O mare parte a raporturilor de drept administrativ se formează în cadrul sistemului administrației publice. Ele se referă la organizarea administrației publice ca activitate, la formarea sistemului adminstrației, dar și la funcționalitatea acestui sistem.
Din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor pe care le au subiectele participante, distingem raporturi de subordonare, raporturi de colaborare și raporturi de participare.
În raporturile de subordonare ierarhică, subiectele de drept participante se află într-o ierarhie administrativă în cadrul căruia subiectul de drept activ este titularul unei competențe pe care o exercită ca o autoritate ierarhic superioară față de subiectele participante. În această calitate el are dreptul de a conduce, îndruma și controla activitatea subiectelor de drept subordonate.
În raporturile de colaborare subiectele raporturilor de drept administrativ conlucrează, în cadrul și în limita competențelor stabilite pentru realizarea administrației publice ca activitate. Exemplu: conlucrarea mai multor compartimente din cadrul consiliului județean pentru emiterea unor hotărâri.
În cadrul raporturilor de participare, titularii diferitelor competențe sau funcții participă la realizarea unor sarcini care aparțin admnistrației publice.
Raporturi care se formează între un subiect ce aparține administrației publice și unul din afara acestui sistem. Ca activitate de organizare a executării și de executare în concret a legii, administrația publică intră în raporturi cu persoane fizice sau juridice din afara acestui sistem.
Și aceste raporturi pot fi de subordonare, de colaborare sau de participare.
În raporturile juridice de subordonare, organele administrației publice au competența oferită de lege de a stabili unilateral drepturi și obligații pentru cetățeni, persoane fizice sau juridice. Ca autorități administrative, ele pot aplica sancțiuni persoanelor fizice și juridice și chiar să procedeze la exectarea silită.
Starea de subordonare a subiectelor de drept în aceste raporturi nu exclude total posibilitatea de manifestare a voinței acestora.
Astfel, chiar dacă de regulă acțiunea subiectelor active în aceste raporturi juridice este oficială și se declanșează din oficiu, sunt și situații când acțiunea acestor subiecte se poate declanșa la cererea sau la consimțământul subiectelor în cauză. Tot astfel, subiectele de drept subordonate au dreptul de a pretinde subiectelor active să acționeze potrivit competenței stabilite prin lege, iar în eventualitatea depășirii sau încălcării acesteia au dreptul de a se plânge organelor competente împortiva subiectelor active pentru abuzurile săvârșite, solicitând restabilirea legalității și despăgubii pentru eventualele daune cauzate.
Între persoanele fizice și persoanele juridice, pe de o parte și organele administrației publice pe de altă parte, pot lua naștere raporturi de colaborare prin care primele participă sau colaborează la realizarea unor sarcini ale administrației publice
Din acestea, cele mai semnificative sunt situaţiile în care anumite organizaţii nestatale realizează activităţi de interes public prin prestaţii care se aseamănă cu cele realizate în cadrul unor organizaţii statale.
Astfel de activităţi se realizează, de regulă, în baza unor autorizaţii date de organele administraţiei publice competente. Aşa este situaţia unor organizaţii particulare care organizează activităţi de pregătire a studenţilor în cadrul unor facultăţi similare cu cele din reţeaua învăţământului public. în acest mod organizaţiile respective colaborează cu organele administraţiei publice, participând ia indeplinirea unor sarcini care revin administraţiei publice.
Tot astfel, între Ministerul Justiţiei şi barourile de avocaţi există raporturi juridice de colaborare şi participare în vederea asigurării bunei funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei. Prin exercitarea profesiunii de avocat in cadrul barourilor de avocaţi organizate prin lege, se colaborează şi se participă, printr-o prestaţiune specifică, la funcţionarea serviciului public organizat de Ministerul Justiţiei pentru înfăptuirea justiţiei.
O categorie cu un specific aparte îl prezintă raporturile juridice de utilizare a serviciilor publice.
Subiectele active din această categorie de raporturi acţionează, în baza şi în executarea legii în calitatea, lor de servicii publice create pentru a satisface nevoi de interes public.
în aceste raporturi, noţiunea de serviciu public are două semnificaţii.
în primul sens serviciul public are semnificaţia de organ care participă la raportul juridic. în al doilea sens, termenul de serviciu public semnifică activitatea cu caracter de prestaţie pe care o realizează organul respectiv în favoarea beneficiarilor.
Realizarea prestaţiilor de către organele administraţiei publice se face pe baza unor prevederi legale. Chiar dacă cetăţenii nu au posibilitatea să "oblige" administraţia să înfiinţeze unele servicii publice, ei au latitudinea să solicite unele servicii publice de care au nevoie în baza dreptului lor de petiţionare, iar odată luată măsura înfiinţării, administraţia publică are obligaţia să asigure buna lor funcţionare.
Beneficiarii serviciilor pot să se afle în raporturi de drept civil cu administraţia publică, încheind diferite contracte pentru realizarea celor mai diverse prestaţii de către unităţi economice sau instituţii social - culturale care aparţin administraţiei publice (ex. folosirea mijloacelor de transport în comun, folosirea serviciilor de gospodărie comunală, a radioului, televizorului, serviciilor poştale etc. ).
Cel puţin la fel de numeroase sunt şi cazurile în care cei ce folosesc serviciile publice se află în raporturi de drept administrativ, deoarece presta-ţiunile pe care le realizează organele administraţiei publice în favoarea acestor benefïciari sunt prevăzute în lege sau în acte emise pentru executarea legii (ex funcţionarea învăţământului public de stat).