Drepturile şi libertăţile de participare la luarea deciziilor sunt stipulate expres în următoarele documente de importanţă internaţională:
- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamată de Adunarea Generală a ONU la 10 ianuarie 1948;
- Carta europeană: exerciţiul autonom al puterii locale adoptată de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985 la Strasbourg;
- Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (Protocolul 11) din 1 noiembrie 1998.
În conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 19-21), orice persoană are dreptul de liberă exprimare, întrunire, asociere paşnică şi participare la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţii liber aleşi. Totodată voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat, să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care urmează să fie organizate prin sufragiu universal, egal şi secret sau potrivit unei proceduri echivalente, care ar asigura libertatea votului.
Prevederile referitoare la dreptul de participSare a cetăţenilor în gestionarea treburilor obşteşti sunt incluse şi în Carta Europeană: exerciţiul autonom al puterii locale, partea introductivă a acestui document specificând că dreptul în cauză „face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei"3.
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (art. 10-11) include prevederi vizând dreptul de exprimare, libertate a întrunirilor şi de asociere similare celor cuprinse în Declaraţia Universală şi Carta Europeană.
Principiile fundamentale ale participării publice din Republica Moldova sunt prevăzute de Constituţia Republicii Moldova din 29.04.1994, precum şi de alte legi, acte normative, care pot fi clasificate sub următoarele aspecte:
- accesul la informaţii;
- dreptul şi cadrul de participare la administrarea afacerilor publice;
- dreptul de petiţie şi apel în justiţie.
Astfel, conform art. 34 din Constituţie „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit", iar „autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi problemelor de interes personal".
Dreptul de acces la informaţii cu caracter public este reglementat şi de Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000, care creează cadrul legal al asigurării transparenţei în administraţia publică. Potrivit art.11 din legea specificată, atât autorităţile administraţiei publice, cât şi funcţionarii publici sunt furnizori de informaţie. Obligaţiile lor principale sunt: să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor; să garanteze liberul acces la informaţie; să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege; să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea etc. Totodată, potrivit prevederilor Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, „persoanele oficiale ale autorităţilor publice prezintă operativ materialul şi informaţia solicitată de publicaţiile periodice şi de agenţia de presă, exceptând materialele şi informaţiile, calificate drept secret de stat".
Dreptul de participare la administrarea treburilor publice este reglementat de Constituţie. Conform art. 39 „Dreptul la administrare" din Constituţie, „cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor, iar fiecărui cetăţean i se asigură accesul la o funcţie publică". Totodată, art. 40 din Constituţie reglementează desfăşurarea liberă a unor atare forme de participare, ca mitingurile, demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile sau alte întruniri „care sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic".
Cadrul legal al participării la gestionarea afacerilor publice este completat de prevederile Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21.07.1995, Codului electoral, Legii nr.1381-XIII din 21.11.1997 şi Legii privind administraţia publică locală nr. 123-XV din 18.03.2003.
Astfel, potrivit Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor forme de participare la întruniri pot fi mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile, marşurile, pichetările, grevele desfăşurate în locuri publice, în afara unităţii economice sau locului de lucru, orice alte adunări ale cetăţenilor ce nu sunt indicate în legea nominalizată sau a căror desfăşurare nu este reglementata de o alta lege. Organizarea unor atare întruniri poate avea loc cu condiţia asigurării ordinii publice prin antrenarea în bază de contract a poliţiei şi altor organe şi servicii similare. Conform prevederilor legislaţiei specificate organizatorii întrunirilor pot fi cetăţenii Republicii Moldova (care au împlinit 18 ani şi au capacitate de exerciţiu), partidele şi alte organizaţii, că întrunirile trebuie declarate de către organizatori şi întrunirile se desfăşoară în mod paşnic, fără arme, fără acţiuni violente, fără antrenarea elevilor, etc.
Suplimentar la opţiunile participative la nivel naţional, există şi căi juridice de organizare a diferitelor manifestări la nivel local. De exemplu, în unele localităţi prin Decizia Consiliului local sunt instituite adunările de sector şi sfatul bătrânilor.
Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor prevede, de asemenea, şi alte aspecte privind desfăşurarea întrunirilor publice, cum sunt situaţiile de sistare a întrunirilor (în cazul în care acestea îndeamnă la agresiuni, război, etc.); locul şi timpul întrunirii care urmează să fie coordonate cu autorităţile publice care au permis desfăşurarea acesteia; obligaţiile şi responsabilităţile organizatorului întrunirii şi ale participanţilor; obligaţiile şi responsabilităţile factorilor de decizie din primărie, poliţie, etc. Este de remarcat că potrivit normelor legale, nimeni nu poate să fie supus urmăririlor pentru libera exprimare sub aspect politic.
Legea privind administraţia publică locaă conţine şi ea un şir de prevederi ce privesc participarea cetăţenilor la luarea deciziilor. Astfel, art.3, alin.1 din această lege stabileşte că administrarea publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. Totodată, art. 8 din aceiaşi lege stipulează că „în problemele de importanţa deosebită pentru unitatea administrativ-teritorială poate fi consultată populaţia prin referendum local, în condiţiile Codului electoral. În problemele de interes local care preocupa o parte din populaţia unităţii administrativ-teritoriale pot fi organizate consultări, audieri publice şi convorbiri în condiţiile legii".
Codul electoral stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor Parlamentului, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a referendumurilor.
Dreptul de petiţie4 şi apel în justiţie este reglementat de Constituţie şi Legea cu privire la petiţionare nr. 190-XIII din 19.07.1994. În particular, art. 52 din Constituţie prevede că „cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor". Legea cu privire la petiţionare stabileşte mecanismul de examinare a petiţiilor cetăţenilor Republicii Moldova adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Sub incidenţa acestei legi cad şi cetăţenii străini, apatrizii, ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate pe teritoriul Republicii Moldova.
Prezentarea succintă a legislaţiei ce reglementează participarea societăţii civile la luarea deciziilor ne permite să constatăm că aceasta, în linii generale, conţine prevederile necesare realizării unei asemenea participări. Totodată, este de remarcat lipsa unei legi care ar reglementa mecanismul exercitării dreptului participativ şi dreptului la iniţiativa cetăţenească. De asemenea, simpla recunoaştere a faptului că Republica Moldova dispune de un cadru legal în acest domeniu nu presupune în mod automat respectarea lui.
Cu părere de rău, aplicabilitatea cadrului legal este redusă, ce se explică prin necunoaşterea, nerespectarea, precum şi prin încălcarea frecventă a prevederilor acestuia. Altfel spus, sunt necesare măsuri de asigurare a realizării drepturilor de acces la informaţii, de petiţionare, de participare la luarea deciziilor etc., începând de la familiarizarea populaţiei cu drepturile constituţionale, instruirea şi reciclarea funcţionarilor publici până la aplicarea unor sancţiuni riguroase pentru încălcarea acestor drepturi.