- Conflictul de interese
Conflictul de interese este definit ca fiind situaţia în care o persoană care deţine o funcţie publică obţine sau poate obţine foloase personale.
Studiu de caz: Personajul X este angajat al Consiliului Local Y; din această poziţie el află detalii în legătură cu proiectul de construire a şoselei de centură care urmează să ocolească oraşul; el cumpără teren în zonele prin care va trece această şosea; datorită faptului că detaliile despre proiect nu sunt încă publice el va reuşi să cumpere la un preţ scăzut, urmând să vândă apoi terenul la un preţ mult mai mare către Consiliul Local, obţinând un profit considerabil[1].
Care sunt problemele etice ridicate de cazul de mai sus? Cum pot fi evitate astfel de cazuri? Pentru foarte multă lume un astfel de comportament poate părea natural. Viaţa fiecăruia dintre noi nu înseamnă decât folosirea informaţiilor care ajung la noi din diferite surse. A interzice acest lucru poate fi interpretat ca o încălcare a drepturilor pe care fiecare dintre noi le avem. Persoana X din cazul de mai sus poate afirma: dacă nu cumpăr eu terenul o va face altcineva; este corect ca eu să fiu exclus din acest joc pentru că am o funcţie publică? nu este aceasta o formă de discriminare? În altă ordine de idei mulţi pot să considere că o astfel de acţiune nu a prejudiciat pe nimeni sau că nu constituie un act de corupţie. Un alt aspect important priveşte identificarea unor astfel de cazuri. Ştiind că riscă să fie acuzat de lipsă de corectitudine, funcţionarul poate să nu facă el tranzacţia, ci să “vândă” informaţia unei alte persoane, urmând să primească o parte din profitul obţinut (comision).
O primă afirmaţie se impune: un astfel de comportament este de natură să prejudicieze interesul public; terenul în cauză va fi cumpărat din bani publici, cu alte cuvinte din banii contribuabililor; cheltuirea unei sume mai mari pentru acest proiect va avea drept consecinţă fie creşterea taxelor pentru a acoperi diferenţa de sumă, fie transferul de bani de la alte proiecte; prin urmare noi toţi vom fi afectaţi. Pe de altă parte, în competiţia de zi cu zi care există între membri unei comunităţi, un astfel de individ este favorizat. Mai mult chiar, ocupă o funcţie oficială, prin urmare este plătit din bani publici.
Cum poate fi combătut un astfel de comportament?
Un prim răspuns este transparenţa procesului decizional. Dacă toate etapele alcătuirii unui asfel de proiect sunt făcute publice avantajul “celui din interior” dispare. Sigur, se poate afirma că în această situaţie cel care deţine terenul, aflând de proiect, va ridica preţul, rezultatul pentru bugetul Consiliului Local fiind acelaşi: mai mulţi bani cheltuiţi. În acest caz există posibilitatea construirii unor proiecte alternative. Legile privind exproprierea pentru interesul public pot, de asemenea, să conţină prevederi care să nu permită specularea unor astfel de situaţii. O altă soluţie folosită este motivarea suplimentară a funcţionarilor care intră în posesia unor asfel de informaţii (sporul de confidenţialitate).
- Cadourile sau “foloasele necuvenite”.
Intr-o societate cum este cea românească a merge cu un buchet de flori sau alte “atenţii” la un funcţionar care trebuie să-ţi asigure un anumit serviciu pare lucrul cel mai firesc din lume. Mulţi din compatrioţii noştri consideră chiar un altfel de comportament inacceptabil: “nu pot să mă duc cu mâna goală”. De multe ori o astfel de practică nu are consecinţe, este inofensivă. Oferim cadouri pentru servicii care oricum ne vor fi prestate. Eventual obţinem o mai mare promtitudine. Ne reamintim însă, că Weber insista în teoria sa despre modelul birocratic ideal asupra necesităţii ca singura sursă de venituri a birocratului să fie salariul, creându-se în acest fel o dependenţă a acestuia faţă de locul său de muncă. Cu alte cuvinte scopul este asigurarea unei loialităţi a angajatului faţă de instituţia în care lucrează şi faţă de scopurile pentru care funcţionează instituţia. Schimbarea priorităţilor în cadrul activităţii (servirea unei persoane “peste rând”) poate afecta eficienţa instituţiei, imaginea ei în exterior, etc. În altă ordine de idei, primirea de cadouri poate să creeze obligaţii pentru viitor, obligaţii care să conducă la acte de corupţie mai grave.
- Abuzul în funcţie
Vom prezenta din nou un exemplu din categoria celor “inofensive” pentru a ilustra acest fenomen. Persoana X este angajată recent într-o instituţie publică. Activitatea sa presupune deplasări frecvente. În urma acestor deplasări trebuie să deconteze cheltuielile.
După un timp constată că, pentru aceeaşi deplasare suma decontată de el este mai mică decât a unor colegi. Cu alte cuvinte el cheltuie mai puţini bani pentru aceeaşi activitate. Explicaţia este simplă: cei cu mai mare experienţă ştiu să “umfle nota de plată’. Ulterior, cineva vine şi îi atrage atenţia că în acest fel ceilalţi sunt puşi într-o situaţie delicată şi există riscul de a atrage atenţia şefilor ierarhici. X are de ales: se va integra în colectiv, procedând şi el la fel sau se va expune riscului de a fi izolat de colectiv, de a fi considerat indezirabil, etc[2].
Cazul prezentat mai sus este plin de învăţăminte. Pe de o parte este ilustrativ pentru felul în care cultura organizaţională sau comportamentul general din cadrul unei colectivităţi poate să se impună asupra comportamentului individului. Cu alte cuvinte, o organizaţie care cuprinde sau tolerează membri corupţi va tinde să-I corupă şi pe noii veniţi.
În altă ordine de idei, deşi cel mai adesea sumele implicate sunt mici ele reprezintă o cheltuială suplimentară pentru bugetele publice. De asemenea, astfel de practici pot constitui baza de pornire pentru acte mai grave (“cine fură azi un ou…”).
4. Mita
Din păcate acest fenomen ne este foarte familiar. În acest caz este pusă în discuţie însăşi autoritatea statului. Prin intermediul mitei efectul legilor este modificat, regulile fiind stabilite nu de către instituţiile abilitate, ci de către părţile implicate în procesul de dare şi luare a mitei. Generalizarea fenomenului poate avea efecte dramatice punând în discuţie uneori chiar existenţa regimului. Exemplul alegerilor parlamentare din 2000 este elocvent: foarte mulţi din concetăţenii noştri au votat cu un partid care se pronunţă deschis pentru înlocuirea sistemului democratic în speranţa că vor scăpa de corupţie.
[1] Acest studiu de caz este rezumatul unui studiu de caz publicat în Combating Corruption, Encouraging Ethics, pp. 105-106.
[2] Idem.