După revoluţia din decembrie 1989 a urmat o scurtă perioadă când organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat erau în relaţie directă cu Consiliile Frontului Salvării Naţionale, care numeau primarii şi care se subordonau Guvernului.
Constituţia din 1991, la Titlul III, capitolul V – consacrat autorităţilor publice, reglementează modul de organizare şi funcţionare a întregii administraţii publice româneşti. Unităţile administrativ-teritoriale sunt judeţele, oraşele şi comunele. Conform Constituţiei, administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. Autorităţile administraţiei publice prin care se realizezază autonomia locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii. Consiliul judeţean (ca organ ales) este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Apariţia Legii nr. 69/1991 privind administraţia publică locală şi a Legii 70/1991 privind alegerile locale a permis constituirea autorităţilor administrative proprii colectivităţilor locale din România pe principiul autonomiei locale şi al descentralizării administrative.
Reforma demarată în perioada 1990-2000 a avut la bază câteva principii, dintre care menţionăm: separarea funcţiilor administrative de cele politice; crearea şi funcţionarea unor servicii publice profesionale şi neutre politic, autonomia decizională; transparenţa actului de guvernare şi respectul faţă de cetăţeni.
Actele normative ce reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale s-au îmbunătăţit şi completat permanent pentru a asigura cadrul de realizarea a autonomiei locale şi descentralizării administrative. Dintre acestea menţionăm: Legea administraţiei publice locale (nr. 215/2001), Legea finanţelor publice locale (nr. 189/1998), Hotărârea nr. 333/1999 privind aprobarea Protocolului-cadru şi a acţiunilor de predare preluare a exercităţii de către consiliile judeţene, consiliile locale şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti a atribuţiilor prevăzute de Legea 189/1998 privind finanţele publice locale, Hotărârea nr. 9/2001 privind reorganizarea şi funcţionarea prefecturilor etc. Ulterior, au fost emise noi acte normative ce au reglementat organizarea locală.