În ce priveşte Republica Moldova, menţionăm că, începînd cu anul 1955, în republică, s-a demarat realizarea primului sistem informaţional, a unui sistem de prelucrare a datelor, subordonat Băncii Moldoveneşti Republicane. În acelaşi an un alt sistem informaţional a fost implementat la uzina „Автодеталь” (în prezent, S.A. „Tracom”). Peste 2 ani, toate echipamentele de calcul au fost transferate organelor de stat pentru Statistică. S-a creat Sistemul Informaţional Republican în domeniul statisticii. S-a constituit un colectiv de specialişti în problema realizării sistemelor informatice de evidenţă contabilă, aflat în subordonarea organelor contabile republicane de statistică.
În anii ’70 –’80 ai sec. al XX-lea, odată cu trecerea la societatea postmodernă, apar sisteme de prelucrare automatizată a informaţiei privind evidenţa integrată şi implementarea lor în unele unităţi economice din republică. În anul 1970, a fost realizat sistemul automatizat de dirijare ( ASU „Moldpişceprom”). A fost organizat şi un centru de calcul în cadrul Institutului de Cercetări Economice de pe lîngă Ministerul Agriculturii. La sfîrşitul anilor ’70, ai sec. al XX-lea, în republică, existau peste 50 de sisteme automatizate de dirijare, dintre care 3/4 erau situate în or.Chişinău. Prin aceasta, computerul a devenit mijloc de automatizare, avînd o mare capaciate de prelucrare a informaţiei. Aceasta a marcat trecerea revoluţiei industriale la revoluţia computerială, trecerea de la maşinile mecanice la calculatoare electronice, fapt ce a constituit începutul, în republică, al revoluţiei computeriale. În anul 1974, la comanda de stat de către Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul planificării, a fost elaborat, în republică, Proiectul directiv de creare a Reţelei Informatice Naţionale (RIN), ce a pus problema ceării Reţelei Informatice Naţionale. Au fost întreprinse mai multe încercări de a crea anumite componente, fragmente ale RIN, precum: Centrul Public de calcul din Chişinău (1975,1978,1985), Reţeaua de Calculatoare Publică Experimentală (1978,1979), Centrul de calcul al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Planificarea (CCIP) din Chişinău ş.a. În continuare, a fost organizată o filială a Institutului de Proiectări Tehnologice, o secţie de coordonare privitor la folosirea tehicii de calcul în economia naţională, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. S-a deschis şi o facultate de specialitate la Institutul Politehnic din Chişinău. Au fost create primele centre de calcul în cadrul Institutului de Matematică al AŞM, în cadrul Comitetelor de Stat pentru Statistica şi pentru Planificare. Au fost organizate catedre specializate în cadrul Institutului Politehnic şi Universităţii de Stat din Chişinău. Au fost create centre de calcul şi informatică la Ministerul Industriei Alimentare al RM, centrul de calcul la Ministerul de Finanţe, la Institutul de Planificare, la Ministerul Agriculturii, cît şi al Muncii, Protecţiei social şi familiei ş.a. A fost fondată Asociaţia Tehnică Ştiinţifică „Tehnologii Informaţionale şi Sisteme” pe baza fostului Centru de Calcul şi Informatică, iar mai tîrziu şi Biroul de Construcţie al „Soiuzpişceprom”-ului. În anul 1990, a fost creat Ministerul Informaticii, Informaţiei şi Telecomunicaţiei, iar în 1991, la Centrul Republican de Informatizare (CRI) de la AŞM şi în alte cîteva Instituţii, au fost puse în funcţiune cîte un nod al reţelei RELCOM. Începînd cu anul 1993, în Chişinău, au fost instalate cîteva staţii VSAD, prin intermediul cărora reţelele locale, calculatoarele unor Instituţii aparte sunt conectatela reţelele informatice informaţionale publice, sau private. În perioada 1992-1996 au foat create intens reţele informatice în sistemul financiar-bancar, departamentul vamal, Ministerul de Interne ş.a.
Dar aceste realizări s-au dovedit a fi modeste pentru republică. S-a menţionat o evidentă rămînere în urma a Republicii Moldova în acest domeniu ştiinţific şi tehnic, chiar şi faţă de ţările mediu dezvoltate din punct de vedere economic, cu atît mai mult, că , în anii ’80 – ’90 ai sec.XX-lea, după cum menţionau I. Costaş, P. Chiriev, T. Zacon, s-a distrus, practic, toată partea organizaţională a infrastructurii informaţionale vechi. Lipsea un spaţiu informaţional integrat la nivelul economiei naţionale, cît şi o reţea publică de transportare a datelor, care să cuprindă întreaga republică. În condiţiile trecerii la economia de piaţă, au dispărut şi marile instituţii unionale, precum : Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în domeniul Industriei Alimentare, Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în domeniul Gospodăriei Comunale ş.a. În continuare, prin proiectul Directiv al Informatizării Societăţii în RM, aprobat la 6.03.95, s-a pus problema coordonării tuturor componentelor informatizării societăţii, incluzînd complexul agroindustrial, industria şi comerţul, complexul energetic, transportul şi comunicaţiile, ocrotirea sănătăţii, învăţămîntul public şi ştiinţa, asistenţa juridică, protecţia mediului înconjurător, administraţia centrală şi administraţia publică locală, problema direcţionării strategiei naţionale privind dezvoltarea Infrastructurii Informaţionale Naţionale. În ceea ce priveşte înzestrarea informaţională a RM, menţionăm că, conform evidenţei statistice de al 1.01.93, numărul total al sistemelor în RM era de 2017, inclusiv la nivelul: de ministere – 19; de întreprinderi şi organizaţii – 43; pentru gestionarea informaţiei cu caracter general – 74; de proiectare – 17; de administrare a proceselor tehnologice – 13. Calculatoare existau – 6853, inclusiv : 62-universale, 329 - minicalculatoare şi 5958 – computere personale. Existau 47 reţele de calculatoare, 26 centre de calcul şi de baze de date.
Dar, şi în această etapă, informatizarea societăţii RM este considerată necorespunzătoare, atît cantitativ (dotarea cu calculatoare la un locuitor fiind de 100 ori mai mică, decît cea a ţărilor europene dezvoltate), cît şi calitativ (întîrzieri de 15 ani în realizarea unor aplicaţii informative reprezentative). S-au manifestat, de asemenea, întîrzieri de zeci de ani în implimentarea sistemelor informatice ale administrării publice. Celulare, în Moldova, la sfîrşitul anului 1995, existau doar 14 unităţi ( în anul 1994 nu a existat nici o unitate). Pentru ameliorarea situaţiei se cerea o dezvoltare intensivă, orientată şi încontinuu, susţinută de către stat a dezvoltării reţelelor informatice cu acces la ciberspaţiul global. Anul 1995 poate fi numit anul de lansare a Internetului în masă în Moldova, de trecere a ţării la etapa societăţii postmoderne. În perioada 1996-2000, în Moldova, numărul reţelelor Internet a sporit de la 6 la 223. Şi, în anul 2000, pentru înzestrarea informaţională, cumpărarea computerelor şi a asigurărilor de program, au fost cheltuite din bugetul statului 211 mln lei, iar în 2002 această cifră a depăşit 334,5 mln lei. Numărul computerilor achiziţionate a crescut din anul 2000, aproape de 2 ori şi a constituit 41,100 bucăţi. Numărul utilizatorilor Internetului a ajuns la 13280 de oameni. Despre nivelul de dezvoltare al Internetului, acum, ne vorbeşte şi faptul că timpul dedicat navigării e de 30-40 ore pe lună, numărul de utilizatori – 12 mii, ceea ce este destul de mic. A avut loc şi internetizarea şcolilor, la un computer revenind 67 de elevi. Actualmente, Internetul în RM, a devenit şi întreprindere comercială. S-a optat pentru elaborarea, în ţară, a unei baze legislative severe pentru dezvoltarea societăţii postmoderne.
Conducerea RM acordă o atenţie deosebită dezvoltării informatizării societăţii. Astfel, în cuvîntarea de salut a Preşedintelui RM, V. Voronin, către naţiune, cu ocazia aniversării a 10-a de la proclamarea independenţei RM, s-a menţionat: „ Noi, pur şi simplu, suntem datori să ne transformăm, dintr-o ţară agrară şi săracă, într-o ţară a celor mai performante tehnologii scientofage, utilizînd adecvat potenţialul intelectual autohton, într-o ţară în care le este comod să trăiască oamenilor dotaţi, cu spirit de creaţie şi iniţiativă”. Astăzi, e posibilă şi încadrarea Moldovei în Uniunea Europeană. RM, de asemenea, are şanse reale de a obţine susţinerea ONU în procesul dezvoltării în ţară a societăţii postmoderne.
De asemenea, menţionăm că, în această perioadă, pe piaţa Moldovei, vin cu succes companiile străine ce investesc mijloace financiare în domeniul telecomunicaţiilor . De exemplu, în anul 1995, Fundaţia Soros a lansat un program de conexiune la Internet a instituţiilor de învăţămînt. În aprilie 1996, conform unui proiect finanţat de Fundaţia Soros, a fost lansată reţeaua privată universitară Moldnet, care interconectează reţelele locale ale AŞM, a Universităţii de Stat, a Universitaţii Tehnice, a Academiei de Studii Economice. Astfel, pentru patru instituţii universitare şi de cercetare din Moldova, a fost realizată conectarea directă la Internet. Apoi, compania Mega-Dat a investit în dezvoltarea reţelei „Moldova-on-line” 7-10 mln dolari americani. A fost dat în exploatare centrul tehnic „Moldova-on-line” oferindu-se servicii primilor abonaţi. Aceasta a permis integrarea abonaţilor reţelei Internet „Moldova-on-line” într-un spaţiu informaţional unic. A fost luata decizia ca, în următorii 4 ani , să se încheie lucrările în vederea creării unei reţele naţionale şi înfiiţarea a 43 de puncte locale de acces, precum şi peste 48 de centre „Moldova-on-line” (inclusiv 5 în capitala ), cît şi folosirea în construirea acestei reţelei a canalelor de comunicaţie prin satelit . Compania „Mega-Dat”, în cadrul Internet- proiectului „5 stele”, acordă atenţie instruirii, cît şi propagării noului mod de viaţă în „Noua economie”. Se efectuează instruirea necesară în domeniul calculatoarelor, al creşterii culturii informaţionale a populaţiei din RM în vederea dezvoltării economiei ţării, în planul dezvoltării capitalului uman. Din anul 1999, în Moldova, activează şi compania „Voxtel”, ce contribuie activ la integrarea Moldovei în spaţiul informaţional internaţional, la dezvoltarea economiei republicii. Angajamentul informaţional al companiei „Voxtel” este de 70 mln dolari americai. Proiectul unei reţele GSM în Moldova este unul din cele mai importante proiecte investiţionale. Acum GSM, permite abonaţilor din peste 168 de ţări să comunice între ei. Numărul abonaţilor „Voxtel” din Moldova este de 70 mln oameni.
A doua companie de telefonie mobilă este „ Moldcell”, care a efectuat pînă acum investiţii de peste 20 mln dolari americani, avînd peste 65 de noi abonaţi, reuşind să-şi demonstreze, pe piaţa RM, capacităţile de a oferi servicii inovaţionale, capabile să răspundă oricăror solicitări. Sistemul existent de telecomunicaţii permite accesul şi viteza necesară pentru funcţionarea eficientă a sistemelor informaţionale globale. Care sunt planurile de viitor în acest domeniu?
În strategia de dezvoltare a RM, pînă în anul 2005 au fost prevăzute implementarea noilor mijloace informaţionale, ce fac posibil accesul liber şi operativ al instituţiilor de stat şi al agenţilor economici şi a populaţiei la informaţii absolut veridice ca în următorii 5 -10 ani, RM să atingă un nivel de informatizare, caracteristic ţărilor cu nivel mediu şi înalt de dezvoltare. În perioda apropiată RM trebuie să soluţioneze sarcina edificării economiei electronice, ceea ce va duce la dublarea veniturilor în buget şi crearea a aproximativ 300 de mii de locuri de muncă de înaltă calificare. În viitor, aceste măsuri vor contribui la coordonarea tuturor componentelor informatizării societăţii in RM, la dezvoltarea mai rapidă a ţării la treaptă societăţii postmoderne.
Astfel, prin trecerea, în RM, de la revoluţia computerială la revoluţia informaţională s-au creat premise pentru apariţia societăţii postmoderne, iar prin dezvoltarea acestor tehnologii informaţionale şi comunicative ale Internetului, se dezvoltă şi societatea postmodernă.
Analizînd apariţia şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi comunivative ale Internetului, vom insista asupra problemelor filosofice ale Internetului, abordîndu-l ca sistem principal deschis.