„Serviciile publice, în sens larg, sunt ansambluri de persoane şi lucruri create în vederea satisfacerii unei nevoi publice de către o colectivitate ‚publică’, supuse autorităţii şi controlu-lui acesteia”.[1]
Serviciile publice sunt definite ca activităţi utile, desti-nate satisfacerii unor nevoi sociale.
Prin urmare serviciul public este o activitate prestatoare în beneficiul unui consumator sau utilizator în acest sens vor-bind despre: servicii de sănătate, servicii de educaţie, servicii de furnizare a electricităţii, gazelor, apei etc.
Tot ca serviciu public este definit în sens de organi-zaţie, organism social precum: administraţie, institut, spital, şcoală, societăţi, secretariat etc.
În conformitate cu standardul internaţional SR ISO 9004 -2: 1994 („Managementul calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Partea a 2-a: Ghid pentru servicii”) serviciul reprezin-tă „rezultatul unor activităţi efectuate de un furnizor de servicii – ,prestator’ – în scopul satisfacerii unor necesităţi ale clientu-lui, atât la interfaţa client-furnizor cât şi prin activităţi interne ale furnizorului. Conform aceluiaşi standard terminologic in-ternaţional este necesar să se facă o distincţie între „serviciu” (având definiţia de mai sus) şi „prestarea serviciului” (definită ca reprezentând acele activităţi ale furnizorului de servicii care sunt necesare pentru realizarea serviciului).[2] Deci există o ofertă de servicii publice însă producţia serviciului public are loc numai cu participarea clientului.
O definiţie mai completă considerăm a fi aceea a lui Mircea Preda: „Serviciul public este o structură organizatorică, cu sau fără personalitate juridică, înfiinţată în condiţiile legii de către Stat, comună, oraş sau judeţ ori de către particulari, înzestrată cu mijloace materiale şi băneşti corespunzătoare, ca-re desfăşoară o activitate sau un complex de activităţi omogene stabilite prin actul de înfiinţare, în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent a unor interese generale ale unei colec-tivităţi”.[3]
[1] Ion Alexandru – „Structuri, mecanisme şi instituţii administrative”, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1996, p. 114
[2] Cătuneanu V., Drăgulănescu N., Drăgulănescu M. – „Calitatea serviciilor”, Ed. Fundaţia română pentru promovarea calităţii, Bucureşti, 2002, p. 14
[3] Preda Mircea – „Autorităţile administraţiei publice – Sistemul constituţional român”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 616