Administrație publică

în procesul deosebit de complex în care-şi desfăşoară activitatea organele administraţiei publice, actul de decizie reprezintă un moment important influen­ţând decisiv eficienţa acestor organe în realizarea sarcinilor de organizare şi conducere.

E          l intervine în toate sectoarele şi domeniile de activitate, fiind un proces raţionai de alegere a unei linii de conduită, de acţiune, dintr-o multitudine de alternative, pe baza evaluării tuturor condiţiilor, împrejurărilor existente şi a posibilităţilor de a obţine un anumit rezultat, pentru atingerea unor obiective prestabilite.

            Decizia ea este " încheierea normală a deliberării într-un act voluntar"¹ sau  "o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în "^k-scopul de a ajunge la un anumit rezultat"².

            Ceea ce este esenţial pentru orice act decizional este că el presupune o alegere, o opţiune, un moment deliberativ de selecţie din mai multe posibilităţi existente. Deciziile ar putea fi clasificate după mai multe criterii; astfel, din punct de vedere al subiectului care o adoptă, decizia poate fi o decizie a unui organ al administraţiei' publice, o decizie a organului de putere legislativă, o decizie a unui organism neguvernamental s. a. fiecare dintre acestea putându-se clasifica la rândul lor în funcţie de caracterul şi nivelul organului care o adoptă.

            Sub acest aspect, unele acte decizionale pot avea caracter mixt.

            După obiectul sau domeniul la care se referă, deciziile pot fi foarte variate: politice, economice, militare, social-culturale etc.

            Din punct de vedere al conţinutului, decizia poate avea un caracter normativ sau individual.

            Decizia administrativă este o componentă, o specie a deciziei umane. Ea este rezultatul activităţii funcţionarilor care lucrează în activitatea publică, dar şi o determinantă a activităţii acestor oameni, dat fiind faptul câ activitatea lor ulterioară este urmare a deciziei administrative.

            Dar, organizând executarea şi executând concret legea, decizia administra­tivă este o determinantă şi pentru persoanele care lucrează în afara sistemului administraţiei publice, atât pentru că li se adresează influenţându-le comporta­mentul, cât şi pentru că înşişi cetăţenii participă în cele mai diverse forme la elaborarea deciziei administrative.

            Scopul deciziei este realizarea voinţei statale, prin organizarea executării şi executarea în concret a legii. Legea exprimă interesele generale ale cetăţenilor, iar decizia administrativă nu urmăreşte altceva decât înfăptuirea acestor interese pe care le prevede legea. Deci, scopurile urmărite prin decizia administrativă nu aparţin administraţiei, ele fiind valori politice pe care le exprimă legea, astfel că "alegerea" pe care o face administraţia, atunci când, din mai multe situaţii posi­bile, se decide asupra uneia, nu priveşte niciodată scopurile pe care le urmăreşte legea, ci modalităţile de executare. Aceste modalităţi privesc oportunitatea deciziei administrative, oportunitate care trebuie să se armonizeze cu legalitatea acesteiaCea mai importantă categorie a deciziilor administrative o formează actele administrative. Dar, categoria actelor administrative, nu epuizează sfera noţiu­nii deciziei administrative. Practic, ea include orice activitate decizională a organelor administraţiei publice, a compartimentelor şi a actelor sale.

            În acest fel vom include în categoria deciziei administrative, operaţiunile tehnico-materiale voliţionale şi toate faptele materiale, indiferent că produc sau nu efecte juridice.

Spre deosebire de alte genuri de decizii, decizia administrativă are o serie de particularităţi în funcţie de subiectul de la care emană domeniul sau obiectul la care se referă, aria de întindere, conţinutul şi natura prevederilor pe care le cuprinde. Plecând de la ideea că administraţia publică, în general, este definită ca fund activitatea ce se desfăşoară de către autorităţile administraţiei publice în vederea organizării executării şi a executării în concret a legii şi a celorlalte acte normative, s-a apreciat' că esenţa deciziei administrative a autorităţilor administraţiei publice o constituie voinţa naţiunii, exprimată în diversele decizii politice cuprinse în actele normative adoptate de puterea legislativă. Această voinţă este realizată "atât prin executarea deciziilor adoptate de autorităţile publice chemate să exercite puterea legislativă, precum şi a deciziilor autorită­ţilor publice chemate să exercite puterea executivă, emise în scopul realizării celor dintâi. în acest sens, conţinutul deciziilor administrative, reflecta voinţa puterii legislative, fenomen ce rezultă din distribuirea competenţelor în statul de drept, conform căruia puterea executivă prin administraţia publică, are misiunea de a implementa decizia politică, ceea ce face ca, în mod firesc, şi decizia administrativă să poată reflecta o autonomie în procesele de execuţie, dar niciodată independenţă"¹.