Analizând textul Constituţiei, putem menţiona cu fermitate că "instituţia răspunderii" Preşedintelui este prevăzută în art. 81 "Incompatibilităţi şi imunităţi" şi în art. 89 "Demiterea".
Astfel, calitatea de Preşedinte este incompatibilă cu orice altă funcţie retribuită. Această formulă generală nu este clară şi lasă loc interpretării ambigue a sintagmei funcţie retribuită: ar însemna aceasta că Preşedintele poate ocupa o altă funcţie fără să primească o retribuire ori aceasta se referă la funcţiile pentru care în mod normal este prevăzută salarizarea?
în acest context apare problema ocupării de către şeful statului a funcţiei de şef al partidului, deoarece în majoritatea cazurilor Preşedinte poate deveni şeful partidului care a obţinut majoritatea în alegerile parlamentare. Această problemă este abordată prin prisma prevederilor constituţionale de la art. 1 şi art. 5, care se referă la pluralismul politic şi democraţie. Calitatea de şef al statului şi atribuţiile de reprezentare fac, de asemenea, ca acesta să fie echidistant de partidele politice. Credem că formula constituţională funcţie retribuită urmează a fi interpretată ca orice funcţie publică ori privată, astfel Preşedintele nu poate ocupa nici pe baze obşteşti o oarecare funcţie.
Instituţia răspunderii Preşedintelui este dezvoltată prin alin.(3) al art. 81 din Constituţie, care prevede posibilitatea punerii sub acuzare a Preşedintelui pentru săvârşirea de infracţiuni. Acuzarea poate fi adusă şefului statului de către Parlament cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, iar competenţa de judecare a acestuia aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
O altă formă de tragere Ia răspundere a Preşedintelui este demiterea acestuia din funcţie, care se declanşează pentru fapte care conduc la încălcarea Constituţiei. în acest sens formula art. 89 din legea supremă este una generală, prin urmare, va putea crea situaţii de interpretări neunivoce. Astfel, pentru faptul că anumite decrete ale Preşedintelui vor fi declarate neconstituţionale sau pentru neexecutarea anumitor obligaţiuni, cum ar fi cele de garantare a integrităţii teritoriale etc. Preşedintelui i se va putea imputa încălcarea Constituţiei?
Gravitatea faptelor prin care se încalcă Constituţia este apreciată de Parlament, însă în toate cazurile circumstanţele care justifică demiterea Preşedintelui vor fi constatate de Curtea Constituţională, prin urmare, aprecierile autorităţii legiuitoare în acest sens pot fi infirmate.
Din punctul de vedere al procedurii, Constituţia şi Regulamentul Parlamentului prevăd mai multe condiţii, orientate în direcţia realizării eficiente a acestei instituţii. Astfel:
- propunerea de demitere trebuie să vină de la cel puţin o treime din numărul deputaţilor;
- Parlamentul trebuie să comunice neîntârziat Preşedintelui această propunere;
- Parlamentul trebuie să decidă asupra formării unei comisii de anchetă în caz de necesitate;
- Parlamentul trebuie să ofere posibilitate Preşedintelui să dea explicaţii cu privire la faptele care i se impută.
Dacă totuşi s-a instituit o comisie de anchetă, raportul ei este aprobat de Parlament, care va solicita Curţii Constituţionale constatarea circumstanţelor ce justifică demiterea. După primirea Avizului Curţii, Parlamentul va dezbate problema demiterii Preşedintelui, la şedinţă este invitat şi Preşedintele Republicii, dându-i-se posibilitatea să ia cuvântul ori de câte ori îl solicită, regulă ce nu poate fi interpretată în sensul obligativităţii prezenţei lui. Hotărârea de demitere se adoptă cu votul a două treimi din deputaţii aleşi. După demitere, până la alegerea în termen de două luni a unui nou Preşedinte, funcţiile acestuia sunt exercitate de către Preşedintele interimar în ordinea stabilită de Constituţie.
In ceea ce priveşte procedurile, ţinem să menţionăm că legislaţia nu este destul de clară, de aceea este mai dificil să ne pronunţăm cum trebuie să procedeze Parlamentul la soluţionarea unor astfel de probleme, prin urmare, credem că o lege în acest sens este imperios necesară.
Pe lângă cele menţionate, ca formă de sancţionare poate fi examinată exprimarea neîncrederii Parlamentului faţă de Preşedinte. Deşi această pârghie nu este prevăzută expres în Constituţie, ea rezultă din dependenţa Preşedintelui faţă de Parlament prin faptul că este ales de acesta. Dacă Preşedintele va promova o politică incompatibilă cu politica Parlamentului, acesta din urmă poate intra într-o confruntare cu şeful statului şi ca rezultat îl poate determina să demisioneze.