Realizarea unei reforme administrative este impusă de transformările care au urmat după evenimentele din 1989 şi care au determinat reconsiderări în stabilirea raporturilor dintre administraţie şi societate, cu privire la rolul statului în economie, precum şi la modul de funcţionare a infrastructurilor din administraţia publică. Reforma din acest domeniu necesită schimbări de substanţă şi reorientări majore privind:
- modul de organizare,
- delimitarea clară şi coerentă între scopuri şi proceduri, între beneficiarii şi ofertanţii de servicii publice,
- asigurarea coerenţei între cadrul legislativ şi instituţional creat.
În abordarea reformei în administraţia publică este necesar să se respecte următoarele principii[1]:
- separarea funcţiilor politice de cele administrative;
- crearea unui serviciu public de carieră, profesional şi neutru politic;
- definirea clară a rolului şi responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii;
- descentralizarea;
- autonomia decizională;
- transparenţa actului de guvernare şi administrativ;
- simplificarea procedurilor şi actelor normative;
- respectul faţă de cetăţean.
[1] Costea, Margareta, Introducere în administraţia publică, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 163