Politizarea, reprezintă substituirea criteriilor bazate pe merit cu cele întemeiate pe considerente politice în procesul de selecţie, retenţie, promovare recompensare şi penalizare a funcţionarilor publici.
Precizări cu privire la definiţia politizării:
- în unele sisteme administrative există un număr de angajaţi care sunt numiţi pe criterii politice, acest fapt fiind considerat acceptabil
- uneori apartenenţa la un grup politic este înlocuită cu adeziunea la valori politice sau profesionale
- un anumit grad de interferenţă politică este acceptabilă dacă funcţionarea administraţiei în general ste dominată de criteriile de performanţă
- voinţa politică poate să conducă la depolitizare
Un mijloc de politizare a administraţiei publice trebuie considerată şi impunerea de acţiuni partizane administraţiei publice.
Relaţiile politice-administraţie publică au fost considerate o problemă aflată într-o continuă dezbatere atât din partea teoreticienilor cât şi a practicienilor din administraţia publică încă de la apariţia sistemelor politice moderne.
Relaţiile politico-administrative reprezintă unul dintre cele mai importante şi în ultima perioadă cele mai studiate aspecte din domeniul administraţiei publice. În timp problema relaţiilor dintre funcţionarii publici şi politicieni a fost abordată din perspectiva a două paradigme diferite.
Mulţi autori printre care şi Woodrow Wilson, au afirnat că domeniile politic şi administrativ ar trebui sa fie total separate, astfel încât politicienii să fie responsabili cu procesul de formulare a deciziilor în timp ce funcţionarii trebuie să le implementeze. Din punct de vedere personal afirmaţia lui Woodrow Wilson este acceptabilă dat fiind faptul că în cazul în care un singur sector, fie el politic sau administrativ ar avea rolul suprem în luarea deciziilor şi aplicarea programelor administrative, ar exista riscul favorizării unor anumite personaje din sectorul administrativ, sau chiar mai rău, ar creşte gradul de coruptibilitate ceea ce ar duce în cele din urmă la apariţia unor mari dezechilibre în acest sector.
Realizându-se această separare dintre politic şi administrativ s-ar putea vorbi despre efectele pozitive şi anume faptul că se poate realiza o modalitate de protejare a administraţiei în faţa ilegalităţilor politicului, asigurându-se astfel profesionalism, imparţialitate, cât şi neutralitate a administraţiei în raport cu mediul politic si cetăţenii.
Modul în care relaţiile politică-administraţie publică se dezvoltă produc influenţă asupra percepţiei cetăţenilor despre administraţie publică şi guvern. Dacă relaţiile dintre acestea nu sunt de cooperare legitimitatea guvernului va fi limitată prin crearea unui mediu ostil şi non-operativ ce va conduce în final la o guvernare ineficientă.
Foarte des relaţiile dintre politicieni şi funcţionarii publici au fost analizate prin intermediul unor alte problematici cercetate de diferite discipline. Cercetarea utilizată de doctrina în domeniu se realizează, de cele mai multe ori, prin intermediul relaţiei democraţie – birocraţie.
Politicienii şi birocraţii din mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est sunt capabili de a lucra împreună pentru a guverna, sau concura peste putere în guvern.
Politizarea este văzută de cetăţean ca o caracteristică evidentă a aparatului administrativ românesc.
Politizarea excesivă este în mod evident o piedică în calea unei bune funcţionări a aparatului administrativ, conducând la schimbări mult prea dese în privinţa personalului şi administraţiei, ceea ce generează o lipsă de continuitate şi promovarea unor funcţionari publici neprofesionişti.
In ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, deşi prin Statutul Funcţionarilor Publici li se asigură independenţa politică, mai este mult până la punerea completă în practică a acestui deziderat.
Modele teoretice privind relaţiile politico-administrative
De-a lungul timpului, autori precum Guy Peters, Hugh Heclo au elaborat o serie de modele teoretice pentru a explica modul în care se stabilesc şi se derulează relaţiile dintre politicienii aleşi şi funcţionarii de carieră.
Deşi aceste modele nu pot fi întalnite în practică în forma în care au fost formulate ele ramân instrumente folositoare pentru analiză şi cercetare.
Modelele teoretice privind relaţiile politico-administrative sunt:
- triunghiul de fier
- reţelele de influenţă
- modelele lui Peters:
- modelul formal-legal
- modelul comunitar
- modelul comunitar-funcţional
- modelul adversial
- modelul statutului administrativ
Reţelele de influenţă
Autorul Hugh Heclo este profesor de Afaceri Publice la Universitatea George Mason. Anterior, a fost profesor de guvern la Harvard University. Heclo este, probabil, cel mai bine cunoscut ca un expert în dezvoltarea statului modern al bunăstării.
În 1978, el a inventat conceptul de „issue networks”, în traducere „reţele care încearcă să înfluenţeze rezolvarea unei probleme”, reţele care nu sunt organizate de cineva anume, ci de formează ad-hoc, odată cu apariţia unei probleme de interes public.
Membrii acestei reţele sunt politicienii, funcţionarii de carieră, lideri sau simpli componenţi ai grupurilor de interes, ziarişti sau cetăţeni, membri care uneori nu se cunosc între ei, şi care de multe ori nu ajung în contact şi nu comunică între ei. Fiecare dintre aceşti actori va influenţa decizia în funcţie de posibilităţile pe care le are.
Politicienii aflaţi la putere vor încerca să-şi impună punctul de vedere, iar funcţionarii se vor folosi de expertiza pe care o deţin.
Probleme ale reţelei:
- începuturile acestora este greu de determinat, ele variază în grad de dependenţă de alte persoane în mediul lor
- ele sunt directe, împart grupuri de cunoştinţe care au de-a face cu unele probleme a politicii publice.
3 avantaje în sistemul de reţea care ies la suprafaţă:
- sprijin în problema reţelelor şi în concordanţă cu politica, politicienii aduc un număr mare de schimbări sociale;
- legătura reţelei Congresului şi ramura executivă într-un fel în care puterile,politice nu mai pot;
- camere crescute pentru a manevra influenţa oferită.
În opinia mea, politicienii şi funcţionari publici s-ar încadra în modelul „reţelele de influenţă”, deoarece deciziile statului sunt luate de politicienii aflaţi la putere, care încearcă să-şi impună punctul de vedere.
Toată lumea cred că înţelege că şi consumatorii şi întreprinzătorii adoptă decizii în funcţie de propriile lor interese, dar totuşi de obişnuieşte să se considere că politicienii decid în funcţie de binele comun.
Pe de o parte, birocraţia, funcţionarii ce nu se ocupă de alegeri, adoptă şi ei decizii şi motivaţiile lor pot fi diferite de cele ale politicienilor.
În timp ce politicianul încearcă să maximizeze numărul de voturi obţinute, birocratul încearcă să-şi maximizeze puterea, ca departamentul său sa obţină un buget mai mare şi să aibă mai mulţi funcţionari în subordinea sa.
Exemple de politizare a administraţiei publice:
Newsin, Aproape 50% din şefii deconcentratelor din Covasna vor fi schimbaţi, 16 Mai 2009, disponibil on-line la adresa: http://www.standard.ro/articol_94250/aproape_50__din_sefii_deconcentratelor_din_covasna_vor_fi_schimbati.html
Potrivit listei prezentate de preşedintele PSD Covasna, deputatul Horia Grama, din 19 instituţii descentralizate care revin PSD, au fost schimbaţi şase directori.
PSD a propus noi directori la Direcţia Silvică, Casa de Asigurări de Sănătate, în locul unor persoane susţinute înainte de PDL sau PNL.
Doar doi directori maghiari, şi anume Deme Judith, directorul Direcţiei de Sănătate şi Mild Zoltan, director al Inspectoratului de Stat în Construcţii, au fost păstraţi în funcţie.
Din cele 18 instituţii amintite de PDL, 10 au directori noi sau există deja propuneri pentru noi directori.
După protocolul încheiat la inceputul anului între organizaţiile PSD-PDL, fiecăreia îi reveneau 20 de deconcentrate din judeţ.
Ziare.com, Politizare pe linie, fară scăpare, Sâmbătă, 21 Februarie 2009, disponibil on-line la adresa:
http://www.ziare.com/Politizare_pe_linie_fara_scapare-681797.html
Premierul Emil Boc a fost acuzat de abuz împotriva celor 61 de funcţioanari puşi pe liber.
Corpul de control al Guvernului a fost desfinţat, din cei 68 de angajaţi, doar 7 au mai fost păstraţi, restul fiind cu totul noi.
Ceea ce ar trebui să sa preocupe mai mult decât soarta foştilor angajaţi este politizarea tot mai accentuată a funcţiei publice.
Potrivit Ordonanţei de Urgenţă 3/2009 personalul corpului de control este încadrat numai pe baza încrederii acordate de primul-ministru, acestia promiţând să respecte „cu stricteţe legislaţia în vigoare, Regulamentul de organizare şi funcţionare al SGG - CCPM şi normele emise în temeiul acestuia, precum şi orice dispoziţie a primului-ministru, a şefului corpului de control şi a ordonatorului principal de credite".
Ziarul Evenimentul zilei, Liber la politizarea deconcentratelor, Vineri 17 Aprilie 2009, disponibil on-line la adresa: http://www.ultimelestiri.com/liber-la-politizarea-deconcentratelor-145043.html
Mircea Geoană, liderul PSD, a declarat la Craiova că în zilele următoare directorii deconcentratelor din ţară vor fi schimbaţi, conform unei decizii a guvernuluicare va permite în perioada următoare aplicarea politicii guvernamentale, şi la nivelul serviciilor deconcentrate, la nivel teritorial.
Depolitizarea structurilor administraţiei publice
Separarea politicului de administraţie constituie una din constantele modelului democratic de administraţie publică şi care, alături de cealaltă constantă şi anume subordonarea, asigură echilibrul modelului occidental de administraţie democratică.
O analiză critică a administraţiei româneşti din ultimul deceniu indică o violenţă şi o agresivă politizare a administraţiei practicată până în prezent de diferite partide politice ajunse la putere, agresivitate ce a generat în practică o disoluţie a administraţiei; apariţia în fapt a unei non-administraţii prin pătrunderea unor activişti de partid în posturi ce presupuneau o înaltă calificare şi o substanţială experienţă.
Considerăm ca fără o administraţie depolitizată, profesionistă, stabilă şi motivată, progresul nu este posibil. Măsurile stabilite pentru realizarea acestui obiectiv se cer a fi comentate şi demultiplicate, dată fiind deosebita lor importanţă. Respectarea riguroasă a Statutului funcţionarilor publici constituie condiţia sine qua non în construcţia noului corp de funcţionari publici din administraţie.
Reforma administraţiei publice din România este un proces care a însoţit permanent evoluţiile din toate domeniile vieţii publice de după revoluţie. Ritmul şi finalităţile acestor schimbări au fost adeseori departe de necesităţile României pentru a recupera decalajele de competitivitate faţă de ţările din Uniunea Europeană, cunoscut fiind faptul că performanţa administraţiei determină fără echivoc evoluţia economiei, a socialului, dezvoltarea locala şi regională.
Abordarea strategică şi sistematică a reformei administraţiei publice s-a relansat la începutul anului 2004, când a fost propusă pentru dezbatere publică şi apoi adoptată o strategie comprehensivă privind accelerarea procesului şi focalizarea lui pe un set de trei ţinte majore: funcţia publică, descentralizarea/ deconcentarrea şi procesul de formulare a politicilor publice. Demn de remarcat este faptul că în prima jumătate a anului 2005, strategia a trecut testul continuităţii, fiind amendată şi asumată de noul guvern.
Un element esenţial al reformei administraţiei publice din România îl reprezintă încercarea de profesionalizare a administraţiei publice. În acest sens, depolitizarea aparatului administrativ reprezintă o necesitate.
Trebuie spus că depolitizarea funcţiei publice nu a fost un element central în cadrul proiectelor de înfrăţire realizate de România. Independent de depolitizarea funcţiei publice, unul dintre instrumentele importante pentru pregatirea unui corp profesionist de funcţionari publici a fost crearea Institutului Naţional de Administraţie, elementul central al proiectului PHARE - RO.01.06.02. Potrivit raportului de monitorizare din 2005, activitatea sa prezintă anumite elemente pozitive, înregistrându-se însă o slabă corelare între nevoile reale ale administraţiei şi acţiunile instituţiei.
Depolitizarea funcţiei publice. În momentul de faţă, instituţiile sunt populate în marea majoritate a poziţiilor de conducere de funcţionari numiţi prin influenţă politică. Intrarea, menţinerea şi promovarea în corpul funcţionarilor publici trebuie să ţină cont de pregătire şi experienţă administrativă dar mai ales de performanţele individuale ale funcţionarilor.
Criteriile de evaluare nu vor mai fi la latitudinea conducerii ierarhice şi politice aşa cum este cazul în prezent, ci ele se vor baza pe grile de evaluare a performanţelor unităţii administrative, mai ales sub aspectul atingerii obiectivelor şi finalizării programelor sale. Evaluarea performanţelor se va face de către servicii de audit extern, servicii ce pot fi contractate şi evaluatorilor privaţi. Evaluarea individuală a funcţionarilor trebuie să se facă şi pe baza unor chestionare completate de clienţii acestora.