Impactul schimbărilor politice asupra administraţiei multor ţări este considerabil. În democraţiile occidentale, unde există o stabilitate politică şi unde resursele sunt repartizate mai echitabil decât în cele mai multe dintre celelalte ţări în curs de dezvoltare, în funcţie de modul de dezvoltare, sistemul administrativ funcţionează.
Tranziţia politică, a determinat ca un număr de ţări, inclusiv România, să treacă de la o societate de tip autoritar, de dinaintea anului 1989, la un stat modern şi democratic în curs de dezvoltare. Aceasta are efecte considerabile asupra administraţiei şi în mod particular asupra capacităţii acesteia de agestiona şi furniza servicii publice în cantitate şi de o calitate corespunzătoare, fapt ce determină schimbări majore în sistemul administrativ
O orientare importantă a factorilor de decizie este către o administraţie reprezentativă, coerentă, transparentă, eficace, competentă, responsabilă şi pentru gradul de satisfacere a nevoilor.
Prin urmare, Guvernul are misiunea de a crea o administraţie orientată către cetăţean în care valori cum ar fi echitatea şi calitatea îşi găsesc o reprezentare reală în sistem. Principalele obiective sunt:
- crearea unei administraţii reprezentative (reflectând principalele caracteristici ale demografiei), competente şi eficienţe;
- transformarea atitudinilor şi comportamentelor funcţionarilor publici în funcţie de valorile etice democratice;
- angajarea funcţionarilor în serviciul public şi satisfacerea interesului public general ;
- crearea unui serviciu public integrat;
- motivarea resurselor umane şi perfecţionarea pregătirii lor, condiţii indispensabile ale eficacităţii reformelor şi dezvoltării capacităţii administrative a instituţiilor publice;
- evoluţia către responsabilitate şi transparenţă în gestiunea serviciului public;
- îmbunătăţirea eficacităţii, competenţei şi calităţii prestării de servicii publice;
- crearea unui mediu favorabil, în termeni de eficacitate şi de stabilitate, de natură să stimuleze creşterea economică;
- adoptarea unei strategii a schimbării bazându-se pe: o mai mare implicare a societăţii civile în formularea, aplicarea, controlul şi evaluarea politicilor la nivel naţional şi local; o delegare de competenţe şi funcţii; democratizarea procedurilor de muncă interne.