Din cele arătate a rezultat necesitatea cunoaşterii esenţei fenomenului administrativ în toată complexitatea sa, abordarea sa multilaterală, in manieră interdisciplinary lucru pe care-l poate face numai o disciplină de sine stătătoare care este ştiinţa administraţiei Am văzut că administraţia publică este privită ca activitate de organizare a executării şi de executare a legii deosebit de complexă, iar cercetarea sa nu poate avea decât caracter interdisciplinar, folosindu-se in mod critic datele şi cunoştinţele pe care le posedă alte ştiinţe asupra fenomenului administrativ ce constituie obiect de cercetare pentru ştiinţa administraţiei.
Studiind fenomenul administrativ în toată complexitatea sa, cu interferenţele sale sociale, politice, juridice etc. ştiinţa administraţiei, are drept scop să formuleze principiile şi legităţile care pot conduce la raţionalizarea administraţiei publice, la mai buna organizare şi funcţionare a sa. Prin cunoştinţele pe care le dobândeşte şi Ie sistematizează, ştiinţa administraţiei urmăreşte perfecţionarea administraţiei publice pe calea raţionalizării ei atât din punct de vedere funcţional cât şi organizatoric.
Ştiinţa administraţiei nu studiază fenomenul administraţiei în general *. administraţia publica insistând pe elementele administraţiei de stat şi mai puţin pe cercetarea fenomenului administrativ nestatal.
Este adevărat că fenomenul administrativ statal mai este examinat, sub anumite laturi ale sale şi de ştiinţa conducerii societăţii (managementul), de ştiinţele politice, de ştiinţa dreptului administrativ, sociologia etc.
Aşa de exemplu, principiile generale pe care le formulează managementul In ce priveşte aspectele organizatorice, financiare, psihosociale ale conducerii sunt studiate şi de ştiinţa administraţiei care foloseşte datele puse la dispoziţie de acesta.
Spre deosebire însă de ştiinţa administraţiei, managementul se preocupă ,mai puţin de aspectele politice, sociologice, psihosociologice şi mai ales juridice ale fenomenului administrativ, insistând mai mult asupra eficienţei faptului' administrativ în organizarea diverşilor agenţi economici, instituţii publice etc.
Şi ştiinţele politice în cercetările pe care le fac abordează fenomenul administrativ statal existând o evidentă interferenţa sub acest aspect, între acestea şi ştiinţa administraţiei. Ar fi de neconceput studierea administraţiei de stat fără luarea în considerare a mediului său politic, care are o influenţă considerabilă asupra structurilor, asupra formelor şi conţinutului activităţilor organelor administraţiei de stat,' asupra psihologiei şi comportamentelor individuale şi colective ale personalului ce lucrează în administraţia de stat. Sub acest aspect trebuie subliniată directa determinare a administraţiei de mediul politic şi social în care acţionează, influenţându-i dimensiunile, trăsăturile şi particularităţile. Deşi puternic dependentă de mediul social şi politic în care-îşi desfăşoară activitatea totuşi administraţia de stat se bucură de o relativă autonomie, având o sene de trăsături generale precum autoritarismul, subordonarea ori anumite tehnici de birou pe care le întâlnim în orice administraţie.
Aşa cum am arătat, administraţia de stat este studiată şi de ştiinţele juridice şi mai ales de ştiinţa administraţiei. Aceasta a dat posibilitatea cunoaşterii aprofundate a problematicii administraţiei de stat, şi a determinat implicit ameliorarea acţiunii acesteia cu sprijinul normelor juridice.
Plecând de la sarcina esenţială a administraţiei de stat care se referă la executarea legii este de neconceput formarea şi perfecţionarea funcţionarilor din administraţia de stat făcând abstracţie de latura juridică a specializării lor. Fără a ne pronunţa pentru o juridicizare excesivă a faptului administrativ statal plecând de la elementul definitoriu al administraţiei de stat - executarea legii,totuşi trebuie subliniată interferenţa mare, profundă dintre ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului administrativ.
Ştiinţa administraţiei se preocupă de cercetarea dreptului aplicabil administraţiei publice, se întreabă de ce este elaborat acest drept, ce particularităţi are el, ce metode pot fi folosite pentru ca acesta să răspundă exigenţelor sociale în activitatea de normatrvizare, ce modalităţi trebuie întrebuinţate pentru aplicarea şi respectarea sa. .
Cercetând fenomenul administrativ statal (şi nestatal) şi normele de drept aplicabile, ştiinţa administraţiei nu se substituie acestei discipline juridice. Ea cercetează problemele juridice în general, în manieră interdisciplinară, spriji-nindu-se şi folosind rezultatele acestei discipline juridice.
Deci, având ca obiect distinct de cercetare normele juridice care reglementează organizarea competenţei şi exercitarea acesteia în administraţia publică, ştiinţa dreptului administrativ se deosebeşte de ştiinţa administraţiei, aceasta din urmă preocupându-se de pătrunderea esenţei fenomenului administrativ statal şi a particularităţilor pe care le are organizarea şi realizarea competenţei organelor administraţiei publice. Aceasta scoate în evidenţă şi complexitatea, dar şi incompatibilitatea legăturii dintre dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei. In concluzie, complexitatea activităţii administraţiei publice impune ca analiza, cercetarea fenomenului administrativ să fie făcută multilateral, deziderat pe care-1 realizează numai ştiinţa administraţiei. Având caracter interdisciplinar, ştiinţa administraţiei foloseşte critic şi selectiv datele şi cunoştinţele celorlalte discipline care studiază fenomenul administrativ, abordând acest fenomen în toată complexitatea sa.
Chiar dacă administraţia publică (în general) mai este studiată şi de alte discipline ştiinţifice, totuşi, necesitatea ştiinţei administraţiei ca disciplină autonoma se face resimţită deoarece este singura care cercetează fenomenul administrativ statal în toată complexitatea sa, Astfel, sunt discipline care studiază fenomenul administrativ precum ştiinţele juridice, sociologice, economice, istorice, dar ştiinţa administraţiei are interferenţe cu ele preluând date şi cunoştinţe utile în scopul cunoaşterii şi perfecţionării administraţiei publice, a organizării şi funcţionării acesteia* De aceea caracterul interdisciplinar al ştiinţei administraţiei este recunoscut de majoritatea specialiştilor din domeniu subliniindu-se însă faptul că aceste ştiinţe nu-şi propun să cerceteze decât numai sub aspectul particular pe care-1 abordează fenomenul administrativ statal şi nu în complexitatea şi multitudinea sa de aspecte, de conexiuni şi interdependenţe, aşa cum o face ştiinţa administraţiei.
In acest context, putem defini ştiinţa administraţiei ca ştiinţă social politică care are ca obiect studierea globală a activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu toate implicaţiile, relaţiile şi corelaţiile acesteia cu celelalte elemente ale sistemului social, în vederea eficientizării ei. cu scopul realizării în condiţii optime a funcţiilor ce le are în cadrul sistemului social global.