Controlul este una din componentele activităţii de administrare sau conducere şi este nelipsit, ca atare, în sistemele administrative din toate timpurile. Exercitarea controlului se integrează în activitatea de administraţie şi semnifică mijlocul prin care se analizează modul cum organele administrative îşi îndeplinesc sarcinile. Într-una dintre accepţiunile sale controlul constă în “observarea, constatarea sau stabilirea situaţiei de fapt, confruntarea acesteia cu obiectivele propuse, combaterea unor fenomene nefavorabile şi sesizarea organelor competente”.
În esenţa sa, controlul vizează îmbunătăţirea rezultatelor dintr-unanumit sector, înlăturarea unor erori sau prevenirea lor. Pentru aceasta, el arenevoie de criterii şi de etaloane de măsură, spre a putea compara realitatea cuceea ce ar trebui să fie.
Din punct de vedere a naturii organului de control (criteriul organic),
în administraţia publică se disting două forme de control: control de stat şi
control obştesc.
Controlul de stat se efectuează de către organele legiuitoare, administrative şi judecătoreşti.
Controlul obstesc este realizat, atat de organele si organizatiile obstesti, precum si de cetateni. Controlul obstesc fata de institutiile adminis-tratiei, are caracter democratic si eficient. Astfel, prin semnalarea prompta a deficientelor din institutiile administrative, el contribuie la intarirea legalitatii si imbunatatirea generala a activitatii administratiei. Controlul obstesc asupra activitatii aparatului administrativ face ca functionarii sa pastreze legaturi stranse cu societatea si cu cetatenii pe care ii servesc.