la blocul vizual.

Tot mai frecvent pătrund în Internet tehnologiile Java care permit elaborarea anexelor pentru Internetul mobil, ce lucrează pe baza diferitelor dispozitive, numărul cărora creşte permanent.  Dacă în anul 2001 s-au vîndut 109 mln de  instalaţii,care folosesc această tehnologie, majoritatea lor sunt ajutători personali cu cifre-PDA (Personal  Digital Asistents), apoi, în 2002,  au fost produse 8 modele de telefoane mobile care utilizează tehnologia Java. În anul 2003, vînzările au ajuns  la 400 mln, iar în  2004- la 1 mlrd. Aparatele  mobile de  comunicare, incluzînd telefoanele mobile, pagerele şi PDA, tot mai larg se răspîndesc, costituind parte inalienabilă a vieţii noastre.

Unul din standardele „Java” de bază este specificaţie Servlet API, obţinută, astăzi, în versiunea 2.3. Tehnologia JSP (Java Services Pages) permite includerea Java-codului nemijlocit în HTML. Afară de JSP, există metode alternative de rezolvare a sarcinilor analogice, ce folosesc liniile Java. Printre ele deosebim tehnologia ESP ( Extensibre Server Pages). La elaborarea Internet- hotărîrilor capătă o popularitate mare tehnologia XML/XSLT.

Un potenţial în creştere îl au şi tehnologiile Flasch, care au apărut în anul 1996, dar o răspîndire mai largă au cunoscut-o numai în ultimii ani, avînd un potenţial puternic de creştere, ce permite transformarea pagerelor în dispozitive multifuncţionale de telecomunicaţii, capabile să primească şi să transmită comunicări de voce şi faximile, să transmită datele, să realizeze operaţii financiare. Acest protocol poate prezenta interes mare pentru utilizatorii corporativi, orientaţi la transmiterea unilaterală a datelor odată cu integrarea  pagerelor cu computerele mobile. Prin apariţia tehnologiilor Flasch în Internet a survenit multiplicarea. Noile tehnologii se folosesc şi pentru a face mai ieftine procesele de creare a filmelor (cinema cu cifre). Aceste tehnologii fac ca în Internet- cinema fiecare „singur să fie regizor”. Internetul  te face nu numai „să priveşti la oameni”, dar şi „să te arate pe tine”. Începînd cu 2000 şi pînă în prezent, Internetul şi filmul de cinema se dezvoltă în comun. Aici se ajunge la interactivitate şi imersitate. Aşa-numitele filme imersive permit spectatorului, parcă, să participe la scenele ce se joacă pe ecran. Aceste filme de cinema se fac cu ajutorul Mdeo, o nouă video tehnologie, care asigură vederea în jur  a fiecărui subiect de cinema. Se vorbeşte şi despre crearea primului Internet-film panoramic, la vizionarea căruia, în Internet, spectatorul  îşi însuşeşte o experienţă nouă de interactivitate şi personificare, schimbînd  punctul de viziune şi alegînd un epizod sau altul al filmului de cinema, pe care el vrea să-l vadă mai detaliat.

Are loc şi integrarea  tehnologiei Flasch cu tehnologia transmiterii sensitive Tousch Sence, care face posibilă folosirea computerelor  şi a Internetului de către oameni cu posibilităţi limitate. Tehnologia Tousch Sence poate transmite senzaţiile olfactive. Din decembrie 2000, această tehnologie se foloseşte în Internet, care majorează mult productivitatea lucrului la computer. Utilizatorul nu numai că vede, dar se simte ce se face pe ecran.

Impulsuri de la Internet primeşte, de asemenea, şi televiziunea , care devine interactivă, asigură influenţa telespectatorului asupra aceea ce se petrece pe ecran. În sistemele interactive, emisiunea sau filmul comandat se transmite la adaptorul televiziunii interactive al telespectatorului. Ea, de asemeni, permite telespectatorului să-şi aleagă timpul comod pentru vizionarea teleemisiunilor propuse. Teleprogramele, conform acestor tehnologii, se transmit pe cîteva canale deplasate în timp. Tehnologia deplasării temporare, numită televiziune personalizată, permite o anumită selectare la vizionarea teleprogramelor, telespectatorul, avînd posibilitatea de a schimba timpul vizionării teleprogramelor, cît şi de a comanda videoprograme în timpul convenabil lui. Telespectatorul va avea posibilitatea de a schimba timpul vizionării emisiunilor preferate, putînd chiar să aleagă camerele cu care va filma secvenţele, ce prezintă pentru el un interes deosebit. Teleemisiunile sunt căutate cu ajutorul meniului de ecran. Servicii de televiziune interactivă, acordă firmele britanice, deja, din primăvara anului 1999, iar companiile americane, în iulie 2000, au lansat proiectul lor de televiziune interactivă. Astăzi, există o itegrare strînsă  a televiziunii cu Internetul, care devine un mijloc puternic de instruire, cercetare şi activitate de afaceri. Televiziunea interactivă general-accesibilă ţine de domeniul viitorului. Astfel, evoluarea noilor tehnologii informaţionale  şi comunicative  au dezvoltat societatea postmodernă, în planul apariţiei „Noii economii”, a Internet-economiei, a e-comerţului, Internet-telefoniei, telefoniei mobile, Internetului mobil, Internet-cinematografiei, Internet-televiziunii ş.a. Dar, în condiţiile noii societăţi, devine destul de actuală şi „problema dezvoltării resurselor umane, pregătirea specialiştilor, ridicarea nivelului de cultură generală a populaţiei ca o condiţie necesară pentru exploatarea  nilor tehnologii informaţionale, precum şi a valorificării aspectelor etice ale utilizării tehnicii electronice de calcul, probleme ale proprietăţii asupra informaţiei responsabilităţii şi confidenţialităţii în utilizarea acestora”.

O analiză profundă necesită şi dezvoltrea tehnologiilor informaţionale şi comunicative în Republica Moldova.