Definirea eticii si a deontologiei
Etica este o ramură a filosofiei şi studiază principiile şi acţiunile de natură morală. Potrivit lui Richard T. DeGeorge morala sau moralitatea analizează activităţile şi practicile umane din perspectiva binelui sau a răului. De asemenea, morala urmăreşte valorile reflectate de aceste activităţi sau practici, precum şi regulile prin care sunt promovate într-un context dat. Moralitatea unei societăţi, a unui sistem politic sau a unei organizaţii publice este reprezentată de ceea ce este considerat pozitiv sau negativ în cadrul grupului respectiv. Ea reflectă valorile pe care membri grupului le consideră importante şi este exprimată prin legi, reguli, politici sau proceduri, dar în egală măsură prin norme informale (Richard T. DeGeorge, în Denhardt, 1999, p.116).
Tot DeGeorge ne oferă o definiţie a eticii, spunând că aceasta este o încercare sistematică şi raţională de interpretare a experienţei noastre morale individuale sau sociale în aşa fel încât să determinăm regulile care trebuie ne conducă. Etica este legată de procesul prin care clarificăm ce este bine şi ce este rău şi prin care ne impunem să acţionăm în concordanţă cu ceea ce este bine; etica este procesul de identificare a standardelor morale (idem).
Deşi definim etica prin referire la morală sau la normele morale, avem deseori tendinţa de a considera cei doi termeni ca fiind interschimbabili. Este important totuşi să precizăm că etica se referă la un proces activ de identificare a comportamentului uman adecvat din punct de vedere moral (ibid.).
Dificultatea studierii acestui domeniu, dar şi a aplicării în practică a normelor sale provine din faptul că foarte rar faptele noastre pot fi judecate după o logică maniheistă, cu alte cuvinte rareori avem de a face cu alb sau cu negru. Aprecierea acţiunilor umane trebuie să ţină de foarte multe ori seama de contextul în care se produc. Crima, de exemplu, este de condamnat în majoritatea situaţiilor. Totuşi în cazurile de apărare legitimă aceasta poate fi considerată justificată. Vom detalia aceste aspecte în capitolul referitor la etica abordată din perspectiva consecinţelor.
Deontologia este un set de reguli etice care se referă la o profesie anume. Cuvântul provine din limba greacă (deon – ceea ce trebuie făcut) şi descrie normele obligatorii pentru practicarea unei profesii.
De ce este important studiul eticii pentru administraţia publică?
Teoriile organizaţionale clasice au înclinat să ofere un rol redus caracteristicilor personale deţinute de către indivizii care populează instituţiile publice. Presupunerea generală era că “un sistem bun va ajunge prin a influenţa pe cei care activează în cadrul său, producând prin urmare oameni de calitate”. Ultimele decade ale secolului XX şi primii ani ai mileniului III ne-au oferit suficiente exemple de eşecuri importante ale organizaţiilor publice şi private, datorate unui comportament defectuos din punct de vedere etic al liderilor acestora. Aceste eşecuri au evidenţiat importanţa componentei morale în managementul unei instituţii. Comportamentul corupt poate să deturneze organizaţia de la scopurile pentru care activează, poate produce risipă de resurse, lipsă de încredere în rândul partenerilor şi a clienţilor. Rezultatul este o atenţie din ce în ce mai mare acordată în studiul şi practica administraţiei publice problemelor legate de etica administrativă.