Ce sunt reprezentarile sociale?
Orice actiune sociala, gest public sau persoana pune in functiune diferite mecanisme valorizatoare, suscita opinii si atitudini, stimuleaza nevoia de actiune, solicita actualizarea sau inventarea unor modele de evaluare. Oamenii isi formeaza o imagine despre orice fapt sau eveniment intalnit, interpreteaza, elaboreaza teorii.
Descifram contextul cu ajutorul unui "aparat" valorizator pe care-l perfectionam cu fiecare noua experienta sociala. Posedam, fiecare, o "grila de lectura" cu ajutorul careia "citim" oamenii, evenimentele, lumea care ne inconjoara. Informatia care ne vine din realitate este prelucrata si reactionam nu la stimulii obiectivi, ci in functie de imaginea noastra despre realitate. Aceasta maniera de a gandi realitatea, aceasta forma de constiinta sociala a primit numele de reprezentare sociala.
Reprezentarile sociale sunt sisteme de valori si notiuni, o forma de gandire sociala, o elaborare perceptiva si mentala, o modalitate practica de a cunoaste lumea. Ele au deci o componenta cognitiva. Dar au si o componenta sociala pentru ca sunt alimentate de mediul ambiant, de contextul social si ideologic, pentru ca sunt o forma de raportare la lume, modalitati de insertie sociala. In fine, ne apar ca instrumente de organizare a perceptiilor si de interpretare, ca aparat evaluator, ca mod de a comunica cu altii. Se prezinta ca idee, conceptie, schema mentala, mod de abordare, dar si ca ghid de actiune (stil de conduita, model actional). Ele sunt, in acelasi timp, prin prelucrari mentale, elaborari cognitive si afective (produs al personalitatii individului), dar si credinte, opinii, idei produse de context (elaborari ale mediului social).
Orice reprezentare se sprijina deci pe doi piloni: cel individual (inteligenta, afectivitate, motivatie, competitie) si cel social (contextul social-ideologic, imaginarul social, discurs politic etc.)
Interesul psihologiei sociale pentru studiul reprezentarilor este relativ recent. Debutul, consemneaza majoritatea autorilor, a fost fixat in 1961, odata cu publicarea celebrei teze de doctorat a lui Serge Moscovici, La psychanalyse, son image et son public. El a reactualizat conceptul de "reprezentare colectiva" propus de E. Durkheim, conferindu-i o noua forta si o noua identitate. Reprezentarea devine acum sociala. El a atras atentia, totodata, asupra posibilitatii recitirii miturilor, a gandirii magico-religi-oase, a structurilor imaginarului din perspectiva psihosociologica. Un alt curent din care isi extrage substanta teoria lui Moscovici asupra reprezentarilor sociale este "interactionismul simbolic", reprezentat de G.H. Mead, care atrage atentia asupra aspectelor "implicite" ale comportamentului si pune accentul pe procesele simbolice si pe rolul limbajului in definirea realitatii sociale. Individul este plasat in situatii sociale construite de activitate, de lumea obiectelor si de modele interactionale (Herzlich, 1972). Productiile simbolice regleaza comportamentul social, inventeaza norme, creeaza ideologii, coduri de lectura si strategii comportamentale.
Reprezentarile sociale (RS) se alimenteaza din credinte religioase, practici cul-turale, ritualuri, din imaginarul cotidian, dar depasesc aceasta "istorie poroasa" (Ferréol, 1994) prin nazuinta de a sistematiza, organiza si reface toate aceste informa-tii lacunare. Ele au in compozitie unele "zone obscure" ale vietii cotidiene, se sprijina pe "marturii" ale subiectului, pe consideratiile si interpretarile acestuia, dar apeleaza si la norme, reguli, stiluri impartasite de o populatie, valori ce regleaza relatiile interpersonale.
RS se interfereaza in parte cu opiniile si atitudinile, dar nu sunt atat de directionate ca acestea. Spre deosebire de opinii, care construiesc un raspuns manifest, verbalizat, observabil si susceptibil de masurare, si de atitudini, care stabilesc o relatie intre stimuli si raspunsuri, raspunsul fiind cuantificabil prin timpul de reactie, RS bascu-leaza intre perceptie si social, mediaza intre cognitiv si afectiv, ezita intre exactitudine si aproximatie, cocheteaza cu stiintificul, dar si cu imaginarul. Ele recon-struiesc realul, "atingand" simultan stimulul si raspunsul, accentuand aici in aceeasi masura in care modeleaza acolo. Desi constructii cognitive, reprezentarile sociale sunt prizoni-erele socialului. Doise (1990) exprima complet satisfacator complexitatea raporturilor cu socialul: ele joaca un rol important in mentinerea raporturilor sociale, sunt faso-nate de aceste raporturi si vehiculeaza, uneori direct, dar cel mai adesea indirect, o cunoastere (competenta) sociala.
Semnificatia reprezentarilor sociale este alimentata de context, in primul rand prin natura conditiilor care produc discursul si care inlesnesc formularea de idei, des-coperirea unor teorii. Discursul este totdeauna situat in timp si spatiu, presupune raporturi concrete, interactiuni (Mugny, Carugati). In al doilea rand, este alimentata de campul ideologic, de locul ocupat de individ sau grup in sistemul social. Cu alte cuvinte, mediul cultural-ideologic, stilul de gandire al colectivitatii il "ancoreaza" pe individ, il "modeleaza" si apoi il trimite in lume. Intr-un anume sens, individul, prin biografia sa, este "prizonierul" mediului sau cultural.
Caracteristici și roluri
În definirea RS se apeleaza la formule de tipul: "sistem de valori, notiuni, practici, relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social instrument de orien-tare a perceptiei situatiei" (Moscovici); "o forma de cunoastere specifica, o stiinta a sensului comun o forma de gandire sociala" (Jodelet); "o forma particu-lara de gandire simbolica" (Palmonari, Doise); "ghid de actiune, orientand relatiile sociale" (Abric); "principii generatoare de luari de pozitie" (Doise) etc. Ele ne apar ca un aparat evaluativ, o grila de lectura a realitatii, o situare in lumea valorilor si o inter-pretare proprie data acestei lumi.
În prelungirea demersului de definire a RS se pot identifica doua criterii pentru a le caracteriza: organizarea si continutul (Fischer, 1987).
La nivelul structurarii, RS ne apare ca:
- un proces de transformare a unei realitati sociale intr-un obiect mental, proces presu-punand selectie in functie de pozitia ocupata de individ, de statutul sau social;
- un proces relational pentru ca elaborarea mentala este dependenta de situatia per-soa-nei, grupului, institutiei, categoriei sociale in raport cu alta persoana, grupa, categorie sociala. RS joaca acum rol de mediator al comunicarii sociale, este un instrument de schimb;
- ele faciliteaza si procesul de remodelare a realitatii, producand informatii sem-nificative pentru beneficiari, recreand realitatea, facilitand interiorizarea mo-delelor culturale si ideologice;
- transformarea operata prin reprezentari se traduce printr-un efort de natura-lizare a realitatii sociale, ne apare ca un inventar al unui ansamblu de evidente, ca o prezentare revizuita si corijata ce ia forma unui model de functionare mentala.
La nivelul continutului, RS se prezinta astfel:
- sub raport cognitiv, ca un ansamblu de informatii relative la un obiect social, in-for-matii mai mult sau mai putin variate, mai mult sau mai putin stereotipe sau bogate;
- continutul RS este marcat de caracterul sau semnificativ, de importanta ce se acorda imaginii;
- in fine, are un caracter simbolic, direct legat de cel precedent.
Reprezentarea, din acest punct de vedere, nu se raporteaza la o perceptie imediata, la un segment de realitate, ci la o structura imaginara, construita in timp, simbolizand modul de exprimare a realitatii, propriu unui individ sau unui grup.
Apelul la simboluri, coduri, norme interne va avea drept rezultat castigarea unei competente sociale. Acest simt al socialului dobandeste, prin exercitiu, o anumita cantitate de autonomie. Actorul social isi formeaza o grila proprie de lectura a reali-tatii; dar se supune, in acelasi timp, unor constrangeri, unor "definitii" comune tuturor membrilor comunitatii careia ii apartine. Din aceste doua caracteristici ale RS, Moscovici extrage doua roluri pe care acestea le indeplinesc:
- . in primul rand, ele conventionalizeaza obiectele, persoanele si evenimentele cu care ne aflam in contact. Le confera o forma precisa, le localizeaza intr-o cate-gorie data si le impune, gradual, drept model un anumit tip, distinct si impartasit de un grup de persoane. Toate elementele noi adera la modul de fuzionare cu acesta. Orice noua experienta se articuleaza vechilor conventii, se conecteaza semnificatiilor prede-terminate. "Nici o minte, scrie Moscovici, nu e libera de efectele unei conditionari preliminare, impuse de reprezentari, limbaj si cul-tu-ra". Orice noi RS se conexeaza unor contexte, unor constructii pe care individul le primeste prin educatie.
. in al doilea rand, reprezentarile sunt prescriptive, adica "ni se impun cu o forta irezistibila". Intra aici, deopotriva, "structura prezenta", dar si traditia care "de-cre-teaza ce ar trebui sa gandim". Reprezentarile sunt transmise, "inoculate", sunt produsul unei intregi serii de elaborari, prelucrari si schimbari la care au participat generatii succesive. Memoria colectiva stocheaza si activeaza, clasi-fica imagini si stereotipuri, infiltrandu-le fiecarui nou venit. Dupa cum, reiau recent problema Moscovici si Vignaux, RS se inscriu in "cadrele unei gandiri preexistente", sunt tributare sistemelor de credinte ancorate in valori, traditii, imagini ale lumii si existentei. Ele sunt obiectul unei actiuni perma-nente a socialului, prin discurs si in discurs, ele incor-po-reaza toate fenomenele noi intr-un model explicativ familiar. Ca proces de schimb si de formare a ideilor, ele raspund unei duble exigente a indivizilor si a colecti-vitatilor: pe de o parte, construiesc sisteme de gandire si de cunoastere, pe de alta parte, adopta viziuni consensuale de actiune, ce le permit sa mentina liantul social, continuitatea discursului. Reprezentarile joaca, deci, intot-dea-una un triplu rol: de luminare (dau sens realitatii), de integrare (incorporeaza notiuni si fapte noi in cadre familiare) si de impartasire (asigurand sensuri comune in care se recunoaste o colectivitate). Ele sunt deci vectori centrali ai opiniilor, judecatilor si credintelor, vizand asigurarea pertinentei si regularitatii conduitelor colective.