- Asigurarea transparenţei procesului decizional
Transparenţa proceselor care se desfăşoară în administraţia publică, în principal a celor prin care se iau decizii este crucială pentru păstrarea fenomenului corupţiei în limite acceptabile. Toate ţările democratice au adoptat o legislaţie specifică a cărei scop este asigurarea accesului la informaţii a publicului. Totuşi realizarea unei bune transparenţe ridică unele probleme. În primul rând implică unele costuri suplimentare, atât materiale, dar şi, ceea ce este mai important legate de timpul suplimentar pe care îl presupun.
În al doilea rând, având în vedere faptul că documentele emise de instituţiile publice conţine de cele mai multe ori detalii tehnice, apar probleme de comunicare, de înţelegere a lor de către cetăţeanul de rând. Astfel este necesar un efort suplimentar din partea instituţiei publice pentru a face materialele accesibile, ori pentru a reveni cu explicaţii atunci când lucrurile nu sunt bine înţelese. De multe ori însă instituţiile publice nu au resurse suficiente pentru a face acest lucru. Alteori complexitatea tehnică a documentului este folosită pentru a ascunde detaliile care nu se doreşte să fie făcute publice.
- Ierarhizarea responsabilităţilor şi instanţelor de control
Prin acest procedeu se urmăreşte clarificarea responsabilităţilor care sunt deţinute într-o instituţie publică. De asemenea, o astfel de ierarhizare permite creerea unor agenţii specializate de control, cu o dotare logistică foarte bună şi cu un nivel adecvat de salarizare. De regulă, aceste agenţii au în competenţă doar cazurile grave, ceea ce le asigură o mai mare eficienţă.
- Coduri etice profesionale
O modalitate care s-a dovedit extrem de eficientă în combaterea corupţiei este crearea de către asociaţiile profesionale a celor care activează în administraţie a unor coduri de conduită. Uneori aceste coduri sunt chiar mai severe decât legislaţia elaborată de stat în domeniu. Rolul lor este să asigure un anumit nivel de profesionalism şi de corectitudine în cadrul profesiei.
4. “Fluieratul în biserică”
O practică căreia I se dă o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul organizaţiilor publice şi nu numai este sesizarea aspectelor negative din cadrul lor chiar de către unii angajaţi, denumită în limbaj popular “fluierat în biserică”. În general angajaţii unei instituţii publice nu apelează prea des la acest procedeu. Pe de o parte nu există reţinerea de a-ţi “turna” colegul. Pe de altă parte însă, cel mai adesea cel care “fluieră în biserică” ajunge să fie pedepsit chiar mai aspru decât cei în legătură cu care a făcut sesizarea. Pedeapsa poate să îmbrace forma unei sancţiuni, dar cel mai adesea se produce pe căi informale (izolarea reclamantului, creerea unei atmosfere neplăcute în jurul său etc.
Fiind o sursă importantă de informaţii privitoare la fenomenele de corupţie, multe state occidentale sau chiar autorităţi locale sau instituţii publice au luat măsuri pentru stimularea acestei practici. Metode arhi-cunoscute cum ar fi cutia de sugestii şi sesizări sau mai moderne cum ar fi internetul sunt folosite pe scară largă. În unele state există chiar legi speciale pentru protejarea celor care sesizează astfel de aspecte negative.