Administrație publică

Pentru a evidenţia cât mai bine noţiunea şi trăsăturile actului administrativ, considerăm oportună sublinierea unor deosebiri care exista între aceste acte şi alte acte juridice precum: legea, hotărârea judecătorească, contractul.

1. Deosebiri între actul administrativ şi lege

• Legea are forţă juridică supremă, fiind emisă de organul suprem al puterii de stat care este unicul organ legiuitor, în timp ce actul administrativ are o forţă juridică inferioară, el trebuind să se întemeieze pe lege;
• Legea are caracter de maximă generalitate .fiind întotdeauna un act normativ, în timp ce actul administrativ, care este emis pe baza şi în executarea legii, are de multe ori caracter individual, reglementând numai o singură sau mai multe situaţii juridice precis determinate. Chiar actele administrative normative au un caracter de generalitate mai restrâns decât legea, deoarece el se bazează pe lege, referindu-se la o problemă anume sau chiar la un grup de probleme determinate;
• Legea emană de la unicul organ legiuitor care este Parlamentul, cu cele două camere ale sale, Adunarea Deputaţilor şi Senatul, într-o formă şi cu procedură specifică, inclusiv procedura de pregătire şi emitere (iniţiativa, elaborarea şi votarea etc.). Nici un alt organ al statului nu poate să emită o lege în afară de organul legiuitor. Spre deosebire de lege, actul administrativ emană de Ia organele administraţiei publice cu o procedură corespunzătoare conţi­nutului lor, procedura administrativă.

Astfel, există între lege; şi actul administrativ şi o deosebire în ce priveşte forma, care corespunde acelea privitoare la conţinut^!

Legea poate fi abrogată, modificată, suspendată şi interpretată numai de organul de la care emană, Parlamentul.

Spre deosebire de lege, actul administrativ poate fi anulat, modificat, suspendat şi interpretat cu aceeaşi forţă juridică, atât de organul de la care emană, cât şi de organele administrative ierarhic superioare, precum şi de orga­nele puterii de stat cărora se subordonează. Aceasta este o consecinţă a forţei juridice superioare a actelor emise de organele cărora se subordonează, ca organ administrativ.

1. Deosebiri între actul administrativ şi hotărârea judecătorească Actul judecătoresc este un act juridic prin care se realizează justiţia, adică se soluţionează, după o procedură specifică judecătorească, cauzele date expres de lege în competenţa unor organe speciale, instanţele judecătoreşti²

            Deşi amândouă sunt acte juridice unilaterale, între actul administrativ şi hotărârea judecătorească sunt numeroase deosebiri:

• Hotărârea judecătorească este actul juridic prin care se realizează puterea judecătorească, în timp ce prin actul administrativ se realizează puterea executivă;
• Actul judecătoresc nu poate interveni decât în cazurile precis determinate da îege, numai el putând să dispună când să se intervină în numele său. Actul administrativ poate interveni şi atunci când situaţia nu este expres reglementată de lege sau când nu se poate prevede o competenţă determinată special a unor organe ale administraţiei publice, acestea având sarcina generală de a asigura permanent executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative.

Având menirea de a realiza supremaţia legii, actul judecătoresc nu se poate întemeia decât pe lege, în timp ce actul administrativ se întemeiază nu numai pe lege ci şi pe actele organelor ierarhic superioare ale administraţiei publice, ale puterii de stat;

• Actul judecătoresc, în general, are ca obiect soluţionarea unui litigiu, pe când actul administrativ are ca obiect organizarea executării în concret a legii, indiferent de existenţa vreunui litigiu;
• Actul judecătoresc emană numai de la instanţele judecătoreşti, adică de la categoria de organe care îndeplinesc forma de activitate numită justiţie, în timp ce actul administrativ emană, în principal de la organele administraţiei

publice, dar şi de la alte organe, când acestea realizează activitatea de organi­zare a executării şi de executare în concret a legii;

• Actul judecătoresc se realizează întotdeauna după o procedură specifică care se caracterizează mai ales prin contradictorialitatea sa şi lipsa sesizării din oficiu. Actul administrativ este emis în conformitate cu procedura administra­tivă, care presupune tocmai lipsa contradictorialităţii şi posibilitatea sesizării din oficiu
• Actul judecătoresc este un act deosebit de compiex, care presupune un dispozitiv şi o motivare foarte completă. Dezvoltarea considerentelor de fapt şi de drept ale unei hotărâri judecătoreşti este necesară şi ea este rezultatul solu­ţionării unui litigiu şi al unei proceduri contradictorii. Actul administrativ nu cuprinde obligatoriu şi întotdeauna, motivele dispoziţiei pe care o ia cu excepţia situaţiei când legea prevede expres acest lucru ca în cazul actelor administrative jurisdicţionale;
• Actul judecătoresc definitiv se bucură de autoritatea de lucru judecat şi deci de o stabilitate foarte mare având în această situaţie, practic, o forţă juridică egală cu legea. Actul administrativ nu se bucură de autoritatea de lucru judecat iar forţa sa juridică numai se apropie uneori de a legii, fără să o poată egala niciodată

Din categoria actelor administrative cu cea mai mare stabilitate fac parte actele administrative jurisdicţionale.

• Actul judecătoresc este întotdeauna individual, deoarece produce efecte juridice într-o singură situaţie sau în mai multe situaţii juridice existente, precis determinate. Actul administrativ, dat fiind obiectul său, poate să aibă şi caracter normativ, când dă naştere la drepturi şi obligaţii în generai, pentru toate situaţiile juridice prezente sau care s-ar încadra în viitor în prevederile sale;
• Actul judecătoresc este declarativ de drepturi. Aceasta înseamnă că are efect retroactiv, având sarcina de a declara situaţia juridică legală şi de a ordona respectarea ei în mod retroactiv, de la data când legea a fost încălcată. Numai în mod excepţional o hotărâre judecătorească este constitutivă de drepturi, ca de exemplu, în materia divorţului;
• Actele administrative sunt însă, în general, constitutive de drepturi având sarcina de a stabili drepturi şi obligaţii noi. în mod excepţional ele pot fi declarative de drepturi, ca în cazul actelor administrative jurisdicţionale şi a celor care certifică anumite drepturi;
• Actul judecătoresc nu este revocabil, nici de instanţa care 1-a pronunţat şi nici de cea superioară, deoarece judecătorul, odată ce a pronunţat hotărârea este desesizat ( judex lata sententia dessinit esse judice);
• Actul administrativ este în principiu revocabil atât de organul de la care emană cât şi de cel ierarhic superior.

1. Deosebiri între actul administrativ şi contract

            Contractul presupune întotdeauna acordul a două sau mai multe voinţe juridice, care emană de la două sau mai multe părţi, fiind un act bi sau plurilateral. Actul administrativ este expresia manifestării unei singure voinţe juridice şi anume aceea a organului administraţiei publice, fiind un act unilateral;

-           în contract consimţământul părţilor este absolut necesar pentru naşterea
raportului juridic, nefiind nevoie de intervenţia, în realizarea sa, a puterii de
stat;

-           Actul administrativ nu presupune consimţământul ambelor părţi.
Manifestarea de voinţă juridici unică, care realizează puterea de stat, ordonă
naşterea raportului care se produce. Je cele mai multe ori indiferent dacă
celălalt subiect al raportului juridic consimte sau nu;

• Contractul, în caz de nerespectare, atrage sancţiuni civile, în timp ce actul administrativ, fiind emis în realizarea puterii de stat, constituie în general un ordin, a cărui nerespectare poate atrage şi alte sancţiuni decât cele civile;
• Executarea contractului nu poate fi efectuată din oficiu, adică prin apelarea directă la forţă de constrângere a statului. în caz de neînţelegere, părţile în litigiu trebuie să ceară soluţionarea litigiului pe cale judecătorească;
• Actul administrativ este, în principiu, executoriu din oficiu, putându-se apela direct la forţa de constrângere a statului.