În tratatele de teorie administrativă se optează frecvent pentru o etapizare a procesului evolutiv al administraţiei publice locale funcţie de particularităţile specifice ale perioadelor în care se înscrie. Astfel, se pot parcurge următoarele etape:
- administraţia publică locală până la Statutul lui Cuza;
- administraţia publică locală în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza;
- administraţia publică locală în contextul dispoziţiilor Constituţiei din 1866;
- administraţia publică locală în perioada interbelică;
- administraţia publică locală postbelică;
- administraţia publică locală după 1990.
Pe parcursul său istoric, administraţia publică locală românească a avut o anumită importanţă în viaţa administrativă a statului; mai mult, prezintă importanţă modurile în care sunt reglementate raporturile dintre puterea centrală şi administraţia locală.
Astfel, s-au cristalizat două mari sisteme:
- sistemul centralizat – în care administraţia locală este dependentă de puterea centrală (administraţia locală este reprezentată prin organe numite);
- sistemul descentralizat – în care administraţia publică locală (reprezentată prin organe liber alese) se caracterizează prin libertatea de a dispune a colectivităţilor locale.
În decursul istoriei, administraţia publică locală a fost reglementată prin normă constituţională, în cadrul sistemului puterii executive.