Pentru ca serviciile publice să fie prestate în condiţii de eficienţă, este necesar ca administraţia publică să aplice anumite reguli, între care amintim: regula continuităţii; regula adaptării sau flexibilităţii; regula cuantificării.
Regula continuităţii este impusă de faptul că, prin natura interesului public asigurat, multe servicii publice nu pot fi întrerupte fără riscul dereglării sau periclitării vieţii publice. Aceste servicii vitale pentru orice comunitate trebuie să fie asigurate în mod continuu şi uneori în mod permanent ( de exemplu, spitalele şi serviciile de pază contra incendiilor trebuie să funcţioneze non stop, în timp ce serviciul stării civile este continuu, fără a fi însă permanent ). Continuitatea este esenţa serviciului public, ea determinând responsabilitatea administraţiei faţă de modul în care este respectată. De aceea, administraţia are obligaţia de a prevedea mijloacele şi modalităţile de intervenţie, de a face stocuri de materii prime şi combustibili, de a pregăti forme alternative de satisfacere a nevoilor cetăţenilor în cazuri excepţionale etc.
Regula adaptării (flexibilităţii) la nevoia socială este determinată de faptul că nevoile sociale sunt în continuă diversificare şi modificare cantitativă si calitativă, iar serviciul trebuie să răspundă prompt şi eficient la evoluţia nevoilor colective şi exigenţele interesului general. Adaptarea serviciului public la nevoia socială se realizează prin “Statutul de organizare şi funcţionare” a prestatorului de servicii: regie autonomă, societate comercială, instituţie publică etc. Este de reţinut faptul că statutul oricărui serviciu public este definit de o autoritate a administraţiei publice şi că dezvoltarea, restrângerea, transferul sau încetarea acestuia se hotărăşte de către administraţie. Ca atare, serviciile publice create de administraţie rămân sub autoritatea acesteia, indiferent de modul de organizare şi funcţionare a lor.
În cazul persoanelor juridice care au în obiectul lor de activitate prestări de servicii, dar nu se află sub autoritatea administraţiei publice, indiferent de forma în care se prestează serviciul public (locaţie, închiriere, concesiune), administraţia trebuie să prevadă condiţii contractuale obligatorii pentru prestator şi posibilitatea adaptabilităţii serviciului la cererea socială. În cazul acestor contracte administrative, ne găsim în situaţia specială regulilor de drept public întrucât administraţia răspunde la comanda socială, indiferent cui a delegat gestiunea serviciului public. Clauzele obligatorii în sarcina prestatorilor de servicii nu încalcă principiul libertăţii de voinţă a părţilor contractante, ci exprimă, în termenii dreptului public, atributul administraţiei ca reprezentantă a cetăţenilor, calitatea de autoritate publică.
Regula cuantificării rezultatelor serviciului public este determinată de cel puţin două motivaţii concrete:
- a) necesitatea aprecierii corecte a modului în care serviciul public satisface cerinţele sociale ale cetăţenilor şi, implicit, evaluarea rapidă a activităţii serviciului;
- b) necesitatea asigurării transparenţei faţă de cetăţeni, aceştia vor putea, graţie cuantificării, să controleze modul în care se desfăşoară activitatea serviciilor publice, asigurându-se în acest fel principiul echităţii acestora.